ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2024

Ședința publică din data de 01 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 1 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General nr. 566/G/08.05.2020 prin care s-a respins contestația nr. 32027/27.04.2020 formulată de reclamant împotriva deciziei de neacordare a compensației lunare pentru chirie și a procesului-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de ISU Horea al Jud. Mureș prin care s-a propus respingerea contestației și obligarea pârâtului să emită decizie de acordare a compensației lunare pentru chirie începând cu data de 21 februarie 2020, astfel cum a fost solicitată prin raportul personal nr. x/21.02.2020 și în continuare pe toată perioada în care îndeplinește cerințele legale în acest sens.

Prin încheierea din data de 15 decembrie 2020 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Horea" al județului Mureș.

Prin sentința civilă nr. 20 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MAI - Departamentul pentru Situații de Urgență - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș, a anulat Ordinul Inspectoratului General nr. 566/G/08.05.2020 și procesul-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de IGSU și a a obligat ISU "Horea" al Județul Mureș să emită decizia de acordare a compensației lunare pentru chirie începând cu data înregistrării raportului nr. x/21.02.2020 și în continuare pe toată perioada în care reclamantul îndeplinește condițiile legale, obligând totodată pârâții în solidar la plata sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 20 din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș.

3.1 Pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20

1

din Legea nr. 80/1995 și ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005, instanța de fond considerând în mod greșit că neîndeplinirea condiției de la art. 2 lit. f) din H.G. nr. 1867/2005 s-a făcut în mod eronat de către comisia de verificare.

În acest sens, a mai arătat și că potrivit H.G. nr. 1867/2005, condițiile la care se raportează comisia pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie, stabilită conform art. 1 alin. (4) din hotărârea ante-menționată, sunt cele pentru soluționarea situației locative a cadrului militar în localitatea/garnizoana în care a fost numit în prima funcție/mutat în interesul serviciului, fiind de la sine înțeles că locuința închiriată trebuie să se situeze în respectiva localitate/garnizoană, raportat la art. 20

1

din Legea nr. 80/1995.

Un argument în plus în susținerea acestui motiv de casare este, în opinia recurentului, acela că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 7 alin. (1), omițând să coroboreze aceste dispoziții cu cele ale art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1867/2005, care stabilesc că obligația alocării și scoaterii de la plata compensației lunare pentru chirie se face prin ordin de zi pe unitate al unității în care este încadrat cadrul militar. Astfel, în lumina prevederilor mai sus menționate instanța de fond a anulat doar Ordinul Inspectoratului General nr. 566/IG/08.05.2020 și procesul-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de I.G.S.U, nu și procesul-verbal nr. x din 18 martie 2020, întocmit de I.S.U. Mureș, fiind actul administrativ care produce efecte juridice, generând neacordarea "compensației lunare pentru chirie" intimatului-reclamant, instanța de fond neatingându-și astfel o finalitate prin hotărârea pronunțată, în sensul de a anula actele administrative ce au stat la baza neacordării dreptului solicitat de către intimatul - reclamant.

Totodată, a susținut și că instanța de fond a încălcat prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 114/1996 - Legea locuinței, cu modificările și completările ulterioare, și totodată, prevederile Anexei 1 - exigențe minimale pentru locuințe, pct. B -Suprafețe minimale, care stabilesc că locuința este alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii (pentru o familie de 4 persoane suprafața utilă este de 74 mp utili).

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a învederat, în esență, că judecătorul nu se poate substitui instituției publice, legal sesizate în condițiile H.G. nr. 1867/2005 cu o cerere de acordare a compensației pentru chirie, respectiv nu poate delibera asupra acestor aspecte care implică un drept de apreciere recunoscut de lege în favoarea unor organisme administrative.

Astfel, stabilirea dreptului de a beneficia de compensația lunară pentru chirie revine în totalitate comisiei constituită în acest scop, respectiv comisia prevăzută la art. 1 alin. (4) din hotărârea de guvern în discuție, instanța de judecată neputându-se substitui în atribuții respectivei comisii.

3.2 Pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20

1

din Legea nr. 80/1995 și ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005.

Acesta a mai susținut și că instanța de fond a încălcat și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., depășind atribuțiile puterii judecătorești, prin subrogarea în atribuțiile comisiilor și prin analizarea situației cadrului militar numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2 lit. a) și f) din H.G. nr. 1867/2005, aceasta analizând doar 2 dintre cele 7 condiții cumulative ce trebuie îndeplinite pentru acordarea compensației de chirie.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare, prin care a învederat că achiesează apărărilor invocate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș prin recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș sunt fondate, pentru considerentele următoare:

Cu prioritate, Înalta Curte, constatând similitudinea criticilor invocate prin cererile de recurs formulate în cauză, urmează să procedeze la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată și să le analizeze împreună.

Criticile vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încadrate de recurenții-pârâți în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere că acest motiv de casare privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță.

Astfel, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, posibilitatea și limitele exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative fiind reglementată atât la art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, cât și în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar actul administrativ care face obiectul cauzei nu se încadrează în actele ce nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative prevăzute la art. 5 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, criticile recurenților-pârâți vizează în concret încălcarea și aplicarea greșită a legii de instanța de fond, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate în acest context.

Criticile ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate.

Astfel, reclamantul era la momentul declanșării litigiului ofițer specialist II la Serviciul Resurse Umane din cadrul ISU "Horea" al Județului Mureș, situat în Municipiul Târgu-Mureș, str. x.

În temeiul prevederilor art. 20

1

din Legea nr. 80/1995, acesta a solicitat prin raportul personal nr. x/21.02.2020, acordarea compensației lunare pentru chirie, respectiv pentru apartamentul închiriat în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/18.02.2020 la DGFP Mureș, situat în Reghin, str. x, apartament compus din 2 camere și dependințe.

Prin Adresa nr. x/18.03.2020 întocmită de ISU "Horea" al Județului Mureș, respectiv de comisia constituită în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de H.G. nr. 1862/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cadrelor militare, în activitate, a fost respinsă solicitarea reclamantului, arătându-se în motivare faptul că nu este oportună efectuarea deplasării de la locuința închiriată (situată în mun. Reghin) la locul de muncă (Municipiul Târgu-Mureș) în condițiile în care aceasta se efectuează în condiții de stres, pe un drum aglomerat și contra cronometrului pentru a ajunge în cel mai scurt timp și în siguranță la serviciu, în cazul creșterii capacității operaționale a unității.

Un alt motiv de respingere a fost acela că nu a fost prezentată în declarațiile pe propria răspundere ale reclamantului și soției, notificarea de eliberare a spațiului, deși anterioară datei declarațiilor, iar ulteriorul motiv a fost acela că suprafața apartamentului este mai mică decât suprafața minimă prevăzută în Legea nr. 114/1996.

Reclamantul a formulat contestație, care a fost soluționată prin procesul-verbal nr. x/04.05.2020, în cuprinsul căruia s-a reținut faptul că reclamantul are locuința închiriată în localitatea Reghin și domiciliul în județul Mureș, care nu fac parte din garnizoana Târgu-Mureș.

Soluția de respingere a contestației propusă prin p.v. nr. 32124/04.05.2020 a fost cuprinsă în Ordinul Inspectorului General nr. 566/G/08.05.2020 .

Preliminar, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurenților-pârâți, că era suficientă anularea Ordinului Inspectoratului General nr. 566/G/08.05.2020 și a procesului-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de IGSU pentru a produce efecte juridice în sensul celor solicitate de reclamant și, implicit, în mod corect s-a raportat instanța de fond exclusiv la motivele pentru care i-a fost respinsă contestația administrativă.

Criticile privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20

1

din Legea nr. 80/1995 și ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005 sunt, în schimb, întemeiate.

Potrivit art. 20

1

din Legea nr. 80/1995:

"(1) Cadrele militare în activitate numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care își au domiciliul și care nu dețin locuință proprietate personală în acea garnizoană, nici ei și nici soțiile sau soții acestora, în situația în care nu li se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensație lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară."

Conform art. 2 din H.G. nr. 1867/2005:

"Cadrul militar în activitate numit în prima funcție, mutat în interesul serviciului, detașat și/sau împuternicit într-o altă garnizoană/localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) nu efectuează naveta la și de la locul de muncă. Această condiție nu se ia în calcul în cazul în care naveta se efectuează la și de la locuința închiriată;

b) cadrul militar în activitate ori soția/soțul acestuia nu deține o locuință proprietate personală în garnizoana/localitatea în care a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit;

b

1

) soțul/soția încadrat/încadrată în altă autoritate sau instituție publică nu beneficiază de spațiu de locuit asigurat de aceasta în aceeași garnizoană/localitate sau de compensație pentru chirie/decontarea chiriei pentru locuință închiriată în aceeași garnizoană/localitate;

c) nu i se asigură de către Ministerul Apărării un spațiu de locuit corespunzător potrivit prevederilor legale, pentru acesta și, după caz, pentru el și pentru membrii de familie;

d) nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenționată a chiriei, nici el și nici soțul/soția, o locuință din fondul locativ de stat în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit;

e) prezintă un contract de închiriere a unui spațiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soțului/soției, altul decât cel prevăzut la lit. d). Nu se acordă compensația lunară pentru chirie în situația în care contractul de închiriere a fost încheiat cu copiii/părinții cadrului militar în activitate ori ai soțului/soției acesteia/acestuia;

f) locuința închiriată să fie astfel situată încât să îi permită îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Aprecierea îndeplinirii acestei condiții se face de către comisia prevăzută la art. 1 alin. (4), iar pentru comandant aprecierea se face de către comisia stabilită la eșalonul imediat superior.

Având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, care sunt incidente în cauză, instanța de recurs apreciază că în mod greșit judecătorul fondului a cenzurat modalitatea de interpretare a acestora folosită de autoritatea pârâtă, ca adăugând la lege.

Din interpretarea teleologică a acestor prevederi legale rezultă că autoritățile pârâte au în primul rând obligația de a asigura cadrului militar un spațiu de locuit corespunzător în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit și numai în situația în care nu i se poate asigura un spațiu de locuit corespunzător potrivit prevederilor legale și nici să i se atribuie, prin contract de închiriere cu plata subvenționată a chiriei, o locuință din fondul locativ de stat în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit, i se poate acorda o compensație lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară, care nu poate avea ca obiect decât o locuință care se află tot în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit.

Dreptul intimatului-reclamant de a beneficia de compensația lunară a chiriei nu poate fi contestat, dar acesta trebuie corelat cu scopul urmărit de legiuitor atunci când a fost propusă acordarea acestuia, respectiv ca locuința închiriată să fie situată în garnizoana/localitatea în care își desfășoară activitatea, acest drept fiind în directă legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Așadar, în dezacord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale incidente de către autoritățile pârâte este legală și temeinică și nu denaturează scopul urmărit de legiuitor atunci când a reglementat această compensație pentru cadrele militare, în raport de obiectul activității pe care acestea îl prestează și în directă legătură cu îndeplinirea acestuia, nefiind de natură să îi afecteze dreptul intimatului-reclamant de a beneficia de compensația lunară a chiriei, ci doar de a înlătura situații care ar putea reprezenta un abuz de drept care ar trebui sancționat.

Pentru toate acestea, în baza art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș împotriva sentinței civile nr. 20 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Horea" al Județului Mureș, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.