ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată la data de 31 ianuarie 2023, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Justiție să emită ordin pentru stabilirea unei valorii de referință sectorială în sumă de 605,225 RON, pentru personalul probațiune, în intervalul de referință 01.08.2016 - 31.12.2017, precum și în continuare, cu toate consecințele juridice ce decurg din aplicarea noii valori;

(ii) obligarea pârâtei Direcția Națională de Probațiune să execute întocmai și cu celeritate atribuțiile ce-i revin ca ordonator terțiar de credite, ca urmare a stabilirii noii valori de referință sectorială.

2.1. Prin sentința civilă nr. 88 din 25 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția contencios.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel Iași a reținut că acțiunea reclamantei vizează obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare cu altă valoare sectorială și se întemeiază pe dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care prevăd o competență specială, materială și teritorială, în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

A mai reținut că acest text de lege se aplică și personalului de probațiune, conform art. 1 lit. e) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și este incident în toate litigiile care vizează modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, indiferent dacă este vorba de contestare ordin sau obligare emitere ordin.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1644 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt incidente doar în cazul plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor enumerate în cuprinsul textului de lege. Cererea reclamantei vizând obligarea pârâtului ordonator de credite/angajator la recalcularea drepturilor salariale, cu consecința emiterii unor noi ordine și a plății sumelor de bani nerecunoscute, este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantei, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că reclamanta a fost încadrată în funcția de consilier de probațiune în cadrul Serviciului Probațiune Iași, în perioada 2007-2020. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că drepturile sale salariale au fost nelegal calculate de la data de 01.08.2016 și în continuare, pârâtul Ministerul Justiției refuzând să emită un ordin de salarizare prin care indemnizația de încadrare să fie stabilită în raport de valoarea de referință sectorială de 605,225 RON.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește stabilirea competenței teritoriale, din perspectiva temeiului de drept al acțiunii raportat la obiectul cererii reclamantei, Curtea de Apel Iași făcând aplicarea în speță a dispozițiilor speciale ale Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar Curtea de Apel București reținând incidența prevederilor Legii nr. 554/2004, care constituie dispozițiile comune în materia contenciosului administrativ.

Conform art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât cererea reclamantei nu are drept obiect plângerea formulată împotriva actului administrativ emis de organele de conducere ale Ministerului Justiției, prin care să fi fost soluționată contestația formulată împotriva unui ordin de salarizare emis de această autoritate. Prin pretențiile deduse judecății în prezenta cauză, reclamanta urmărește obligarea pârâtului la recalcularea drepturilor sale salariale, în raport de prevederile O.U.G. nr. 20/2016, precum și de hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cazuri similare în favoarea personalului care ocupă aceleași funcții, nefiind, așadar, contestat un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau o hotărâre emisă în soluționarea contestației salariale.

Dispozițiile normative precitate sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă teritorială a Curții de Apel București fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.

În acest sens s-a statuat și prin soluția de principiu adoptată de Plenul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28.02.2023, potrivit căreia, în litigiile având ca obiect emiterea de noi ordine de încadrare, acte administrative prin care reclamanților să le fie recunoscut un anumit drept salarial, competența de soluționare a cauzelor aparține instanței de contencios administrativ stabilită în raport cu dispozițiile prevăzute de norma generală în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, nefiind incidente prevederile speciale de competență ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este curtea de apel în circumscripția căreia reclamanta își are domiciliul, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.