- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 iulie 2007
- Stat pârât
- FIN
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Suomi împotriva Finlandei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14170/03 de Ilkka SUOMI împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 iulie 2007 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna F. Aracı Președintele de secțiune adjunctă, având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ilkka Suomi, este un național finlandez născut în 1956 și trăiește în Salo.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ylikylä, un avocat practicant în Turku. Guvernul finlandez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 iunie 1992, poliția a fost informată cu privire la suspectele infracțiuni în ceea ce privește creditele acordate fără acorduri de garanție adecvate, ceea ce a dus la lichidarea unei bănci la începutul anilor 1990. Investigația penală a fost inițiată de poliție la 7 iulie 1992. Investigațiile preliminare au dus de la 7 iulie 1992 la 9 decembrie 1994 și de la 9 aprilie 1996 se termină la 9 mai 1996. La 7 august 1992 poliția a efectuat o căutare a casei reclamantului și a confiscat materialele de menținere a căror implicare a altor patru persoane în infracțiuni penale.
Potrivit minutelor, reclamantul nu era suspect atunci. La 3 mai 1993, poliția a efectuat o altă căutare la domiciliul reclamantului. În acel moment, el a fost suspectat de fraudă gravă. Auzul cazului, care a implicat aproximativ 30 de inculpați, a început în Curtea de District de Salo käräjäoikeus tingsrätten) la 7 martie 1995. Acțiunea, care a inclus mai multe amânări, a durat aproximativ cinci ani în total. Cazul a fost auzit în total de 68 sau 69 de zile. Hotărârea a fost pronunțată la 24 martie 2000 și a avut loc la aproape 900 de pagini. Reclamantul a fost condamnat pentru cinci conturi de fraudă agravată și trei conturi de contabilitate neregulată. El a fost condamnat la un termen suspendat de un an și opt luni de închisoare și la o amendă suplimentară.
Curtea de district a hotărât să examineze reclamantul, adică succesorul băncii, cereri de daune în cadrul procedurilor civile separate. Aceste proceduri sunt încă în așteptare în fața instanțelor naționale. La 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus hovrätten ), având avut o audiere orală în perioada 20 august-29 noiembrie 2001, a rendu hotărârea. Deși a respins acuzațiile referitoare la două infracțiuni contabile, a crescut condamnarea reclamantului la doi ani de închisoare necondiționată și pierderea gradului său militar. Curtea a afirmat în motivele sale (p. 138) că a luat în considerare durata procedurii în ceea ce privește reducerea condamnărilor tuturor acuzaților în acest caz.
La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat să accepte recursul. La 18 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Eu, dl Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că guvernul Finlandei propune să plătească ex gratie 10,800 EUR [1] (10 mii opt sute de euro) domnului Ilkka Suomi în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 18 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Ilkka Suomi, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 10,800 EUR (10 mii opt sute de euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.
Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele Adjunct al Registrului [1] Această sumă include prejudiciu moral 8,000 EUR și costuri și cheltuieli 2,800 EUR. Acesta din urmă sumă include impozitul pe valoarea adăugată.
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 14170/03 by Ilkka SUOMI against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 July 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mrs F. Aracı , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 April 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ilkka Suomi, is a Finnish national who was born in 1956 and lives in Salo.
He was represented before the Court by Mr L. Ylikylä, a lawyer practising in Turku. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 23 June 1992 the police were informed of suspected offences in respect of credits granted without adequate guarantee arrangements, which led to a bank’s winding-up at the beginning of the 1990s. The criminal investigation was initiated by the police on 7 July 1992. The pre-trial investigations lasted from 7 July 1992 to 9 December 1994 and from 9 April 1996 ending on 9 May 1996. On 7 August 1992 the police carried out a search of the applicant’s home and seized book-keeping materials relating to the suspected involvement of four other persons in criminal offences.
According to the minutes, the applicant was not a suspect at that time. On 3 May 1993 the police carried out another search at the applicant’s home. At that time he was suspected of serious fraud. The hearing of the case, which involved about 30 defendants, began in the Salo District Court ( käräjäoikeus , tingsrätten) on 7 March 1995. The proceedings, which included several adjournments, lasted approximately five years in total. The case was heard over a total of 68 or 69 days. The judgment was rendered on 24 March 2000 and it ran to almost 900 pages. The applicant was convicted of five counts of aggravated fraud and three counts of irregular bookkeeping. He was sentenced to a suspended term of one year and eight months’ imprisonment and a supplementary fine.
The District Court decided to examine the complainant’s, i.e. the bank’s successor, claims for damages in separate civil proceedings. These proceedings are still pending before the national courts. On 4 March 2002 the Turku Court of Appeal ( hovioikeus , hovrätten ), having held an oral hearing during the period 20 August to 29 November 2001, gave judgment. Although it dismissed the charges relating to two accounting offences, it increased the applicant’s sentence to two years’ unconditional imprisonment and the loss of his military rank. The court stated in its reasons (p. 138) that it took the length of the proceedings into account in reducing the sentences of all defendants in the case. On 30 October 2002 the Supreme Court ( korkein oikeus, högsta domstolen ) refused leave to appeal.
COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings. THE LAW On 18 June 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I, Mr Arto Kosonen, Agent of the Government of Finland, declare that the Government of Finland offer to pay ex gratia EUR 10,800 [1] (ten thousand eight hundred euros) to Mr Ilkka Suomi with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.
In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 18 June 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Mr Ilkka Suomi, the applicant in the above-mentioned case, note that the Government of Finland are prepared to pay me ex gratia the sum of EUR 10,800 (ten thousand eight hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.
It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President [1] This sum includes non-pecuniary damage EUR 8,000 and costs and expenses EUR 2,800. The latter amount is inclusive of value-added tax.