ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2024

Ședința publică din data de 01 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 iulie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a formulat contestație împotriva a trei ordonanțe din dosarul de urmărire penală nr. 5113/P/2017 înregistrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.

Prin rezoluția din 26 august 2022, s-a stabilit în sarcina reclamantului A. obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 750 de RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28 octombrie 2022, reclamantul A. a solicitat eșalonarea taxei judiciare de timbru în sumă de 750 RON, pe o perioadă de 4-5 luni pentru a avea posibilitatea de a-și achita și celelalte taxe lunare, iar la data de 27 februarie 2023 a formulat cerere de suspendare facultativă a procesului, inclusiv referitor la soluționarea ajutorului public judiciar până la soluționarea procesului penal.

Prin încheierea din 09 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a judecații, ca neîntemeiată;

- a respins excepția tardivității cererii de ajutor public judiciar, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 09 martie 2023, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 483 din C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile din C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face numai cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

Totodată, în ceea ce privește soluția privind respingerea cererii de suspendare, se reține că art. 466 alin. (4) C. proc. civ. statuează că: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.", iar conform art. 494 C. proc. civ., "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Așadar, încheierile premergătoare – fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincțiilor de la art. 235 C. proc. civ. – pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanței prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absența unei astfel de dispoziții a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul. Prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de judecată odată cu fondul se asigură o judecată fluentă și în condiții de celeritate, părțile putându-și exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât și al soluționării căilor de atac. Prin această măsură, legiuitorul a urmărit să împiedice prelungirea excesivă a duratei procesului și, totodată, să contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În acest sens, se are în vedere și că din economia întregului text al art. 414 C. proc. civ., reiese că obiectul recursului nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare, astfel că, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., aceasta putând fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunțată și prin care instanța se dezînvestește este susceptibilă de vreo cale de atac. Soluția decurge din faptul că această încheiere este una premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă și în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că, încheierea din 09 martie 2023, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel București a dispus respingerea cererii de suspendare a judecății, precum și respingerea cererii de ajutor public judiciar, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece aceasta nu putea fi atacată cu această cale de atac, nefiind existente prevederi legale în acest sens.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe cale separată, în respectarea principiului legalității căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 09 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 09 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.