ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5040/2023

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva Deciziei nr. 421, emisă la data de 11.11.2021, de către pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, Decizie prin care postul B. a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 15.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 47 alin. (4) din Decizia nr. 220/2011, privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, modificările și completările ulterioare, și a solicitat: în principal, conform dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 2/2001, anularea Deciziei nr. 421, emisă la data de 11.11.2021, de către C.N.A.; în subsidiar, constatarea faptului că amenda în cuantum de 15.000 RON este exagerată, motiv pentru care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, respectiv adresarea unei somații publice de intrare în legalitate.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 493 din 15 martie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 493 din 15 martie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Apărările formulate de intimatul – pârât Consiliul Național al Audiovizualului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât solicită constatarea nulității recursului, în temeiul prevederilor art. 486 C. proc. civ., iar în situația respingerii excepției invocate, respingerea, pe fond, a recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 493/15.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel București

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză.

Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de control judiciar constată că recursul recurentei-reclamante nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În cauza de față nu a fost invocat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

În speță, recurenta-reclamantă indică, cu titlu generic, ca temei juridic al introducerii recursului, articolele de la 483 la 502 C. proc. civ., fără ca, în continuare, să prezinte, concret, ce anume a avut în vedere la introducerea recursului împotriva sentinței civile nr. 493/15.03.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, respectiv care sunt motivele de nelegalitate.

Instanța observă faptul că, criticile prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă motive de nelegalitate care ar putea fi opuse sentinței civile criticate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică atât determinarea greșelilor anume imputate instanței precum și încadrarea lor în motivul de nelegalitate invocat, ceea ce nu se relevă în cauza pendinte.

Faptul că recurenta-reclamantă invocă în cuprinsul cererii de recurs diferite norme juridice nu echivalează cu motivarea recursului.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare ca cea din prezentul recurs nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea pentru nemotivarea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 493 din 15 martie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 02 noiembrie 2023.