ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 726/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 18 septembrie 2020, astfel cum a fost precizată și modificată la 20 octombrie 2020, reclamanta A., prin reprezentant legal, B., a chemat în judecată pe pârâții C., D., E., Școala Gimnazială Deagurile, Unitatea Administrativ Teritorială – Comuna Recea și Inspectoratul Școlar Județean Argeș, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 100.000 €, echivalentul în RON la data plății efective, sumă ce reprezintă prejudiciul moral.

Prin sentința nr. 317 din 17 iunie 2021, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta UAT Comuna Recea, și a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Argeș, și a admis în parte acțiunea, fiind obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș, Școala Gimnazială Deagurile, E. și C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 15.000 € (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea în contradictoriu cu pârâtul D. și au fost obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș, Școala Gimnazială Deagurile, E. și C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 3208 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile formulate de pârâții C., Inspectoratul Școlar Județean Argeș și de E., împotriva sentinței civile nr. 317 din 17 iunie 2021 a Tribunalului Argeș. A schimbat, în parte, sentința, în sensul că a obligat și pe pârâtul D. la plata despăgubirilor, alături de ceilalți apelanți-pârâți. A menținut, în rest, sentința.

Împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs pârâta E..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond nu a fost învestită prin cererea de chemare în judecată cu pretinsa faptă delictuală reținută în sarcina sa, însă curtea de apel a respins în mod nelegal apelul său.

Curtea de apel a reținut greșit că "reclamanta a sesizat instanța prin prisma atingerii aduse integrității sale fizice (...)", întrucât atingerea adusă integrității sale fizice este doar consecința arătată de reclamantă, adică prejudiciul cauzat de faptul arătat și detaliat pentru fiecare dintre pârâții chemați în judecată. Instanța a fost învestită a verifica îndeplinirea atribuției de a lua, în calitate de director al instituției de învățământ și în calitatea de administrator de patrimoniu, "(...) măsurile necesare pentru a efectua reparațiile la mobilierul deteriorat și să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul".

În aprecierea sa, instanțele de fond au extins, cu încălcarea principiului disponibilității consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., limitele judecății cu care au fost învestiți prin cererea de chemare în judecată.

Chiar în condițiile în care instanța de apel a reținut că fapta ilicită îmbracă forma unei pluralități de acțiuni/inacțiuni care au condus la vătămarea corporală a reclamantei, se observă că reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta E. exclusiv pentru că, în calitatea de director, nu ar fi luat măsurile necesare pentru a efectua reparațiile la mobilierul deteriorat și să facă propuneri de înlocuire/casare, iar orice altă acțiune sau inacțiune imputată de instanțele de judecată fără a fi invocată în cererea de chemare în judecată reprezintă o încălcare a principiului disponibilității.

Prin urmare, a subliniat că fapta ilicită cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată în ceea ce o privește este aceea că, în calitate de administrator de patrimoniu ar fi trebuit să ia măsurile necesare pentru a efectua reparațiile la mobilierul deteriorat și să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul. Conform susținerilor reclamantului, prăbușirea dulapului în urma căreia a suferit vătămarea integrității fizice, i-ar fi fost imputabilă din cauza omisiunii că nu a luat aceste măsuri necesare. Or, această omisiune imputată de reclamant este evident diferită de actul omisiv reținut de instanțele de fond referitor la "modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea și din organizarea serviciului în școală pentru cadrele didactice."

A mai precizat că în mod corect s-a reținut de către tribunal că fapta care i-a fost imputată prin acțiune nu există și că "(...) nu rezultă că incidentul s-ar fi produs din cauză ca dulapul ar fi deteriorat (...)", iar instanța de apel și-a însușit corect această constatare, însă decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece acest motiv de apel referitor la încălcarea principiul disponibilității, deși invocat în termen, a fost respins.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1357, art. 1358, art. 16 și art. 1370 C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-pârâtă a arătat că a fost în mod greșit obligată să plătească despăgubiri în solidar cu ceilalți pârâți pentru că deși reclamanta a invocat neluarea de "măsuri necesare pentru a efectua reparațiile la mobilierul deteriorat și să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul", instanța a reținut că prin "modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea și din organizarea serviciului în școală pentru cadrele didactice" pârâta ar fi contribuit la producerea vătămării integrității fizice a reclamantei.

Recurenta-pârâtă a susținut că dispozițiile art. 1357 C. civ. au fost interpretate greșit în opinia recurentei-pârâte, deoarece în cazul său nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, nu există forma de vinovăție definită în art. 16 C. civ., iar dispozițiile art. 1358 C. civ. au fost aplicate greșit, deoarece instanța a făcut confuzie între împrejurările în care s-a produs prejudiciul și fapta delictuală reținută în sarcina sa. În ceea ce privește dispozițiile art. 1358 C. civ., a susținut că au fost aplicate greșit, întrucât s-a apreciat de instanța de apel că prejudiciul a fost produs printr-o acțiune simultană sau succesivă a recurentei-pârâte.

A menționat că instanța de apel nu a reținut cu claritate dacă i se impută o acțiune sau omisiune. Poate constitui faptă ilicită nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, concluzionându-se că inacțiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă.

În acest context a precizat că, având în vedere că în calitate de director a acționat aprobând "Graficul profesorilor de serviciu pe școală pentru anul școlar 2016 – 2017", nu se poate reține că fapta ilicită imputată ar consta într-o omisiune, ci doar într-o acțiune, care conform motivării instanței de apel este dată de întocmirea planificării într-o modalitate defectuoasă și din organizarea defectuoasă a serviciului în școală.

Evaluând probatoriul administrat în cauză, curtea de apel a reținut că pârâtul D. a semnat planificarea fără obiecțiuni, sens în care în pagina 13 din decizie se arată că: "în contextul evaluării răspunderii civile delictuale a cadrelor didactice chemate în judecată, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condițiile, după cum urmează: fapta ilicită a profesorilor de serviciu a constat în aceea că nu au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor prin art. 18 din Regulamentul de ordine interioară, nu au supravegheat elevii în pauză/nu au comunicat imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor profesorului de serviciu. Fapta acestora a fost săvârșită cu vinovăție, pârâta C. aflându-se în cancelarie în timpul pauzei, pârâtul D. semnând planificarea fără obiecțiuni."

Prin prisma lipsei unei sesizări din partea pârâtului D. sau a oricărei alte persoane, în sensul că un profesor de serviciu dintre cei doi desemnați în ziua de marți la Școala Deagurile nu-și poate îndeplini obligațiile stabilite și asumate fără obiecțiuni, nu se poate constata nici existența vinovăției sale, în sensul culpei definită de art. 16 alin. (3) C. civ., constând în faptul că nu aș fi prevăzut rezultatul faptei, deși trebuia să-1 prevăd sau că, deși aș fi prevăzut rezultatul, nu l-am acceptat socotind fără temei că nu se va produce.

În susținerea acestui argument a mai menționat că nu ar fi putut să prevadă faptul că nici unul dintre profesorii de serviciu nu-și vor îndeplini corespunzător obligația de supraveghere a copiilor și că ar fi acceptat fără temei acest lucru, ca urmare a neîndeplinirii obligației de supraveghere producându-se rezultatul vătămător. În condițiile în care, respectând art. 11 lit. r) din Capitolul IV din Regulament, în calitate de director a aprobat "Graficul profesorilor de serviciu pe școală pentru anul școlar 2016 – 2017", înregistrat cu nr. x din 26 septembrie 2016 asumat de profesori și, în special de profesorii pârâți fără obiecțiuni, nu ar fi putut să prevădă rezultatul faptei, respectiv că profesorii de serviciu desemnați nu își vor îndeplini corespunzător obligațiile de supraveghere, atât timp cât aceștia nu au comunicat imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor profesorului de serviciu.

Fapta ilicită reținută în sarcina sa (modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea și din organizarea serviciului în școală) nu poate antrena producerea prejudiciului suferit de reclamantă (vătămarea corporală cauzată reclamantei prin căderea dulapului în pauză), în condițiile omisiunii profesorilor de serviciu de a-și îndeplini corespunzător obligațiile de serviciu și de a sesiza conducerea că nu-și pot îndeplini obligația de supraveghere, omisiune reținută chiar de curtea de apel.

În analiza existenței legăturii de cauzalitate, recurenta-pârâtă a susținut că în mod nelegal instanța de apel a reținut în privința sa existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamantă, deoarece doar în ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală tuturor faptelor sau împrejurărilor care l-au precedat. De aceea, Curtea de Apel Pitești a făcut și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1370 C. civ., întrucât la producerea prejudiciului s-a putut stabili cauza acestuia, reținându-se inacțiunea pârâților C. și D. de a nu își fi îndeplinit în mod corespunzător obligația de supraveghere și, în nici un caz, nu se poate reține acțiunea simultană sau succesivă a recurentei-pârâte de a fi planificat defectuos organizarea serviciului în școală.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș a formulat întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea trebuia respinsă, raportat la Inspectoratul Școlar Județean Argeș, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună respingerea recursului.

Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea, în calitate de intimat-pârât, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Inspectoratul Școlar Județean Argeș, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de acesta, ca neîntemeiate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cum recurenta pârâta a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că instanța de fond nu a fost învestită prin cererea de chemare în judecată și cu pretinsa faptă delictuală reținută în sarcina sa, Înalta Curte reține că cel de-al cincilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.,vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți,nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește investirea instanței prin cererea de chemare în judecată susținând că instanța de fond nu a fost învestită cu fapta delictuală și în ceea ce o privește.

Față de această susținere, verificând limitele investirii instanței în raport de cererea de chemare în judecată întemeiată atât pe dispozițiile art. 1357 C. civ., ce reglementează condițiile răspunderii civile delictuale, cât și în raport de prevederile art. 1373 C. civ.,privind răspunderea comitenților pentru prepuși, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat obligarea în solidar a pârâților C., D., E., Școala Gimnazială Deagurile, Unitatea Administrativ Teritorială – Comuna Recea și Inspectoratul Școlar Județean Argeș, la plata sumei de 100.000 Euro, echivalentul în RON la data plății efective, cu titlu de prejudiciu moral. Astfel, în ceea ce o privește pe pârâta E., în calitate de director al instituției de invatamant, s-a arătat că " prin regulamentul scolii, aceasta aveașsi calitatea de "administrator de patrimoniu" iar în această calitate trebuia să ia măsurile necesare pentru a efectua reparațiile la mobilierul deteriorat și să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul," Or, în raport de aspectele de fapt și de drept învederate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că instanțele au analizat raporturile juridice dintre părți prin prisma limitelor investirii în ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale obiective a recurentei pârâte, șituație în care susținerile acesteia legate de limitele investirii instanței și de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate și fără suport legal.

Cum recurenta pârâtă a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 1357, art. 1358, art. 16 și art. 1370 C. civ., Înalta Curte reține, că ipotezele circumscrise motivului de recurs enunțat se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat raporturile juridice dintre părți și întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva dispozițiilor art. 1357, art. 1358, art. 16 și art. 1370 C. civ., sens în care în mod legal s-a reținut că "fapta ilicită a directorului rezultă din modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea și din organizarea serviciului în școală pentru cadrele didactice, astfel încât supravegherea elevilor nu s-a mai putut realiza în condiții optime, faptă ce a condus la producerea prejudiciului."

Înalta Curte reține că întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale a fost analizată de instanța de apel prin prisma tuturor faptelor și împrejurărilor care au precedat vătămării corporale a reclamantei, respectiv "toate acele condiții exterioare care au contribuit precumpănitor la realizarea efectului păgubitor", sens în care a procedat la " delimitarea tuturor acțiunilor sau inacțiunilor care au determinat în mod direct producerea prejudiciului" raportându-se și la "condițiile cauzale", respectiv faptele ilicite care au făcut posibilă producerea accidentului.

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care instanța de apel a făcut o legală și corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă în raport de condițiile cauzale și de faptele ilicite care au făcut posibilă producerea accidentului, Înalta Curte reține că niciuna din susținerile recurentei pârâte nu se circumscrie nici dispozițiilor art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.