Decizia nr. 1653/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 26/2022 a Tribunalului Mehedinți

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata de daune morale în cuantum de 60.000 euro. La 15 martie 2022 reclamanta A. a depus precizare la acțiune, prin care a înțeles să cheme în judecată și Școala Primară Poroina Mare, solicitând obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 60.000 euro.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 26 din 17 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.. A fost respinsă cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. și Școala Poroina Mare, având ca obiect pretenții. A fost obligată reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Hotărârea pronunțată de instanța apel: Prin decizia civilă nr. 335 din 18 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 17 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. și Școala Primară Poroina Mare. A fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 335 din 18 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pârâtele B. și Școala Primară Poroina Mare au declarat recurs. a) Recursul declarat de pârâta B.: În cuprinsul cererii de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a arătat că hotărârea instanței de fond respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept care întemeiază soluția și cuprinzând argumente concludente care au stat la baza respingerii susținerilor invocate de apelanta-reclamantă. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a soluționat în mod judicios excepția, cu respectarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., împrejurare ce nu conduce la încălcarea dreptului apelantei-reclamante la un proces echitabil. Chiar dacă dreptul la un proces echitabil reținut de Curte poate fi considerat un drept fundamental al omului privind egalitatea în fața legii și a justiției, o garanție pentru constatarea bunei organizări și funcționări a justiției într-un stat de drept, a cărui primă și esențială caracteristică constă în eliminarea arbitrariului și domnia legii, cu toate acestea, soluția pronunțată de instanța de fond în analiza excepției invocate de către parte are ca fundament legal dispozițiile art. 248 C. proc. civ. Astfel, analizând mijloacele de probă de la dosar, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că pârâta B. nu justifică o calitate procesuală pasivă, atâta timp cât hotărârea nr. 16/2021, ce constituie fundament al demersului reclamantei, a fost adoptată de organul deliberativ al Școlii Primare Poroina Mare, pârâta având doar calitatea de membru al organului deliberativ. După prezentarea situației de fapt, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a omis să observe este faptul că, prin prezentul demers, apelanta-reclamantă nu face altceva decât să își invoce propria culpă întrucât, nu a contestat planul de școlarizare pentru anul 2021-2022. Urmare a restrângerii de activitate, reclamanta a refuzat să își întocmească dosarul de mobilitate și, prin urmare, îi revenea școlii obligația de a-i întocmi și depune dosarul personal privind restrângerea de activitate. Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării, apelantei i-a fost propus un post de învățător în localitatea de domiciliu (Drobeta-Turnu Severin), la Școala Gimnazială "C.", post didactic pe care l-a refuzat, desfășurându-și activitatea în la Școala Primară din comuna Bala, județul Mehedinți. În acest context, apreciază că hotărârea primei instanțe a analizat în mod judicios dacă și în ce măsură sunt îndeplinite față de pârâtă dispozițiile art. 36 C. proc. civ. prin raportare la obiectul dedus judecății. În condițiile în care instanța de fond a prezentat argumentele pentru care a considerat că nu există o faptă ilicită în raport cu intimata-pârâtă Școala Primară Poroina Mare și că pârâta B. nu are calitate procesuală pasivă prin raportare la raportul juridic obligațional dedus judecății, în mod greșit a reținut instanța de apel lipsa unei motivări. Faptul că judecătorul fondului a interpretat elementele factuale într-o altă manieră decât cea agreată de Curte relevanța acestora, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii în sensul celor statuate de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cum în mod greșit a reținut instanța de apel. Circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea instanței de apel este nemotivată, în condițiile în care nu a explicitat care este rațiunea pentru care pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, considerentele limitându-se să facă trimitere în mod repetitiv la Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 16 din 25.01.2021 și la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mehedinți. b) Recursul declarat de pârâta Școala Primară Poroina Mare: Recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Apreciază că hotărârea apelată este contradictorie întrucât, deși Curtea a reținut la fila x paragraful 4 că "Cererea astfel formulată nu a fost examinată de Tribunal decât parțial, în motivarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată prima instanță menționând doar că în condițiile în care Hotărârea nr. 16/25.01.2021 a Consiliului de Administrație al Școlii Primare Poroina Mare nu a produs efecte juridice în privința reclamantei, postul acesteia nefiind restrâns, nu se poate reține legătura de cauzalitate între adoptarea acestei hotărâri și prejudiciul moral invocat", cu toate acestea soluția este de anulare a întregii sentințe și trimitere a cauzei spre rejudecare. În timpul derulării procedurii privind restrângerea de activitate a apelantei, aceasta a fost desemnată să ocupe postul de învățător în municipiul Drobeta-Turnu Severin, respectiv la Școala C., însă apelanta a refuzat și acest post și a înțeles să își desfășoare activitatea în cadrul Școlii Gimnaziale Bala, unitate în care apelanta și-a susținut inspecția finală pentru gradul didactic I, inspecție pe care a promovat-o cu notă maximă.

Apărările formulate în cauză: Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, comunicată, invocând în principal excepția tardivității declarării recursurilor și excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentele-pârâte au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate și a apărărilor formulate de intimata-reclamantă.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (30 decembrie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției tardivității și a excepției nulității recursurilor, invocate prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește excepția tardivității, invocată de intimata-reclamantă A. prin întâmpinare, se constată că ambele cereri de recurs au fost depuse la poștă la 12 decembrie 2022 (plicuri existente la fila x și dosar), iar decizia recurată a fost comunicată pârâtelor la 11 noiembrie 2022 . Termenul de recurs de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la 13 decembrie 2022. Cum cererile de recurs au fost depuse la 12 decembrie 2022, Înalta Curte constată că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege (în ultima zi a împlinirii termenului de recurs), astfel încât urmează a respinge excepția tardivității invocată de intimata-reclamantă A.. Referitor la excepția nulității invocată prin întâmpinare, se rețin următoarele: Prealabil, se impune a fi evidențiat faptul că, prin decizia recurată, instanța de apel a admis apelul declarat de reclamanta A., a anulat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecarea fondului, constatând că "prima instanță nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, nu a stabilit temeiurile corecte de drept ale cererii de chemare în judecată, nu a analizat probele administrate și nu a analizat acțiunea așa cum a fost promovată sub aspectul obiectului și stării de fapt indicate de reclamantă" - aspecte care au o înrâurire esențială asupra soluționării cauzei (inclusiv asupra soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive), omisiunea tribunalului de a le analiza echivalând cu o necercetare a fondului. Având în vedere considerentele ce au determinat soluția pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că aspectele prezentate în cuprinsul cererilor de recurs nu se pot circumscrie motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs formulată de pârâta B., astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate din cele expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, iar faptul că judecătorul fondului a interpretat elementele factuale într-o altă manieră decât cea agreată de Curte relevanța acestora, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii în sensul celor statuate de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cum în mod greșit a reținut instanța de apel. Aceste susțineri ignoră efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 476 C. proc. civ. (ce dispune că apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept) și nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Cererea de recurs aptă să declanșeze un control de nelegalitate trebuie să conțină critici pertinente ale hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a mai arătat că hotărârea instanței de apel este nemotivată, în condițiile în care instanța nu a explicitat care este rațiunea pentru care pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză. Înalta Curte constată că temeiul de drept este formal invocat, iar susținerea părții nu ține cont de considerentele hotărârii recurate, considerente prin care nu se dă o dezlegare excepției lipsei calității procesuale pasive, ci se trasează primei instanțe obligația de a analiza atât fondul cauzei, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive, prin raportare la toate faptele pretins ilicite. În consecință, reținând că recurenta nu a prezentat critici care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Școala Primară Poroina Mare, afirmând că hotărârea este contradictorie, partea menționează temeiul de drept ca fiind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a prezenta critici care să justifice incidența acestui motiv de casare, limitându-se a reda un paragraf din cuprinsul considerentelor deciziei recurate, fragment în care se prezintă de fapt ceea ce a reținut prima instanță. Într-o manieră deloc contradictorie, instanța de apel a arătat că, în aprecierea existenței faptei ilicite, prima instanță s-a raportat numai la hotărârea nr. 16/25.01.2021 a Consiliului de administrație al Școlii Primare Poroina (anulată prin sentința nr. 545/20.07.2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți), nu și la celelalte fapte/acțiuni imputate pârâtelor prin cererea de chemare în judecată. Or, anularea ulterioară a actului nu presupune ștergerea retroactivă a oricăror efecte negative, ceea ce denotă faptul că prima instanță nu a analizat acțiunea astfel cum a fost promovată sub aspectul obiectului și stării de fapt indicate de reclamantă. Înalta Curte constată, așadar, că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în pronunțarea soluției, iar susținerile recurentei-pârâte nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării prin cererea de recurs a unei argumentări juridice de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii recurate. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor prezentate în cuprinsul cererilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor. Față de soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligate recurentele-pârâte B. și Școala Primară Poroina Mare, în solidar, la plata sumei de 5.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..