ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5100/2023

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iunie 2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de pârât, a formulat contestație Hotărârii nr. 469/28 martie 2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Brașov la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, solicitând anularea acesteia în ceea ce privește soluția dispusă cu privire la prima opțiune de transfer formulată, cu consecința obligării intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să i se aprobe cererea sa de transfer de la Judecătoria Brașov la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

În motivarea contestației, învederează că, prin cererea formulată în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor din ianuarie- martie 2023, a solicitat transferul de la Judecătoria Brașov la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov (prima opțiune) și, în subsidiar, la Curtea de Apel Brașov (a doua opțiune).

În susținerea acestei cereri, strict în ceea ce privește prima opțiune, a arătat, în esență, că în perioada noiembrie 2020 – iunie 2022 a fost delegată la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, acumulând experiență atât ca judecător de primă instanță, cât și ca instanță de control judiciar în cauzele civile și penale de competența tribunalului specializat, astfel încât cunoaște cazuistica și organizarea acestei instanțe și dorește să revină în colectivul în care a activat 1 an și 9 luni.

Solicitarea a fost analizată în ședința secției pentru judecători din data de 28 martie 2023, concomitent cu celelalte cereri de transfer formulate de alți colegi judecători pentru singurul post liber pentru transfer la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în etapa I. Dintre acestea, a fost admisă cea a doamnei judecător B. (Hotărârea nr. 468/28 martie 2023 pronunțată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii), cererea contestatoarea fiind, corelativ, respinsă.

În motivarea soluției de respingere, în cuprinsul hotărârii contestate s-au făcut referiri, pe de o parte, la vechimea în funcție și la instanța unde activează, și la avizele favorabile comunicate de către Judecătoria Brașov, de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și de Curtea de Apel Brașov, iar pe de altă parte, la împrejurarea că tribunalul specializat în discuție funcționa cu cinci judecători din schema de personal de șase posturi, solicitând ocuparea efectivă a postului vacant.

În acest context, însă, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a concluzionat doar că, la acel moment, experiența sa profesională concretă nu impunea transferul la o instanță superioară.

Prin raportare la prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, și ținând cont de unicul considerent care a fundamentat respingerea cererii sale de transfer la tribunalul specializat – lipsa unei experiențe profesionale concrete aferente unei instanțe superioare - apreciază că soluția contestată este netemeinică în lumina evaluării comparative a traseului său profesional cu cel al doamnei judecător B..

Subliniază faptul că, și în ceea ce o privește, avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2002 au fost unele favorabile.

De asemenea, cu privire la volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, menționează că, în anul 2022, Judecătoria Brașov a avut o încărcătură efectivă pe judecător de 935 dosare, mai mică față de cea a Judecătoriei Zărnești de unde a fost transferată doamna judecător B. (1074). Încărcătura efectivă pe schemă la Judecătoria Brașov a fost de 779 dosare, tot mai mică decât cea a Judecătoriei Zărnești, de 966 dosare.

Prin urmare, la momentul analizării cererilor de transfer, Judecătoria Brașov, chiar și cu cele 6 posturi lipsă, se situa mai favorabil decât Judecătoria Zărnești.

În plus, Judecătoria Brașov nu întâmpina niciun fel de dificultăți în ocuparea posturilor vacante, fiind una dintre cele mai dezirabile instanțe din țară, dovadă fiind că 11 din cele 13 locuri libere destinate judecătorilor absolvenți ai examenului de capacitate 2023 au fost ocupate.

Astfel, apreciază că, în mod obiectiv, prin aplicarea acestui criteriu, cererea sa de transfer ar fi fost preferabilă cererii de transfer formulate de doamna judecător B..

Relativ la specializarea impusă de natura litigiilor soluționate de tribunalul specializat în discuție, învederează faptul că este specializată în soluționarea cauzelor de minori și familie, cu atât mai mult cu cât în perioada noiembrie 2020 – iunie 2022 a funcționat chiar în cadrul acestei instanțe.

Referitor vechimea la instanța de la care se solicită transferul arătă că, la data analizării cererilor, avea o vechime de 6 ani și 2 luni la Judecătoria Brașov (dintre care 1 an și 9 luni am fost delegată la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov), iar doamna judecător B. avea o vechime de 9 ani și 1 lună în cadrul Judecătoriei Zărnești.

Precizează că, la data transferului, avea o vechime efectivă în funcția de judecător de 11 ani și 11 luni, spre deosebire de doamna judecător B. care avea o vechime de 9 ani și 1 lună. De asemenea, cât privește vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, avea o vechime în grad de Tribunal de 4 ani și 3 luni, iar aceasta de doar 10 luni. Mai mult decât atât, la aceeași data de referință, obținuse și gradul de Curte de Apel.

Este posibil ca în demersul decizional al secției să fi prevalat considerente subiective privind situația personală a contestatoarei de la momentul analizării cererilor de transfer, respectiv împrejurarea că în luna august 2022 a intrat în concediu de maternitate (concediu postnatal), cu ocazia nașterii celui de-al treilea copil.

Sub acest aspect, precizează, însă, că la data formulării cererii de transfer, se afla în concediu de odihnă, raportul de muncă nefiind suspendat. La finalizarea acestui concediului medical (22.06.2023), își va relua efectiv activitatea profesională în cadrul Judecătoriei Brașov, fără a intra în concediu de creștere copil, intenție pe care și-a exprimat-o deja în acest sens conducerii judecătoriei.

Însă, situația sa nu este una excepțională, în contextul în care și în cadrul acestei sesiuni de transfer au fost transferate la instanțe din raza Curții de Apel Brașov alte doamne judecător care urmau să intre în concediu de maternitate.

Nu în ultimul rând, menționează că, deși a reiterat cererea de transfer în etapa II a sesiunii de transfer, pentru postul eliberat la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca urmare a promovării doamnei judecător C. la Curtea de Apel Brașov, și cea de-a doua solicitare i-a fost respinsă, soluție valabilă pentru toți ceilalți colegi judecători solicitanți. În lipsa redactării și a comunicării acestei din urmă hotărâri, se află în imposibilitatea de a o contesta, însă menționarea sa este relevantă în contextul în care postul rămas astfel vacant a fost scos la concursul de promovare efectivă în funcție de execuție a judecătorilor, în curs de desfășurare potrivit Hotărârii nr. 1506 din 11.05.2023 a secției pentru Judecători a C.S.M., procedură la care nu poate participa întrucât a obținut deja cele două grade profesionale sub imperiul legii anterioare.

Astfel, în pofida tuturor argumentelor obiective prezentate anterior, și chiar dacă are grad de Curte de Apel, se vede nevoită ca la încetarea concediului medical să își reia activitatea la Judecătoria Brașov, singurul post vacant la tribunalul specializat fiind rezervat colegilor judecători cu grad de Judecătorie, deși și-a exprimat de două ori solicitarea de a fi transferată la această instanță superioară, unde anterior nașterii celui de-al treilea copil a și activat efectiv timp de 1 an și 9 luni.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu analiza legalității Hotărârii nr. 469 din 28 martie 2023 a Consiliului Național al Magistraturii – secția pentru Judecători.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188, ale art. 190, precum și ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat motivele invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, secția pentru judecători a apreciat că, la acel moment, experiența profesională concretă nu impune transferul la o instanță superioară.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului solicitat.

Soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispuse de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

Verificând hotărârea contestată, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a instanței la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 469/28.03.2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 469 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.