KIRILENKO v. UKRAINE

Reclamantul, dl Viktor Ivanovich Kirilenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1939 și locuiește în Simferopil. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat dl Y. Zaytsev, agentul lor, și dna I. Shevchuk, șef al Agentului Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Înainte de iulie 1983, reclamantul a fost certificat ca fiind încadrat în „a doua categorie de nulitate” (друשа δруפа δнвалδдност În iulie 1983, reclamantul a suferit o leziune (concusiune și fracturi osoase) într-un accident de mașină cauzat de dl K., un angajat al unității Auto-transport al Departamentului de Sănătate Simferopil („ATU”; În urma accidentului, reclamantul a fost certificat ca fiind încadrat în „prima categorie de invaliditate” din cauza prejudiciului.

Cu toate acestea, în 1985, o comisie medicală l-a restaurat în „a doua categorie”, după ce a constatat că efectele rămase ale prejudiciului nu puteau justifica atribuirea „prima categorie”. Cu toate acestea, reclamantul a încetat să colecteze produse sălbatice datorită deteriorării stării sale de sănătate. În ianuarie 1984, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ATU care solicită compensare pentru cheltuielile sale medicale și pierderea câștigurilor. La 29 ianuarie 1985 Curtea de district Kyivsky din Simferopil („Tribunalul de District”; La 4 martie 1985, Curtea Regională de Crimee a susținut în parte această hotărâre și a devenit finală. În conformitate cu noua procedură de cazare, reclamantul a depus un recurs de casație împotriva hotărârilor de mai sus, cerând plăți mai mari.

La 18 decembrie 2001, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casă. În noiembrie 1990, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ATU care solicită compensații suplimentare. La 10 ianuarie 1992, Curtea de District a respins această cerere ca fiind nefondată. La 9 martie 1992, Curtea Regională de Crimee a susținut această hotărâre și a devenit finală. La 16 septembrie 1996, reclamantul a instituit o procedură civilă care urmărește obținerea unei compensații suplimentare pentru pierderea veniturilor, a cheltuielilor medicale și de reabilitare și a altor plăți de la ATU. În cursul procedurii, reclamantul a modificat cererile sale în trei ocazii. La 6 martie 1997, Curtea de District a respins afirmațiile reclamantului, declarând că starea de sănătate a reclamantului nu a fost legată de accident și că categoria sa de invaliditate nu a fost afectată de prejudiciul susținut.

La 9 aprilie 1997, Curtea Supremă a Crimeei a susținut această hotărâre și a devenit finală. La 1 august 1997, Curtea Supremă a Crimea a anulat hotărârile de mai sus în urma unui protest (un recurs extraordinar) introdus de președintele său interimar și a trimis cazul pentru o nouă examinare. În special, instanța a constatat că este necesară ancheta suplimentară privind daunele specifice la sănătate cauzate de accident. În cursul procedurii ulterioare, instanțele au ordonat totalul șase avize de experți medicali independenți, unele dintre care au contrazis ceilalți și au intervievat șase specialiști implicați în tratamentul reclamantului. La 1 iulie 1998, Curtea de District a respins afirmațiile reclamantului, declarând, pe baza unei evaluări medicale, că accidentul a avut anumite efecte durabile asupra sănătății reclamantului, dar nu a solicitat niciun tratament special și nu a fost legată de daunele solicitate.

La 19 august 1998, Curtea Supremă a Crimeei a anulat această decizie și a remis cazul pentru examinarea proaspătă. La 29 iunie 1999, Curtea Supremă a Crimeei a respins susceptiunile reclamantului, constatand că o parte dintre acestea a fost în cele din urmă hotărâtă în alte proceduri introduse în 1984 și 1990 (a se vedea secțiunea B și C mai sus). În ceea ce privește celelalte afirmații, instanța nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între efectele accidentului asupra sănătății reclamantului și cheltuielile solicitate. Acesta a respins în continuare cererea de pierdere a veniturilor ca fiind neconvenționată, deoarece reclamantul a susținut pensia de invaliditate, în timp ce activitățile sale de colectare a produsului nu ar putea fi considerate ca „așteptări”.

La 27 octombrie 1999, Curtea Supremă a Ucrainei a anulat hotărârea din 29 iunie 1999 și a remis cazul pentru o nouă examinare. Acesta a instruit instanța de judecată să evalueze gradul de aptitudine la locul de muncă pierdut de către reclamant ca urmare a accidentului, fără a avea în vedere handicapul său anterior, și să efectueze o anchetă suplimentară privind importanța colectării produselor ca sursă de venit al reclamantului. La 18 aprilie 2001, Curtea Supremă a Crimeei, care se bazează pe un nou aviz de experți medicali, a hotărât că prejudiciul rezultat din accident a fost suficient pentru a permite reclamantului o „invaliditate de a treia categorie” (третש δруשа Prin urmare, instanța a acordat reclamantului 1.128 hryvnyas în despăgubire.

La 20 iunie 2001, Curtea Supremă a Ucraina a anulat această hotărâre și a remis cazul în vederea unei noi analize, referindu-se la mai multe contradicții în avizele experților medicali în ceea ce privește pierderea aptitudinii profesionale ale reclamantului și provocarea metodei de calcul a atribuirii. La 29 mai 2002, Curtea de Apel de Crimee (de anterior Curtea Supremă a Crimeei) a respins afirmațiile reclamantului ca fiind neconvențiată. Reclamantul a apelat în casație. La 25 iulie 2002, instanța a suspendat recursul de casație al reclamantului și a propus să-și corecteze deficiențele formale. La 2 septembrie 2002, instanța a respins recursul ca fiind „nedepus” din cauza nerespectării deficiențelor menționate anterior.

Reclamantul nu a contestat această decizie. În urma căreia reclamantul a încercat, în mod eșuat, să își respingă recursul în casă după expirarea termenului statutar.

The applicant, Mr Viktor Ivanovich Kirilenko, is a Ukrainian national who was born in 1939 and lives in Simferopil. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented Mr Y. Zaytsev, their Agent, and Mrs I. Shevchuk, Head of the Office of the Government Agent before the European Court of Human Rights. Prior to July 1983 the applicant had been certified as falling within the “second category of invalidity” (друга група інвалідності) on account of a haematological disease. He was receiving a disability pension and earning occasional additional income collecting and selling wild produce. In July 1983 the applicant sustained an injury (concussion and bone fractures) in a car accident caused by Mr K., an employee of the Auto-transport unit of the Simferopil Health Department (“the ATU”; Автогосподарство Симферопольського міського управління охорони здоров’я), who was subsequently sentenced for dangerous driving.

In the aftermath of the accident, the applicant was certified as falling within the “first category of invalidity” on account of the injury. However, in 1985 a medical commission restored him into the “second category”, having found that the remaining effects of the injury could not justify the attribution of the “first category”. The applicant, however, ceased collecting wild produce allegedly due to deterioration of his health condition. In January 1984 the applicant instituted civil proceedings against the ATU seeking compensation for his medical expenses and the loss of earnings. On 29 January 1985 the Kyivsky District Court of Simferopil (“the District Court”; Київський районний суд м. Симферополя) allowed the applicant’s claims in part.

On 4 March 1985 the Crimean Regional Court (Кримський обласний суд) upheld this judgment and it became final. In 2001, pursuant the introduction of the new cassation procedure, the applicant lodged a cassation appeal against the above rulings, seeking higher payments. On 18 December 2001 the Supreme Court rejected the applicant’s request for leave to appeal in cassation. In November 1990 the applicant instituted civil proceedings against the ATU seeking additional compensations. On 10 January 1992 the District Court rejected this claim as unsubstantiated. On 9 March 1992 the Crimean Regional Court upheld this judgment and it became final. On 16 September 1996 the applicant instituted civil proceedings seeking to obtain additional compensation for the loss of earnings, medical and rehabilitation expenses and other payments from the ATU.

In the course of the proceedings, the applicant amended his claims on three occasions. On 6 March 1997 the District Court rejected the applicant’s claims, finding that the applicant’s health condition was not connected to the accident and his disability category was not affected by the injury sustained. On 9 April 1997 the Supreme Court of the Crimea (Верховний суд Автономної Республіки Крим) upheld this judgment and it became final. On 1 August 1997 the Supreme Court of the Crimea quashed the above rulings following a protest (an extraordinary appeal) introduced by its Acting President and remitted the case for a fresh consideration. In particular, the court found that additional investigation was necessary into the specific health damage caused by the accident.

In the course of subsequent proceedings, the courts ordered the total of six independent medical expert opinions, some of which contradicted the others, and interviewed six specialists involved in the applicant’s treatment. On 1 July 1998 the District Court rejected the applicant’s claims, finding, based on a medical assessment, that the accident had certain lasting effects on the applicant’s health, but they required no special treatment and were not linked to the damage claimed. On 19 August 1998 the Supreme Court of the Crimea quashed this decision and remitted the case for fresh examination. Subsequently, the court assumed first instance jurisdiction over the case. On 29 June 1999 the Supreme Court of the Crimea rejected the applicant’s claims.

It found that part of them had been finally adjudicated in other proceedings brought in 1984 and 1990 (see sections B and C above). As regards the other claims, the court found no causal link between the effects of the accident on the applicant’s health and the expenses claimed. It further dismissed the claim for loss of earnings as unsubstantiated, since the applicant had subsisted on disability pension, while his produce collecting activities could not be regarded as “earnings”. On 27 October 1999 the Supreme Court of Ukraine quashed the judgment of 29 June 1999 and remitted the case for a fresh consideration. It instructed the trial court to assess the degree of work fitness lost by the applicant as a result of the accident, without regard to his prior disability, and to make an additional investigation into the importance of the produce collection as a source of the applicant’s income.

On 18 April 2001 the Supreme Court of the Crimea, relying on a new medical expert opinion, decided that the injury resulting from the accident was sufficient to entitle the applicant to a “third category invalidity” (третя группа інвалідності) and that the applicant’s produce collecting activities could qualify as “lost earnings”. Therefore, the court awarded the applicant 1,128 hryvnyas in compensation. The applicant appealed, considering this sum insufficient. On 20 June 2001 the Supreme Court of Ukraine quashed this judgment and remitted the case for a fresh consideration, referring to several contradictions in the opinions of medical experts as to the applicant’s loss of work fitness and challenging the method of calculating the award.

On 29 May 2002 the Crimean Court of Appeal (formerly the Supreme Court of the Crimea) rejected the applicant’s claims as unsubstantiated. The applicant appealed in cassation. On 25 July 2002 the court suspended the applicant’s cassation appeal and proposed that he rectify its formal shortcomings. On 2 September 2002 the court returned the appeal as “not lodged” on account of the applicant’s failure to rectify the above shortcomings. The applicant did not challenge this decision. Subsequently the applicant unsuccessfully attempted to re-lodge his appeal in cassation after the expiry of the statutory time-limit.