ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5565/2023

Prin sentința nr. 180 din 19.04.2022, Tribunalul Vrancea a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intervenienta B. și pârâta Școala Gimnazială Jitia. A anulat în parte hotărârea Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Jitia, cuprinsă în procesul-verbal din 02.02.2021, în ceea ce privește punctul 1 de pe ordinea de zi, respectiv ocuparea de către intervenientă a postului vacant de la Școala Gimnaziala Jitia clasa pregătitoare I și II. Totodată, a anulat adresa de soluționare a contestației nr. 124/10.02.2021 emisă de Școala Gimnaziala Jitia și hotărârea nr. 6 din 23.02.2021 emisă de Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Jitia, județul Vrancea, și a obligat pârâta la plata sumei de 2600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant (onorariu avocat și taxă de timbru). I.

Împotriva sentinței arătate la punctul anterior a declarat recurs Școala Gimnazială Jitia, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. La data de 10.11.2022 recurenta a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebare preliminară și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 1/2011 privind principiul continuității, în măsura în care reglementarea normativă nu răspunde exigențelor de claritate impuse de art. 1 din Constituția României. I.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurenta-pârâtă Școala Gimnazială Jitia în cauza ce privește recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, promovat de recurentă împotriva sentinței nr. 180/19.04.2022 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-intervenientă B., ca inadmisibilă. Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurenta-pârâtă Școala Gimnazială Jitia privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și a fixat termen de judecată la 31.01.2023, ora 9, cu citatea părților. I.

Împotriva încheierii din 20 decembrie 2022 a formulat recurs recurenta-pârâtă Școala Gimnazială Jitia, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie 2023, sub nr. x/2021/a1. Prin rezoluția completului legal învestit, din 16.01.2023, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 02.02.2023, cu citarea părților. I.

Prin încheierea din 02.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâta Școala Gimnazială Jitia împotriva încheierii din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile nu s-au prezentat și nu au solicitat judecata în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același act normativ. II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului. Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că prezentul recurs s-a perimat, în considerarea argumentelor ce succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." În speță, este de observat că prin încheierea din 02.02.2023 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că părțile, cu privire la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 02.08.2023, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ. Înalta Curte reține că pentru termenul din 02.02.2023 procedura a fost legal îndeplinită, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, părțile nefiind prezente, așa cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul respectiv. Deși încheierea din 02.02.2023 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la suspendarea judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din același cod, cu atât mai mult cu cât această încheiere le-a fost comunicată, așa cum reiese din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar. În conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii. În analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 02.02.2023, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși le-a fost comunicată încheierea pronunțată la data menționată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților. Această stare de pasivitate a părților a fost menținută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu s-a făcut dovada că părțile au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor. În aceste condiții, reținând că de la momentul suspendării judecății, 02.02.2023, până la data de 02.08.2023, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același act normativ, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanță din oficiu și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția perimării este fondată și că recursul promovat în cauză s-a perimat. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din motive imputabile părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de pârâta Școala Gimnazială Jitia împotriva încheierii din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.