ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 02 iunie 2022 sub nr. de dosar x/2022, petentul A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/30.05.2022, întocmit I.P.J. Galați, solicitând anularea procesului-verbal, exonerarea de la plata amenzii și anularea punctelor de amendă.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bârlad

Prin sentința civilă nr. 1344 de la data de 24 mai 2023, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Galați, în favoarea instanței competente, respectiv Judecătoria Galați.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că pentru soluționarea plângerilor contravenționale care au ca obiect contravențiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, competența teritorială este absolută și aparține, prin derogare de la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, părțile neavând posibilitatea să stabilească competența vreunei alte instanțe.

Totodată, instanța a apreciat că, nu sunt incidente dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că acestea sunt norme generale în raport de dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar atât timp cât există o normă specială care reglementează competența de soluționare a cauzei, operează principiul specialia generalibus derogant.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/30.05.2022 și din înscrisurile depuse la dosar de către intimat, în baza cărora a fost întocmit procesul-verbal contestat, rezultă că agentul constatator a constatat săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 în localitatea Tulucești, jud. Galați, în circumscripția Judecătoriei Galați.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Galați – secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 4354 de la data de 6 octombrie 2023, Judecătoria Galați – secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cererii formulate de petentul A., în contradictoriu cu pârâtul IPJ Galați, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

A constatat existența unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Galați și Judecătoria Bârlad și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere faptul că cererea de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 02.06.2022 și a avut prim termen la data de 16.11.2022, termen la care instanța și-a verificat din oficiu competența și, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 s-a declarat competentă să soluționeze cauza, procedând ulterior la administrarea de probe.

La termenul din data de 17.05.2023 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a admis-o, reținând, în esență, că fapta contravențională s-a produs pe raza de competență a Judecătoriei Galați. Prin raportare la disp. art. 235 C. proc. civ. încheierea din data de 16.11.2022, prin care instanța a statuat asupra competenței are caracter interlocutoriu, fiind rezolvat incidentul procesual al competenței.

Ca atare, Judecătoria Bârlad era legată de această încheiere, neputând reveni asupra acesteia.

Pe cale de consecință, la data de 17.05.2023, când instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, aceasta era deja legată de încheierea anterioară prin care se declarase competentă, competență de soluționare a cauzei care se consolidase în favoarea Judecătoriei Bârlad ca efect al încheierii din 16.11.2022.

A validat această instanță decizia RIL nr. 31/2019 care face referire la situația în care prima instanță sesizată a devenit competentă ca efect al neinvocării excepției de necompetență (fiind irelevant în acest context că excepția vizează competența teritorială de ordine publică, cum este cazul prezentei pricini, sau cea materială, avută în vedere de ICCJ) în termen, considerentele instanței supreme sunt aplicabile a fortiori și în situația în care prima instanță a statuat în mod expres asupra propriei sale competențe. Astfel, la acest moment, competența de soluționare a pricinii este consolidată în favoarea Bârlad, impunându-se declinarea cauzei către aceasta.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Bârlad, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că petentul A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție PGLW nr. x/30.05.2022 emis de IPJ Galați .

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că, deși regimul juridic al contravențiilor constatate pe drumurile publice este reglementat de O.U.G. nr. 195/2022 care la art. 118 alin. (1) prevede o competență specială de soluționare a cauzei de către instanța pe raza teritorială a căreia a fost săvârșită fapta, în realitate problema care se identifică în cauză privește neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență de către prima instanță pe rolul căreia a fost înregistrată plângerea.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Or, așa cum se poate constata din analiza înscrisurilor de la dosar și prin raportare la norma legală anterior citată, reiese că prima instanță învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Bârlad, deși a constatat la primul termen de judecată de la data de 16.11.2022, prin încheiere interlocutorie, că este competentă în soluționarea cauzei, ulterior, a revenit asupra acestei măsuri și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, cu aplicarea temeiului de drept la art. 188 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, și anterior formulării concluziilor în cauză, invocarea excepției de necompetență teritorială este tardivă.

Ca o consecință a acestui fapt, instanța care nu a invocat excepția de necompetență teritorială la termenul de judecată prevăzut de dispoziția legală de la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rămâne învestită cu soluționarea cauzei, în cazul de față competența de soluționare a cauzei fiind consolidată în favoarea Judecătoriei Bârlad prin încheierea interlocutorie de la data de 16.11.2022.

De asemenea, Înalta Curte constată că argumentația oferită de Judecătoria Galați care a validat considerentele Deciziei RIL nr. 31/2019 în cauză este corectă cu precizarea că, deși situația particulară a speței identificată mai sus este diferită, în acest caz fiind vorba de faptul că prima instanță s-a declarat competentă și apoi necompetentă teritorial de soluționarea pricinii, în realitate problema juridică este identică, respectiv neinvocarea în termenul legal a excepției de necompetență a instanței.

Din această perspectivă, trebuie avute în vedere cele statuate în considerentele deciziei nr. 31/2019 potrivit cărora Înalta Curte a reținut că: "Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale."

În consecință, fără avea în vedere faptul că în Decizia RIL nr. 31/2019 aspectele tranșate de instanța supremă vizează competența materială(problematică nerelevantă în cauză), considerentele interpretative dezvoltate se transpun și cu privire la competența teritorială de ordine publică, aspect dezbătut în cauză, sens în care Înalta Curte consideră consolidată competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Galați, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.