ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2024

Ședința publică din data de 01 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 aprilie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 413/14.10.2019, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestației formulate de A. S.R.L., înregistrată la AJFP Sibiu sub nr. x/27.06.2019,

- anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale, nr. x/07.05.2019, emisă de AJFP Covasna,

- anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, nr. 134534 din 28 mai 2019, emisă de AJFP Sibiu,

- anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare, nr. 134534 din 28 mai 2019, emisă de AJFP Sibiu,

- anularea Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/07.05.2019, emis de AJFP Covasna,

- exonerarea de obligația de a achita obligațiile fiscale principale stabilite suplimentar și a obligațiilor fiscale accesorii stabilite prin deciziile atacate.

Prin sentința civilă nr. 202 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei de interes invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și în consecință a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu;

- a obligat intimatele la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 14.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces.

Împotriva sentinței civile nr. 202 din 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

3.1. Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea soluției privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că soluția recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 453 și ale art. 454 din C. proc. civ., în condițiile în care nu s-a aflat în culpă procesuală, nu a dat dovadă de rea-credință, comportare neglijentă pe parcursul derulării procesului și nici nu și-a exercitat abuziv drepturile procesuale.

Totodată, intimata-reclamantă avea reprezentarea emiterii unui act legislativ de scutire de plata obligațiilor de această natură și a accesoriilor atâta timp cât a fost de acord cu suspendarea soluționării cauzei, așa că nu există dovada relei credințe a organului fiscal în inițierea acestui litigiu, mai ales că actele administrative emise de aceasta nu au fost verificate de instanța de fond de contencios numai sub aspectul accesoriilor care urmează soarta debitului.

3.2. Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea soluției privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că soluția recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., în condițiile în care, în cauză, nu se poate reține nici culpa procesuală și nici îndeplinirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, în contextul în care soluția primei instanțe a avut la bază intervenirea amnistiei fiscale.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind, în esență, că erau îndeplinite condițiile legale pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Prin Decizia de impunere nr. x/07.05.2019 au fost stabilite suplimentar în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligații fiscale principale aferente perioadei iulie 2015 - decembrie 2018 în suma totală de 12.508.954 RON.

Prin Decizia nr. 134534/28.05.2019 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, s-au stabilit obligații de plată în sumă totală de 1.462.379 RON, din care: dobânzi - 1.429.143 RON și penalități de întârziere - 33.236 RON.

Prin Decizia nr. 134534/28.05.2019 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare au fost stabilite obligații de plată în sumă de 5.451.132 RON.

Intimata-reclamantă a formulat contestație împotriva acestor Decizii de impunere cu Anexe, înregistrată la AJFP Sibiu sub nr. x/27.06.2019, însă prin Decizia nr. 413/14.10.2019, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă a învestit instanța cu o cerere de anulare a acestor acte administrativ-fiscale, iar pe durata soluționării litigiului, respectiv la data de 03 aprilie 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 72/30.03.2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, care la art. 1 stipulează următoarele:

"(1) Se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, și neachitate.

(3) Diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor prevăzute la alin. (1), aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, stinse prin orice modalitate prevăzută la art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se restituie contribuabililor. Restituirea se face la cererea contribuabililor.

(4) Termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea pentru sumele prevăzute la alin. (3) începe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Anularea obligațiilor fiscale prevăzute la alin. (1) se efectuează din oficiu de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care se comunică contribuabilului.(…)"

În aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea amnistiei fiscale nr. 72/2022, recurentele-pârâte, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, au emis la data de 14 iulie 2022 Decizia nr. 148010/2022 și Decizia nr. 148011/2022 privind anularea obligațiilor fiscale stabilite prin titlurile de creanță fiscală, obiect a prezentei acțiuni în anulare, astfel cum se confirmă prin înscrisurile înregistrate la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2022 .

De asemenea, la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2022, intimata-reclamantă a confirmat emiterea actelor de anulare a obligațiilor fiscale, inclusiv restituirea unei părți din obligațiile fiscale.

Criticile de nelegalitate ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de ambele recurente-pârâte privesc chestiunea litigioasă a interpretării și aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 453 alin. (1) și ale art. 454 din C. proc. civ., sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispozițiilor art. 454 din același act normativ, "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau de afla de drept în întârziere (…)".

Așadar, conținutul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. consacră drept fundament al plății cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia.

Având în vedere că, în cauză, deciziile de impunere contestate nu au fost nici anulate, nici revocate de către recurentele-pârâte, ci doar obligațiile fiscale au fost înlăturate de la executare, urmare a amnistiei fiscale intervenite pe parcursul soluționării prezentului dosar, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, reține că nu poate fi reținută o culpă procesuală în sarcina pârâtelor.

Prin urmare, faptul că pe parcursul derulării procesului a intervenit amnistia fiscală, care a avut drept urmare anularea obligației de plată a creanțelor fiscale nu presupune că pârâtele sunt partea căzută în pretenții sau că acestea au manifestat o conduită care să determine în mod culpabil un efort procesual din partea intimatei-reclamante constând în efectuarea cheltuielilor de judecată.

În consecință, Înalta Curte reține că nu poate fi reținută culpa procesuală a ambelor autorități pârâte, acestea acționând în marja conferită de dispozițiile legale în vigoare atât la momentul emiterii deciziilor contestate, cât și la momentul emiterii deciziilor privind anularea obligațiilor fiscale stabilite prin titlurile de creanță fiscală, obiect a prezentei acțiuni în anulare.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluția atacată, prin care s-a dispus admiterea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor 453 alin. (1) din C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinței sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de obligare a intimatelor la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, menținând în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 202 din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, respinge cererea de obligare a intimatelor la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.