ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2019 sub nr. x/2019, pe rolul de Curții Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de Conducere al Înaltei Curti de Casație și Justiție, anularea art. I pct. 9 din Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/28.01.2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicate în M.Of. nr. 75/30.01.2014, cu referire la modificarea art. 29 alin. (1) și alin. (5) din Regulament, partea privind 4 judecători/judecători supleanți.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 835 pronunțată la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și COLEGIUL DE CONDUCERE AL ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și a dispus anularea art. I pct. 9 din Hotărârea colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație nr. 3/28.01.2014, cu referire la modificarea art. 29 alin. (1) și (5) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată n Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 22 septembrie 2005, în ceea ce privește posibilitatea desemnării prin tragere la sorți doar a 4 judecători/judecători supleanți pentru constituirea completelor de 5 judecători.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 835 pronunțate la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Motivele recursului sunt expuse pe larg în cererea de exercitare a căii de atac, depusă la dosarul cauzei .
Apărări formulate în cauză
Intimatul – reclamant a depus întâmpinare în cuprinsul căreia în principal, invocă excepția nulității recursului, ca urmare a reprezentării recurentei de o persoană care nu poate avea calitatea de reprezentant în justiție, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant și ca urmare a nemotivării, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat .
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
2.1 Aspecte procedurale
Deliberând asupra apărărilor intimatului prin care se susține imposibilitatea reprezentării recurentei de o persoană care nu poate avea legal calitatea de reprezentant în justiție, dar și lipsa calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs, Înalta Curte apreciază, contrar acestor susțineri, că în mod legal cererea de recurs a fost semnată de directorul Direcției Legislație, Studii, Documentare și Informatică Juridică din cadrul ICCJ, în temeiul art. 5 din Ordinul nr. 75/09.03.2022 al Președintelui ICCJ, care prevăd în mod expres această atribuție. Dincolo de împrejurarea că acest ordin nu a fost revocat ori anulat, Înalta Curte apreciază că în speță nu se pune problema încălcării prevederilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care recurenta este reprezentată în cauză chiar de reprezentantul său legal, președintele ICCJ care, potrivit art. 7 alin. (3) și art. 13 alin. (3) lit. k) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a delegat atribuția de semnare a actelor procedurale, conform celor mai sus arătate.
Nu sunt întemeiate nici apărările intimatului prin care se susține nemotivarea recursului, din conținutul cererii de exercitare a căii de atac rezultând cu certitudine posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentă în motivul de casare prevăzut dee art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. atâta timp cât nucleul acestor critici îl constituie susținerea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României conform cărora deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.
2.2 Pe fondul recursului, Înalta Curte apreciază că sentința atacată este nelegală, aceasta fiind pronunțată cu interpretarea greșită a normelor juridice care reglementează efectele deciziilor Curții Constituționale, după cum se va arăta în cele ce urmează
Astfel, din cuprinsul considerentelor sentinței atacate rezultă că temeiul admiterii acțiunii l-a constituit Decizia nr. 685/2018 a Curții Constituționale, însă instanța de fond nu a ținut seama de considerentele acestei decizii care privește "efectele deciziei Curții Constituționale și conduita constituțională de urmat" (par. 194-198), în care se arată că:
"194. Odată constatat un conflict juridic de natură constituțională, Curtea Constituțională, în virtutea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora «este garantul supremației Constituției», are obligația să soluționeze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constituționale la care autoritățile publice trebuie să se conformeze. (…)
Curtea constată că pot fi identificate, în principal, două categorii de cauze la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum vor fi redate mai jos.
Prima categorie de cauze este reprezentată de cele aflate deja pe rolul Completurilor de 5 judecători, cu privire la care Curtea nu a fost sesizată, dar constată că este necesară o abordare unitară și coerentă a tuturor aspectelor procedurale existente. Cu privire la acestea, Curtea constată că 4 membri ai Completurilor de 5 judecători (precum și toți membrii supleanți) au fost desemnați aleatoriu, prin tragere la sorți, în timp ce cel de-al cincilea nu a fost desemnat aleatoriu, ci, prin hotărâri succesive ale colegiului de conducere din 2014 până în prezent, acesta a fost introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a și prezidat. În raport cu aceste aspecte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului obligă la luarea în considerare a principiului continuității completului de judecată, prin prisma exigențelor regulii nemijlocirii ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Convenție [a se vedea Hotărârea din 5 februarie 2014, pronunțată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60, 61, sau Hotărârea din 7 martie 2017, pronunțată în Cauza Cerovšek și Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43], însă ea nu poate fi privită distinct de obligația legală de a asigura compunerea aleatorie a respectivului complet de judecată, astfel încât, ținând cont de aceste două principii/reguli care se aplică împreună, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să asigure de îndată constituirea noilor completuri de judecată prin tragerea la sorți a tuturor celor cinci membri ai acestora și nu numai a locului celui considerat ca fiind membru de drept. De asemenea, tragerea la sorți se va realiza dintre toți judecătorii în funcție ai secției/secțiilor respective. În egală măsură, dată fiind conduita sancționabilă sub aspect constituțional a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Colegiul de conducere, care nu este de natură să ofere garanții cu privire la restabilirea corectă a cadrului legal de funcționare a Completurilor de 5 judecători, revine Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în baza prerogativelor sale constituționale și legale [art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituție, precum și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii], obligația de a identifica soluțiile la nivel de principiu cu privire la legala compunere a completurilor de judecată și de a asigura punerea lor în aplicare. 197. A doua categorie de cauze este reprezentată de cele viitoare, cu privire la care Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a asigura, de asemenea, compunerea aleatorie integrală a completurilor. (…)
Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."
Înalta Curte reține că în prezenta cauză, intimatul-reclamant nu solicită aplicarea menționatei decizii a Curții Constituționale unei cauze "aflate deja pe rolul completurilor de 5 judecători" sau unei "situații viitoare" și nici nu susține că s-ar afla în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, ci solicită anularea art. I pct. 9 din Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/28.01.2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca efect al considerentelor acestei decizii. Aceasta în condițiile în care, interesul susținut de intimatul-reclamant în promovarea acțiunii deduse judecății l-a constituit soluționarea recursurilor sale împotriva unor hotărâri ale CSM prin care i-au fost aplicate sancțiuni disciplinare de către completuri de judecată compuse în mod nelegal prin includerea președintelui/vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără ca aceștia să fi fost desemnați în mod aleatoriu prin tragere la sorți.
În opinia Înaltei Curți, constatarea de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 685 din 07 noiembrie 2018, a existenței unui conflict de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004, nu determină în mod automat sancțiunea nulității acestei hotărâri, din conținutul deciziei Curții Constituționale rezultând cu certitudine întinderea efectelor acesteia.
Prin această decizie, Curtea Constituțională nu a statuat asupra nulității art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența soluționării acțiunii în anulare revenind exclusiv instanțelor judecătorești de contencios administrativ.
Chiar dacă prin decizia menționată, interpretarea jurisprudențială unitară a normelor de referință, constantă în intervalul 01.02.2014 – 23.07.2018, a fost invalidată de instanța de contencios constituțional, această împrejurare nu este de natură a afecta legalitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterioară atât modificărilor aduse Legii nr. 304/2004 prin Legea nr. 207/2018, cât și datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constuționale nr. 685/2018.
Înalta Curte are în vedere că potrivit regulii generale de aplicare în timp a deciziilor Curții Constituționale, prevăzute de art. 147 alin. (4) din Constituție: "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
De asemenea, într-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a arătat că în privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a unei excepții de neconstiuționalitate, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, partea nu mai poate solicita aplicarea unei asemenea decizii, întrucât aceasta nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut. (a se vedea, spre exemplu, par. 25 din Decizia 126/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016).
Înalta Curte reține că obiectul judecății în prezenta cauză îl constituie legalitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, control de legalitate ce revine instanței de contencios administrativ, în aplicarea principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, dar și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Însă, din perspectiva prezentului litigiu, Înalta Curte consideră că nu se poate face abstracție de regula generală de aplicare pentru viitor a efectelor deciziilor Curții Constituționale, controlul legalității hotărârii atacate neputându-se face în raport de această decizie, ci de normele de procedură care reglementau alcătuirea completului de judecată la momentul emiterii acestei hotărâri, potrivit regulii tempus regit actum.
Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu a invocat vreun alt motiv de nelegalitate a hotărârii de colegiu atacate decât publicarea, ulterioară emiterii sale, a deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018, nefiind criticată hotărârea atacată din perspectiva neconcordanței sale cu actele normative cu forță juridică superioară în vigoare la momentul emiterii sale și a căror interpretare a fost unitară în practica judiciară până la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale menționate.
Prin urmare, Decizia nr. 685/7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale nu poate avea ca efect nulitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, act administrativ anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 685/2018, întrucât s-ar ajunge la extinderea efectelor acestei decizii pentru trecut.
2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 835 pronunțată la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de Conducere al Înaltei Curti de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 1 noiembrie 2023.