ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să se dispună anularea Hotărârii secției pentru judecători a CSM nr. 583/16.04.2019 și respingerea sesizării formulate de Direcția Inspecției Judiciare pentru Judecători nr. x/2018.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 463 din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apei Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 62 din 25 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Târgu Mureș, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Cluj.

În urma admiterii excepției de necompetență teritorială și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III – a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019.

La termenul de judecată din data de 23.06.2022, instanța a ridicat din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată,

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a perimat acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii pentru anularea Hotărârii nr. 583 din 16 aprilie 2019.

Calea de atac exercitată în cauză

Prin recursul declarat în prezenta cauză, recurentul-reclamant a arătat că sentința recurată este nelegală, în cauză fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 din C. proc. civ.

În acest sens, recurentul - reclamant a arătat că prezenta cauză, înregistrată sub număr de dosar x/2019, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, a fost suspendată la data de 19.11.2020 până la soluționarea dosarului nr. x/2020 Recurentul mai învederează că atâta timp cât soluția pronunțată în acest din urmă dosar nu i-a fost comunicată, nu a încetat cauza de suspendare, astfel încât nici perimarea nu putea opera.

Prin cererea de recurs s-a mai invocat că, deși prin încheierea din data de 20.01.2022 Curtea de Apel Cluj a respins excepția perimării, ulterior aceasta a fost din nou luată în dezbatere și admisă, soluție pe care recurentul o apreciază ca fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei încheieri, precum și cu încălcarea regulilor de procedură, atâta vreme cât sentința ce face obiectul dosarului nr. x/2020 nu i-a fost legal comunicată și, în consecință, nici cauza de suspendare nu a încetat.

Apărările formulate de intimatul – pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând, cu prioritate, excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 23 martie 2023, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa nejustificată a părților legal citate, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Încheierea de ședință din data de 23 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 23 martie 2023, cauza de față a rămas în nelucrare din vina recurentului-reclamant.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 2 noiembrie 2023.