SUOMI v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SUOMI v. FINLAND (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 14170/03 de Ilkka SUOMI împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 iulie 2007 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna F. Aracı Președintele de secțiune adjunctă, având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ilkka Suomi, este un național finlandez născut în 1956 și trăiește în Salo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ylikylä, un avocat practicant în Turku. Guvernul finlandez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 iunie 1992, poliția a fost informată cu privire la suspectele infracțiuni în ceea ce privește creditele acordate fără acorduri de garanție adecvate, ceea ce a dus la lichidarea unei bănci la începutul anilor 1990. Investigația penală a fost inițiată de poliție la 7 iulie 1992. Investigațiile preliminare au dus de la 7 iulie 1992 la 9 decembrie 1994 și de la 9 aprilie 1996 se termină la 9 mai 1996. La 7 august 1992 poliția a efectuat o căutare a casei reclamantului și a confiscat materialele de menținere a căror implicare a altor patru persoane în infracțiuni penale. Potrivit minutelor, reclamantul nu era suspect atunci. La 3 mai 1993, poliția a efectuat o altă căutare la domiciliul reclamantului. În acel moment, el a fost suspectat de fraudă gravă. Auzul cazului, care a implicat aproximativ 30 de inculpați, a început în Curtea de District de Salo käräjäoikeus tingsrätten) la 7 martie 1995. Acțiunea, care a inclus mai multe amânări, a durat aproximativ cinci ani în total. Cazul a fost auzit în total de 68 sau 69 de zile. Hotărârea a fost pronunțată la 24 martie 2000 și a avut loc la aproape 900 de pagini. Reclamantul a fost condamnat pentru cinci conturi de fraudă agravată și trei conturi de contabilitate neregulată. El a fost condamnat la un termen suspendat de un an și opt luni de închisoare și la o amendă suplimentară. Curtea de district a hotărât să examineze reclamantul, adică succesorul băncii, cereri de daune în cadrul procedurilor civile separate. Aceste proceduri sunt încă în așteptare în fața instanțelor naționale. La 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus hovrätten ), având avut o audiere orală în perioada 20 august-29 noiembrie 2001, a rendu hotărârea. Deși a respins acuzațiile referitoare la două infracțiuni contabile, a crescut condamnarea reclamantului la doi ani de închisoare necondiționată și pierderea gradului său militar. Curtea a afirmat în motivele sale (p. 138) că a luat în considerare durata procedurii în ceea ce privește reducerea condamnărilor tuturor acuzaților în acest caz. La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat să accepte recursul. La 18 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Eu, dl Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că guvernul Finlandei propune să plătească ex gratie 10,800 EUR [1] (10 mii opt sute de euro) domnului Ilkka Suomi în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 18 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Ilkka Suomi, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 10,800 EUR (10 mii opt sute de euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele Adjunct al Registrului [1] Această sumă include prejudiciu moral 8,000 EUR și costuri și cheltuieli 2,800 EUR. Acesta din urmă sumă include impozitul pe valoarea adăugată.