Flemming împotriva Finlandei

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 14172/03 de către Veikko FLEMMING împotriva Finlandiei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 14 noiembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpäää Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și judecători ai secțiunii T.L. Având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Veikko Flemming, este un național finlandez născut în 1947 și trăiește în Salo. El este reprezentat în fața Curții de către dna Urmas.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant și după cum apar din documente, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat de o bancă. El a lucrat în anii 1990-91 pe noua campanie a băncii de acordare a împrumuturilor și de a investi în proprietate în străinătate. Iunie 1992 au fost suspectate infracțiuni în ceea ce privește deciziile de credit luate fără acorduri de garanție adecvate, care au condus la lichidarea băncii la începutul anilor 1990, au fost raportate poliției. Investigația penală a fost inițiată de poliție la 7 iulie 1992. Investigațiile preliminare au durat între 7 iulie 1992 și 9 Decembrie 1994 și începând cu 9 aprilie 1996 care se termină la 9 mai 1996. Reclamantul susține că a fost interogat de către poliție la 17 iulie 1992, dar nu este cunoscut în ce capacitate.

La 9 februarie 1993 a fost interogat ca suspect în legătură cu infracțiuni grave de fraudă. Auzul cazului, care a implicat aproximativ 30 de inculpați, a început în Tribunalul districtual de Salo käräjäoikeus tingsrätten) la 7 martie 1995. Acțiunea, care a inclus mai multe amânări, a durat aproximativ cinci ani în total. Cazul a fost auzit în total de 68 sau 69 de zile. Hotărârea a fost pronunțată la 24 martie 2000 și a avut loc la aproape 900 de pagini. Reclamantul a fost condamnat pentru a fi abuzat de o poziție de încredere și condamnat la un termen suspendat de patru luni de închisoare și la o amendă suplimentară. Toate acuzațiile legate de fraudă gravă, etc., au fost respinse. Curtea de District a hotărât să examineze reclamantul, adică succesorul băncii, cererile de daune în cadrul procedurilor civile separate.

Aceste proceduri sunt încă în așteptare în fața instanțelor naționale. La 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus hovrätten ), care a desfășurat o audiere orală în perioada 20 august-29 noiembrie 2001, a dat hotărâre. Reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile. La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat, printre altele, să permită apelul. Reclamantul se plânge că durata totală a procedurii în cazul său era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”. El plânge, de asemenea, că procedurile au fost marcate de prejudecăți, deoarece procurorul public și judecătorul Curții de District au avut o viziune negativă față de el și că judecătorul a lucrat prea strâns cu procurorul și cu reclamantul.

În plus, el se plânge că conținutul acuzațiilor era prea vag și că publicitatea înconjurătoare a făcut procesul nedrept, a încălcat presunția de nevinovăție și a deteriorat viața privată. El se bazează pe art. 6 § 1-2 și 3 a) și art. 13 din Convenție. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii.

art. 6 § 1 din Convenție citește în măsura în care este relevant: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 din Convenție se citește: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

Reclamantul se plânge că procedura a fost falsă în diferite aspecte. art. 6 citește în partea relevantă. „1. În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [un] tribunal ... Oricine acuzat de o infracțiune penală este presupus nevinovat până când se dovedește vinovat în conformitate cu legea. Fiecare acuzat de o infracțiune are următoarele drepturi minime: (a) să fie informat în mod prompt, într-o limbă pe care o înțelege și în detaliu, despre natura și cauza acuzației împotriva lui; ...” În conformitate cu art. 34 din Convenție, Curtea poate primi cereri de la oricare persoană, organizație neguvernamentală sau grup de persoane care susțin că sunt „victima unei încălcări” de către una dintre Înaltele părți contractante a drepturilor prevăzute în Convenție sau în protocolurile sale.

În conformitate cu jurisprudența Curții, un inculpat achitat nu poate, totuși, pretinde că este o victimă de încălcarea garanțiilor procedurale prevăzute la art. 6 care, în conformitate cu el, a avut loc în cursul procedurii penale împotriva sa. În astfel de cazuri, presupusa încălcare a articolului 6 este rectificată de achitarea (de exemplu, V.Q. c. Italia (dec.), nr. 44994/98, 14 martie 2002). Curtea remarcă că actualul reclamant a fost achitat de toate acuzațiile, iar în aceste circumstanțe nu poate pretinde că este o victimă a unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil, după care această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens; declara restul cererii inadmisibil. Președintele grefierului T.L. Early Nicolas BRATZA

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 14172/03 by Veikko FLEMMING against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 14 November 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 April 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Veikko Flemming, is a Finnish national who was born in 1947 and lives in Salo. He is represented before the Court by Ms P. Urmas.

The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant and as they appear from the documents, may be summarised as follows. The applicant was employed by a bank. He was working in the years 1990-91 on the bank’s new campaign to grant loans and to invest in property abroad. On 23 June 1992 suspected offences in respect of credit decisions made without adequate guarantee arrangements, which had led to the bank’s winding-up at the beginning of the 1990s, were reported to the police. The criminal investigation was begun by the police on 7 July 1992. The pre-trial investigations lasted from 7 July 1992 to 9 December 1994 and from 9 April 1996 ending on 9 May 1996. The applicant claims to have been questioned by the police on 17 July 1992, but it is not known in what capacity.

On 9 February 1993 he was questioned as a suspect in connection with serious fraud offences. The hearing of the case, which involved about 30 defendants, began in the Salo District Court ( käräjäoikeus , tingsrätten) on 7 March 1995. The proceedings, which included several adjournments, lasted approximately five years in total. The case was heard over a total of 68 or 69 days. The judgment was rendered on 24 March 2000 and it ran to almost 900 pages. The applicant was convicted of misuse of a position of trust and sentenced to a suspended term of four months’ imprisonment and a supplementary fine. All charges relating to serious fraud, etc. were dismissed. The District Court decided to examine the complainant’s, i.e.

the bank’s successor, claims for damages in separate civil proceedings. These proceedings are still pending before the national courts. On 4 March 2002 the Turku Court of Appeal ( hovioikeus , hovrätten ), having held an oral hearing during the period 20 August to 29 November 2001, gave judgment. The applicant was acquitted of all charges. On 30 October 2002 the Supreme Court ( korkein oikeus, högsta domstolen ) refused, among others, the complainant leave to appeal. COMPLAINTS The applicant complains that the total length of the proceedings in his case had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He also complains that the proceedings were marked by bias because the public prosecutor and the District Court Judge had a negative view of him and that the Judge had worked too closely with the prosecutor and the complainant.

Moreover, he complains that the contents of the charges had been too vague and that the surrounding publicity had rendered the trial unfair, violated the presumption of innocence and damaged his private life. He relies on Article 6 §§ 1-2 and 3(a) and Article 13 of the Convention. THE LAW A. The complaint concerning the length of the criminal proceedings The applicant complained about the length of the proceedings.

Article 6 § 1 of the Convention reads in so far as relevant: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Article 13 of the Convention reads: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

B. The remainder of the application The applicant complains that the proceedings had been flawed in various respects. Article 6 reads in relevant part. “1. In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] tribunal ... 2. Everyone charged with a criminal offence shall be presumed innocent until proved guilty according to law. 3. Everyone charged with a criminal offence has the following minimum rights: (a) to be informed promptly, in a language which he understands and in detail, of the nature and cause of the accusation against him; ...” Under Article 34 of the Convention the Court may receive applications from any person, non-governmental organisation or group of individuals claiming to be “the victim of a violation” by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the Protocols thereto.

Pursuant to the Court’s case-law an acquitted defendant cannot however claim to be a victim of violations of the procedural guarantees of Article 6 which, according to him, took place in the course of the criminal proceedings against him. In such cases the alleged violation of Article 6 is rectified by the acquittal (see, for example, V.Q. v. Italy (dec.), no. 44994/98, 14 March 2002). The Court notes that the present applicant was acquitted of all charges. In these circumstances he cannot claim to be a victim of a violation of his right to a fair trial. It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaints concerning the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that connection; Declares the remainder of the application inadmissible.

T.L. Early Nicolas BRATZA Registrar President