VUOKKO AND OTHERS v. FINLAND

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 32389/05 de Juha-Pekka VUOKKO și alții împotriva Finlandei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 30 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 5 septembrie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a meritelor cazului împreună (art. 29 § 3 din convenție), având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, Având în vedere cererea celui de-al treilea reclamant de a retrage cererea, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului în ceea ce privește primul și al doilea reclamant, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Primul și al doilea reclamant, dl Tom Fingerroos și dl Jussi Järvin, sunt resortisanți finlandezi născuți în 1959 și, respectiv, în 1965 și trăiesc în Turku. Al treilea reclamant, dl Juha-Pekka Vuokko, este un național belgian născut în 1953 și trăiește în Bruxelles. Toate acestea au fost reprezentate în fața Curții de către dl J. Hakanen, avocat practicant în Turku. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 august 1992, poliția a efectuat o căutare la locul de muncă al primului și al doilea reclamant, în care au devenit conștienți de faptul că au fost suspectate de infracțiuni în legătură cu creditele acordate de o bancă, care a fost încheiat ulterior. Fiecare a fost interogat de poliție de mai multe ori între februarie 1993 și martie 1996. Al treilea reclamant a devenit conștient de statutul său de suspect în ceea ce privește infracțiunile similare la 8 martie 1994, când a fost interogat prima dată de poliție. A fost interogat doar o dată după aceea, și anume la 9 martie 1994. Faza finală a anchetei preliminare, cu privire la toate reclamanții, s-a încheiat la 9 aprilie 1996. Audierea cauzei, care a implicat aproximativ 30 de inculpați, a început în Curtea de District a Salo käräjäoikeus tingsrätten) la 7 martie 1995. Acuzațiile pentru daune împotriva primei și a doua reclamante au fost depuse în timpul sesiunilor de judecată din 7 martie 2005 și 7 august 1996. Acuzațiile și cererile pentru daune împotriva celui de-al treilea reclamant au fost depuse la 10 Septembrie 1996. Cazul a fost auzit peste 60 de zile. Testimoniul a fost dat de 73 de martori. Documentele depuse instanței cuprindeau peste 33.000 de pagini. Reclamanții au închis apărarea la 28 ianuarie 1998. La 24 martie 2000, Curtea de District și-a emis hotărârea, care a avut loc la aproape 900 de pagini. Curtea a condamnat primul reclamant de mai multe conturi de fraudă agravată și l-a condamnat la un termen suspendat de un an și șase luni de închisoare, împreună cu o amendă suplimentară. Al doilea reclamant a fost condamnat pentru mai multe conturi de fraudă agravată și condamnat la un termen suspendat de doi ani de închisoare și o amendă suplimentară. Al treilea reclamant a fost condamnat pentru trei conturi de fraudă agravată și condamnat la o perioadă suspendată de unsprezece luni de închisoare și la o amendă suplimentară. Hotărârea instanței a inclus o decizie de procedură de examinare a reclamantului, adică a succesorului băncii, cereri de daune în cadrul procedurilor civile separate. La 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus hovrätten La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) și-a refuzat concediul de recurs. La 12 mai 2006, Curtea de District și-a emis hotărârea privind cererile de daune. Acesta a deținut primul și al doilea reclamant responsabil în daune în valoare de 9,8 milioane de euro (EUR) și al treilea reclamant în valoare de aproape 3,2 milioane EUR. Toate reclamanții, precum și reclamantul, au apelat împotriva hotărârii Curții de Apel, care și-a pronunțat hotărârea la 12 februarie 2008. Procedura a continuat în fața Curții Supreme. În cursul examinării cererilor de daune reclamanților, printre alți inculpați, a depus o plângere procedurală pentru a respinge aceste cereri din cauza lungii excesive a procedurii. La 9 martie Curtea de District din 2004 a acceptat faptul că procedurile au fost nejustificate, dar a respins plângerea menționând că legislația internă nu prevede posibilitatea de a întrerupe procedura civilă. Curtea a afirmat, de asemenea, că este în interesul reclamantului să continue procedura. Acesta a ajuns la această concluzie chiar dacă a acceptat opinia reclamanților că societatea reclamantă este o societate de stat. La 29 noiembrie 2004, recursul reclamanților împotriva deciziei a fost refuzat de Curtea de Apel. La 12 aprilie 2005, Curtea Supremă a refuzat concediul de recurs. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata totală a procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” și au plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 pentru lipsa unui remediu eficace în acest sens. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamanților, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 3 martie 2008. La 22 februarie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că dl Juha-Pekka Vuokko, cel de-al treilea reclamant, a dorit să își retragă cererea și că nu mai are cereri în cauză. La 28 martie 2008, Guvernul a solicitat Curtei să pună în aplicare cererea din listă în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant. În ceea ce privește primul și al doilea reclamant, la 23 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Arto Kosonen, Agentul Guvernului, declară că Guvernul Finlandei oferă să plătească ex gratie 29 000 EUR [1] (20 de mii de euro) în fața dlui Tom Valdemar Fingerroos și a dlui Jussi Kalevi Järvinen, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe care se întâmpină Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 27 august 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de primul și al doilea reclamant: „Noi, dl Tom Valdemar Fingerroos și dl Jussi Kalevi Järvin, reclamanții în cazul de mai sus, observă că guvernul Finlandei sunt pregătiți să ne plătească exgrația suma de 29 000 EUR (20 de mii de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, cel de-al treilea reclamant nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului său. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între Guvernul și primul și al doilea reclamant. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii în măsura în care se referă la primul și al doilea reclamant (art. 37 § 1 în amendă) Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului [1] Această sumă include 12,000 EUR pentru prejudiciu moral pentru fiecare dintre cele două reclamante și 5.000 EUR pentru costuri și cheltuieli (inclusiv TVA).

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 32389/05

by Juha-Pekka VUOKKO and Others

against Finland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30

September 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 5 September 2005,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having regard to the third applicant's request to withdraw his application,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case in respect of the first and second applicants,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The first and second applicants Mr Tom Fingerroos and Mr Jussi Järvinen, are Finnish nationals who were born in 1959 and 1965 respectively and live in Turku. The third applicant, Mr Juha-Pekka Vuokko, is a Belgian national who was born in 1953 and lives in Brussels. They were all represented before the Court by Mr J. Hakanen, a lawyer practising in Turku. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 6 August 1992 the police carried out a search at the first and second applicants' work place, at which point they became aware of the fact that they were suspected of offences in relation to credits granted by a bank, which was subsequently wound up. They were each questioned by the police several times between February 1993 and March 1996. The third applicant became aware of his status as a suspect in respect of similar offences on 8

March 1994 when he was first questioned by the police. He was only questioned once after that, namely on 9 March 1994. The final phase of the pre-trial investigation, concerning all the applicants, ended on 9

April 1996.

The hearing of the case, which involved some 30 defendants, began in the Salo District Court

(

käräjäoikeus

,

tingsrätten)

on 7 March 1995. The claims for damages against the first and second applicants were filed during the court sessions of 7 March 2005 and 7 August 1996. The charges and the claims for damages against the third applicant were brought on 10

September 1996. The case was heard over more than 60 days. Testimony was given by 73 witnesses. The documents submitted to the court comprised more than 33,000 pages. The applicants closed their defence on 28 January 1998.

On 24

March 2000 the District Court issued its judgment, which ran to almost 900 pages. The court convicted the first applicant of several counts of aggravated fraud and sentenced him to a suspended term of one year and six months' imprisonment along with a supplementary fine. The second applicant was convicted of several counts of aggravated fraud and sentenced to a suspended term of two years' imprisonment and a supplementary fine. The third applicant was convicted of three counts of aggravated fraud and sentenced to a suspended term of eleven months' imprisonment and a supplementary fine.

The court's judgment included a procedural decision to examine the complainant's, i.e. the bank's successor's, claims for damages in separate civil proceedings.

On 4 March 2002 the Turku Court of Appeal (

hovioikeus

,

hovrätten

), having held an oral hearing, gave its judgment concerning the criminal head of the proceedings.

On 30 October 2002 the Supreme Court (

korkein oikeus,

högsta domstolen

) refused leave to appeal.

On 12 May 2006 the District Court issued its judgment concerning the claims for damages. It held the first and second applicants liable in damages in the amount of 9.8 million euros (EUR) and the third applicant in the amount of almost EUR 3.2 million. All applicants, as well as the complainant, appealed against the judgment to the Court of Appeal, which rendered its judgment on 12 February 2008. The proceedings continued before the Supreme Court.

During the examination of the claims for damages the applicants, among other defendants, lodged a procedural complaint to have these claims dismissed due to the excessive length of the proceedings. On 9

March

2004 the District Court accepted that the proceedings had been unreasonably lengthy, but dismissed the complaint noting that the domestic legislation did not provide for the possibility to discontinue civil proceedings. The court also stated that it was in the interests of the complainant that the proceedings be continued. It came to this conclusion even though it accepted the applicants' view that the complainant company was a State-owned company. On 29

November

2004 the applicants' appeal against the decision was refused by the Court of Appeal. On 12 April 2005 the Supreme Court refused leave to appeal.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the total length of the proceedings was incompatible with the “reasonable time” requirement. They also complained under Article 13 about the lack of an effective remedy in that connection.

THE LAW

By letter dated 18 January 2008 the Government's observations were sent to the applicants' representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 3

March 2008.

On 22 February 2008 the applicants' representative informed the Court that the third applicant, Mr Juha-Pekka Vuokko, wanted to withdraw his application and that he had no further claims in the matter. He also submitted, on that date, observations and just satisfaction claims in respect of the first and the second applicant.

On 28 March 2008 the Government requested the Court to strike the application out of the list in so far as it concerned the third applicant.

As regards the first and second applicants, on 23 July 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Arto Kosonen, the Government Agent, declare that the Government of Finland offer to pay

ex gratia

EUR 29,000

[1]

(twenty nine thousand euros) to Mr Tom Valdemar Fingerroos and Mr Jussi Kalevi Järvinen with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 27 August 2008 the Court received the following declaration signed by the first and the second applicant:

“We, Mr Tom Valdemar Fingerroos and Mr Jussi Kalevi Järvinen, the applicants in the above case, note that the Government of Finland are prepared to pay us

ex gratia

the sum of EUR 29,000 (twenty nine thousand euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application. We declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court considers that, in these circumstances, the third applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of his case.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the Government and the first and second applicants. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application in so far as it relates to the first and second applicants (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Deputy Registrar

President

[1]

This sum includes EUR 12,000 for non-pecuniary damage for each of the two applicants and EUR 5,000 for costs and expenses (inclusive of VAT).