ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5745/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1488/17.12.2020 comunicată pe data de 18.12.2020 prin email exclusiv B. S.A., prin care a solicitat instanței, ca pe baza probelor ce vor fi administrate să admită contestația, să anuleze Decizia nr. 1488/17.12.2020 ca fiind nelegală și netemeinică, în principal să oblige intimata la restituirea integrală a sumei de 30.000 RON achitată prin ordinele de plata 352 si 353 emise de B. S.A. în data de 21.12.2020, în subsidiar să dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului (sau reducerea amenzii) și obligarea intimatei la restituirea diferenței de sumă dintre suma achitată și suma stabilită în mod definitiv de către instanță și să oblige intimata la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 393 din 1 martie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară

Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Anulează Decizia ASF nr 1488/17.12.2020.

Obligă pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară să restituie reclamantului partea din amenda contravențională care s-a făcut venit la bugetul acesteia, respectiv 15.000 RON.

Respinge, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 320 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru."

Cererea de recurs ce face obiectul judecății

Împotriva sentinței civile nr. 393 din 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În cadrul recursului său, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate întrucât nu este conformă cu regulile de drept aplicabile, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant, ca nefondată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, intimatul – reclamant A. a formulat întâmpinare.

În cadrul întâmpinării, intimatul – reclamant A. a invocat excepția nulității recursului și a solicitat, în principal, anularea acestuia, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Față de apărările formulate în cadrul întâmpinării, recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, cu consecința admiterii cererii de recurs astfel cum a fost formulată, casarea sentinței recurate, respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea, ca temeinic și legal, a actului administrativ individual supus controlului de legalitate.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.12.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Recurenta-pârâtă în recursul declarat întemeiat pe dispozițiileart. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în aprecierea legalității Deciziei ASF nr. 1488/17.12.2020 privind sancționarea reclamantului în calitatea acestuia de membru al Consiliului de Administrație la B. S.A..

În cadrul recursului se invocă două aspecte principale de nelegalitate.

Primul vizează soluționarea capătului de cerere subsidiar având ca obiect restituirea amenzii achitate de reclamantul-intimat.

Acest aspect de cerere a fost soluționa ca atare ca o consecință a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității și a anulării pe fond a Deciziei nr. 1488/17.12.2020.

Amenda stabilită prin decizia anulată de prima instanță au fost încălcate dispozițiile art. 163 alin. 16 din Legea nr. 237/2015.

Se arată de recurenta-pârâtă că prin obligarea la restituirea sumei de 15.000 RON reprezentând jumătate din amenda stabilită prin decizia anulată de prima instanță au fost încălcate dispozițiile art. 163 alin. 16 din Legea nr. 237/2015.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (16) din Legea nr. 237/2015, "Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, amenzile contravenționale stabilite prin lege și aplicate de Consiliul A.S.F. se fac venit la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferența de 50% se face venit la bugetul A.S.F."

Conform dispozițiilor art. 163 alin. (161) din Legea nr. 237/2015, "In cazul sancțiunilor aplicate pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute la alin. (1), persoanele sancționate achită amenda contravențională în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării de către A.S.F. a deciziei de sancționare, prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."

Al doilea aspect de nelegalitate invocat prin cererea de recurs privește pe fond soluția de anulare a Deciziei ASF nr. 1488 din 17.12.2020 apreciată ca nelegală și anulată de prima instanță pe motiv că a fost emisă cu exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta – pârâtă critică ca nelegală reținerea primei instanțe privind existența unui exces de putere, invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c) coroborate cu prevederile art. 8 lit. c) teza a II-a din Regulamentul ASF nr. 14/2015 referitoare la obligația de a îndeplini și de a menține pe toată durata de desfășurare a activității, cerințele cuprinse în prezentul regulament referitoare la guvernanța și la capacitatea de desfășurare a activității și de alocare a timpului corespunzător exercitării acestuia.

Prin Decizia ASF nr. 1448/17.12.2020 s-a reținut că prin neparticiparea la ședințele -Consiliului de Administrație la B. S.A. din perioada 31.12.2017-31.12.2018 inclusiv responsabilitățile instituite prin Regulamentul 2/2016 privind aplicarea principiilor de guvernantă corporativă de către entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, nu au fost îndeplinite de către reclamantul A., în calitate de membru al Consiliului de Administrație la B. S.A., responsabilitățile prevăzute de art. 11-16 din Regulament (...)

Prima instanță a constatat existența unui exces de putere apreciind că cele reținute în sarcina reclamantului nu au fost clar individualizate prin decizia de sancționare, prin recurs criticându-se ca nelegală această reținere și susținându-se că prima instanță nu a analizat sub nici un aspect obligațiile legale imperative ce nu au fost respectate de reclamant în calitate de membru al Consiliului de Administrație al B. S.A..

Se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 163 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 237/2015 și ale art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 din perspectiva reținerii de către instanța de fond a lipsei culpei reclamantului pe motivul imposibilității intimatului-reclamant de a participa la ședințele CA întrucât societatea nu mai deținea un Consiliu de administrație legal constituit.

Se arată faptul că disfuncțiile privind constituirea legală a Consiliului de administratie nu înlătură, pe tot parcursul anului 2018, obligațiile reclamantului în ceea ce privește alocarea timpului corespunzător exercitării funcției de membru CA în scopul asigurării unui management prudent și corect. Iar îndeplinirea acestei obligații constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 163 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 237/2015.

Iar reclamantul în opinia recurente-pârâte nu și-a îndeplinit obligații ce rezultă din mandatul primit în anul 2016 în calitate de membru al Consiliului de Administrație.

Aceasta în condițiile în care prima instanță a reținut că reclamantul avea obligația legală potrivit art. 137

1

lin.(2) din Legea nr. 31/1990, ulterior datei de 1.04.2017 de a convoca de îndată adunarea generală ordinară a acționarilor pentru a completa numărul de membri ai consiliului de administrație.

Un alt aspect de nelegalitate privește sentința atacată din perspectiva individualizării sancțiunii aplicate reclamantului – amendă pentru contravenția săvârșită.

Se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 163 alin. 1 lit. a) coroborate cu prevederile art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

Potrivit art. 163 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare, săvârșirea contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), c), i), o), p) și r) se sancționează cu amendă de la 10.000 RON la 1.000.000 RON, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, intimatul- reclamant a fost sancționat, în limitele legale, cu amendă în cuantum de 30.000 RON. La individualizarea sancțiunii aplicate în speță, A.S.F. a ținut seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita reclamantului. A.S.F. a avut în vedere proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport cu gradul de pericol social al faptei contravenționale din prisma obligațiilor pentru a căror nerespectare se face vinovat reclamantul.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Motivat și în ședința publică din 5.12.2023 Curtea a respins excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Analizând recursul declarat Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte pe fond sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normelor de drept material incidente în ceea ce privește pe fond analiza legalității Deciziei ASF nr. 1488/17.12.2020 și în ceea ce privește soluționarea cererii subsidiare privind daunele solicitate.

În opinia Curții în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., în mod nelegal fiind admisă în parte acțiunea reclamantului, prin aprecierea nelegalității Deciziei ASF nr. 1488/17.12.2020.

Considerentele din recurs privesc și susținerile din întâmpinarea reclamantului-intimat în condițiile în care acestea susțin sentința atacată și vor fi înlăturate în condițiile constatării ca fondat a cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia Curții sentința atacată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unui exces de putere privind emiterea Deciziei ASF nr. 1488 din 17.12.2020.

Curtea apreciază că în cauză nu a existat un exces de putere prin emiterea Deciziei nr. 1488/2020 deoarece contrar primei instanțe nu există situația premisă reținută – accea a lipsei culpei reclamantului pentru neparticiparea sa la ședințele consiliului de administrație la S.C. B. S.A., ședințe organizate potrivit legii în perioada 31.12.2017-31.12.2018.

Reținând această premisă, sentința de fond este nelegală deoarece reclamantul-intimat a fost sancționat în calitate de membru al Consiliului de Administrație pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. c) coroborate cu prevederile art. 8 lit. c) teza a II-a din Regulamentul ASF nr. 14/2015 care prevăd obligația de a îndeplini și de a menține pe toată durata de desfășurare a activității cerințele cu privire în prezentul regulament referitoare la guvernanță și la capacitatea de desfășurare efectivă a activității și de alocare a timpului corespunzător exercitării acestuia.

În cauză nu poate fi reținută lipsa culpei reclamantului pe motiv că în perioada 31.12.2017-31.12.2018 nu a fost convocată nicio ședință a Consiliului de Administrație – consiliu din care făcea parte reclamantul în calitate de membru cum în mod greșit a reținut prima instanță.

În opinia Curții, în prezența unui consiliu de administrație nefuncțional, compus dintr-un număr de membri inferior celui prevăzut de art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 reclamantul în calitate de membru al Consiliului de Administrație la S.C. B. S.A. avea obligația legală potrivit art. 137

1

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, ulterior datei de 1.04.2017 de a convoca de îndată adunarea generală ordinară a acționarilor pentru a completa numărul de membri ai Consiliului de administrație.

Totodată, dacă intimatul-reclamant, aflat în exercitarea mandatului începând cu data de 25.10.2016, a constatat că nu a fost convocat la ședințele CA. de către Președintele acestuia, ședințe care trebuiau organizate lunar, intimatul-reclamant avea obligația sesizării acestui aspect, putând solicita Președintelui CA explicații cu privire la neconvocarea ședințelor lunare obligatorii.

Simpla invocare de către intimatul-reclamant a faptului că nu ar fi fost convocat la ședințe CA nu îl absolvă pe acesta de îndeplinirea obligațiilor legale și regulamentare pe care le avea în calitate de membru al CA.

În consecință Curtea constată că sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 163 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 237/2015 și ale art. 137 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu privire la existența faptelor contravenționale reținute în sarcina reclamantului și a lipsei de culpă a reclamantului, fiind nelegală soluția de anulare a Deciziei ASF nr. 1488/2020 pe motivul existenței unui exces de putere.

Curtea apreciază că decizia de sancționare este legală și sub aspectul individualizării sancțiunii, sentința recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 163 alin. 1 lit. a) coroborate cu art. 163 alin. 11 din Legea nr. 237/2015.

Hotărârea atacată este dată cu aplicare greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a), coroborate cu prevederile art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

Din perspectiva individualizării sancțiunii, au fost avute în vedere circumstanțele reale și personale ale faptei și ale reclamantului, aplicându-se, în speță, sancțiunea cu amendă, în limitele legale prevăzute pentru contravenția săvârșită. Deci, contrar reținerilor instanței de fond, nu se poate susține că A.S.F. ar fi aplicat o sancțiune disproporționată în raport de gravitatea faptei.

La aplicarea sancțiunii pentru reclamant Curtea apreciază ca legală decizia contestată în raport de dispozițiile art. 136 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 237/2015, pe criteriile de individualizare, fapta contravențională constatată fiind apreciată de gravitatea crescută, dar în raport de circumstanțele personale ale reclamantului fiind orientată spre minimul prevăzut de lege.

Conform dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015, constituie contravenții următoarele fapte: "Nerespectarea de către societăți și de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice a prevederilor prezentei legi, actelor sau regulamentelor delegate, standardelor tehnice de reglementare și a celor de aplicare, actelor de punere în aplicare și a altor acte emise de Comisia Europeană sau de Consiliul și Parlamentul European, cu aplicabilitate directă în statele membre, precum și a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi".

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 2/2016, Consiliul este responsabil pentru managementul strategic al entității reglementate, îndeplinirea obiectivelor stabilite și, în funcție de sistemul de administrare al entității reglementate, elaborează/avizează planul de afaceri și are obligația ca, în baza unor dispoziții formale și transparente, să efectueze evaluarea poziției financiare a entității reglementate.

De asemenea conform dispozițiilor art. 23 din Regulamentul A.S.F. nr. 2/2016, Conducerea executivă/Conducerea superioară este responsabilă pentru administrarea și buna desfășurare a activităților entității reglementate, inclusiv pentru punerea în aplicare a politicilor, strategiilor și atingerea obiectivelor.

În cazul persoanelor fizice care fac parte din conducerea societății sau de către cele care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice:

Săvârșirea contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), c), i), o), p) și r) se sancționează, după caz, cu:

a) avertisment scris;

b) amendă de la 10.000 RON la 1.000.000 RON, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Pe lângă sancțiunile contravenționale principale prevăzute la alin. (4), în funcție de natura și gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica conducerii societăților sau persoanelor care dețin funcții- cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora una sau ambele dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare:

a) retragerea aprobării acordate de A.S.F.;

b) interzicerea dreptului de a ocupa funcții care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între unu și 5 ani de la comunicarea deciziei de sancționare sau la o altă dată menționată în mod expres în aceasta.

În opinia Curții, în cauză a fost corect individualizată sancțiunea și în raport cu Decizia ASF nr. 148/14.12.2020 prin care Președintele CA B. C. a fost sancționat cu amendă în valoare de 100.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1059/1.07.2021 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea Decizie nr. 1489/2020 privind pe numitul C. – Președintele CA al B. S.A..

Prezenta sentință va fi menținută în parte în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție respinsă față de care nu s-au invocat aspecte de nelegalitate în sensul art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de obiect, prima instanță în mod legal a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care privea capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa în parte sentința atacată și rejudecând va respinge în tot acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Va menține sentința atacată în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ASF.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 393 din data de 1 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

Menține sentința în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.