Decizia nr. 5483/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2023 revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Școala Gimnazială Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa, Inspectoratul Școlar Județean Iași și B. revizuirea deciziei nr. 110/20.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022. S-a solicitat admiterea cererii de revizuire modificarea în parte a deciziei civile nr. 110/20.02.2023 pronunțate de Curtea de apel Iași, în sensul casării în totalitate a sentinței civile nr. 656/07.09.2022 pronunțate de Tribunalul Iași, urmând ca în rejudecare instanța de revizuire să dispună anularea în tot a Hotărâm nr. 2 din 20 ianuarie 2022 a Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa și a documentației aferente, anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din data de 26.01.2022 a Consiliului de Administrație din cadrul inspectoratului Școlar Județean Iași și a documentației aferente (doar în ceea ce o privește pe reclamantă), Anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din data de 03.02.2022 emise de Școala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza", fișa de vacantare și a documentației aferente, (în ceea ce o privește pe doamna profesor B.), obligarea pârâtelor Școala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa prin director și Consiliul de Administrație, la emiterea hotărârii de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată în sensul aprobării cererii de întregire normă didactică nr. 47/17.01.2022 și recunoașterii dreptului reclamantei de a beneficia de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată, obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Iași prin inspector general și Consiliul de Administrație, la emiterea deciziei de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată în sensul aprobării cererii de întregire normă didactică nr. 47/17.01.2022 și recunoașterii dreptului reclamantei de a beneficia de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată, obligarea pârâtei Școala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa, la plata de daune materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale ca urmare a diferențelor dintre salariul pe care reclamanta l-ar fi încasat în situația în care ar fi fost admisă cererea de întregire normă didactică și salariul pe care aceasta îl primește efectiv, începând cu data de 1 septembrie 2022 și până la emiterea efectivă a hotărârii/deciziei de întregire normă didactică, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și plata de daune morale în sumă de 50.000 de RON, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității obligației de plată până la data plății efective.

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 342 din data de 30.05.2023 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor statului personalului didactic reglementat de Titlul IV din legea nr. 1/2011. S-a respins cererea recurentei de sesizare a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă. S-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarata de A. în contradictoriu cu Școala Gimnazială Al. I Cuza Ruginoasa, Inspectoratul Școlar Județean Iași și B., împotriva deciziei nr. 110/20.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar x/2022 A fost obligată revizuenta la plata sumei de 1600 RON către B. cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariu avocat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva decizii menționate la pct. 2, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a formulat recurs reclamanta, invocând următoarele motive: - cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute expres de legiuitor prin art. 29 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992; - textele de lege criticate pentru neconstituționalitate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării și principiul securității raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, fiind adoptate cu nerespectarea art. 1 alin. (5), art. 16 și art. 41 din Constituție, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 cât și art. 146 lit. d) din Constituție; - s-a arătat că hotărârea recurată a fost dată "cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, soluționarea excepției de neconstituționalitate sau controlul de constituționalitate a posteriori fiind reglementat de art. 146 lit. d) din Constituție și de art. 29-33 din Legea Nr. 47/1992; - în lipsa reglementării exprese în Legea Educației Naționale nr. 1/2011 a procedurii întregirii normei didactice, prin ordinul emis de Ministerul Educației nr. 5578/2021 raportat la dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordinul Ministrului Educației nr. 5578/2021 se instituie o condiție care nu este prevăzută de Legea Educației Naționale nr. 1/2011 si care în raport de dispozițiile constituționale, sunt discriminatorii în condițiile în care sintagma "unitate de învățământ cu personalitate juridică" se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept" iar remediul specific în cazul constatării discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului, respectiv la procedura întregirii normei didactice de predare; - condiția impusă prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, în lipsa prevederii legale, determină existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, prevăzut de legislația internă națională în cadrul procedurii de întregire normă didactică pentru aceeași categorie de cadre didactice, respectiv cadre didactice titulare, în baza sintagmei "unitate de învățământ cu personalitate juridică", ceea ce vine în contradicție cu principiul nediscriminării prevăzut de dreptul constituțional cât și de dreptul european; - aspectele invocate și criticate ca fiind neconstituționale au o legătură directă cu calea de atac exercitată de către reclamantă, respectiv revizuirea în condițiile în care motivul de revizuire este cel prevăzut de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că instanța Curtea de Apel Iași nu a analizat cu prioritate încălcarea dreptului european aplicabil în cauză în ceea ce o privește pe reclamantă în raport de dreptul intern național cu toate că a fost invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, respectiv interzicerea discriminării; - motivul de revizuire bazat pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 privește existenta unui tratament diferențiat discriminatoriu prevăzut de legislația internă națională în cadrul procedurii de întregire normă didactică pentru aceeași categorie de cadre didactice titulare, respectiv cadre didactice titulare, ceea ce vine în contradicție cu principiul nediscriminării prevăzut de dreptul european si inclusiv cu prevederile constituționale; - invocând și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 714/2017, recurenta – revizuentă a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare să se constate că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute expres de legiuitor prin art. 29 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, urmând a se emite o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate invocată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. Prin cererea depusă la data de 31 mai 2023 recurenta revizuentă a dezvoltat declarația de recurs, arătând că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării și principiul securității raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, fiind adoptate cu nerespectarea art. 1 alin. (5), art. 16 și art. 41 din Constituție prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cât și art. 146 lit. d) din Constituție. A arătat că în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că elementele esențiale în ceea ce privește nașterea, executarea și încetarea raporturilor de muncă, inclusiv procedura întregirii normei didactice, trebuie să fie prevăzute în mod expres în lege. Instanța a respins cererea de revizuire, însă în motivarea cazului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 s-a invocat incidența dreptului subiectiv ocrotit de dreptul european, respectiv principiul nediscriminării, principiul egalității în drepturi, dreptul de alegere a profesiei, a specializării și a locului de muncă. Curtea de apel nu a analizat în conformitate cu art. 20 din Constituție, cu prioritate încălcarea dreptului european aplicabil în cauză. Aspectele invocate ca fiind neconstituționale au o legătură directă cu calea de atac exercitată de reclamantă, având în vedere că instanța nu a analizat cu prioritate încălcarea dreptului european.

Apărările formulate în cauză Intimatul – pârât Inspectoratul Școlar Județean Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata – pârâtă B. a depus întâmpinare prin care arătat că recursul nu este motivat, solicitând menținerea soluției atacate.

Soluția instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare. Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 29 alin. (5) din Legea 147/1992 și art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, prin motivele redate exhaustiv la pct. 3 din prezenta hotărâre recurenta-revizuentă s-a limitat a expune condițiile de formă privind sesizarea Curții Constituționale, redând dispozițiile art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992, făcând precizarea că prin respingerea cererii i-a fost încălcat dreptul la apărare și la nediscriminare. În ceea ce privește condiția legăturii cu soluționarea cauzei, singura referire a privit împrejurarea că instanța de fond, respingând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 a încălcat prevederile art. 20 din Constituția României privind acordarea priorității dreptului european. Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea raționamentelor pe care se bazează. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt și argumente prezentate asupra admisibilității cererii de revizuire nu pot face obiectul recursului. Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, recurenta-reclamantă susține că textele de lege criticate ca fiind neconstituționale nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării și principiul securității raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, în condițiile în care nu prevăd procedura de întregire normă didactică, arătând că este important a se analiza statutul de cadru didactic titular în sistemul preuniversitar de stat, precum și obligațiile și drepturile specifice acestui statut. Prima instanță a constatat că, în condițiile în care cererea de revizuire vizează motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, iar cum potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, prin invocarea neconstituționalității unor dispoziții care vizează fondul cauzei și nu admisibilitatea revizuirii, nu este întrunită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, acesta este raționamentul logico-juridic esențial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunțării soluției criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamanta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând argumente care să susțină opinia sa cu privire modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, susținând doar încălcarea drepturilor care vizează fondul cauzei și nu legătura pe care textele criticate o au cu admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu au fost contestate pe calea recursului. Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.