ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4667/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1003/30.05.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtului la eliberarea avizului privind schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha, din teren agricol (pășune) clasa a V-a de fertilitate, în categorie de folosință ape-bălți, teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. x/2003, încheiat între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent, și A. S.R.L., în calitate de concesionar.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 141 din data de 13 octombrie 2022, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a obligat pârâtul să emită Aviz pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha., deținut de către reclamantă conform contractului de concesiune nr. x/2003 și a actelor adiționale încheiate cu ADS din categoria "teren agricol (pășune)" în categoria "ape bălți".

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 141 din data de 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată. În motivarea recursului arată că instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor administrate și a făcut o aplicare greșită a legii, consecutiv stabilirii greșite a situației de fapt din speță. Consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit că potrivit sentinței nr. 7511/6.11.2019, pronunțate de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia nr. 47711.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, competența eliberării avizului pentru schimbarea categoriei de folosință revine Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și că absența acestui aviz a reprezentat singurul impediment pentru efectuarea modificării. Critică argumentele instanței de fond în sensul că prin refuzul acordării acestui aviz reclamanta este prejudiciată, fiind în pericol să piardă dreptul de folosință, întrucât la capitolul 7 din contractul de concesiune sunt prevăzute obligații în sarcina sa, care sunt strict în legătură cu exploatarea terenului cu destinație agricolă, destinație ce nu mai este de actualitate; că din documentele analizate rezultă că schimbarea destinației terenurilor agricole, ocupate cu pajiști permanente, ce fac obiectul contractului de concesiune nr. x/2003, a intervenit înaintea intrării în vigoare a reglementărilor invocate; că emiterea unui aviz de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale poate opera numai pentru terenurile agricole având categoria de folosință pajiști permanente la data solicitării, în baza verificărilor scriptice și a realității din teren, neavând caracter retroactiv; că pârâtul a confirmat că, potrivit mențiunilor din Cartea funciară, terenul folosit de către reclamantă are o altă destinație și se poate încheia un act adițional la contract pe baza actelor emise de instituțiile abilitate. Consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a respectat principiul legalității și nici dispozițiile art. 22 C. proc. civ., privind rolul judecătorului în aflarea adevărului. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în anul 2005, Agenția Domeniilor Statului a emis acordul de principiu pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului din pășune în ape-bălți, iar urmare a acestuia, societatea trebuia să obțină avizul privind schimbarea categoriei de folosință de la MADR, conform legislației în vigoare la aceea dată, și să-l transmită ADS. Or, intimata-reclamantă nu a respectat aceste prevederi legale. Arată că ADS a solicitat intimatei-reclamante să transmită avizul MADR pentru schimbarea categoriei de folosință, precum și o adresă din partea O.C.P.J. Brăila, din care să reiasă modificările survenite în evidențele cadastrate, însă intimata-reclamantă nu a făcut dovada că a făcut schimbarea categoriei de folosință. Mai arată că potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 34/2013 art. 78 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 se completează cu un nou alineat, potrivit căruia: "Schimbarea categoriei de folosință în alte categorii de folosință a pajiștilor, înregistrate ca atare la data de 01 ianuarie 2007, (...) în Registrul agricol este interzisă." Precizează că întrucât până la data de 01.01.2007 intimata-reclamantă nu a obținut/nu a solicitat avizul favorabil pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului, pe care MADR ar fi putut să-l elibereze, la data înregistrării acțiunii, prevederile legale interziceau emiterea avizului. Mai mult, întrucât legislația s-a modificat, acordul de principiu emis de ADS și-a pierdut valabilitatea, drept pentru care solicitarea concesionarului de a se întocmi act adițional, nu mai are bază legală. Totodată, astfel cum a reținut instanța de fond, s-a soluționat definitiv dosarul nr. x/2019, în care S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea ADS la încheierea unui act adiționat privind schimbarea categoriei de folosință a terenului ce face obiectul contractului de concesiune nr. x/2003 din teren agricol, categoria de folosință pajiști, în teren agricol categoria de folosință ape-bălți, conform situației înregistrate la O.C.P.I. Brăila, iar prin sentința nr. 7511/06.11.2019, rămasă definitivă prin decizia nr. x a Curții de Apel București, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea S.C. A. S.R.L., reținând că aceasta nu a făcut demersurile administrative necesare în vederea obținerii deciziei Direcției de specialitate din cadrul MADR, conform art. 78 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, drept pentru care nu a reținut obligativitatea ADS de a încheia un act adițional la contractul de concesiune. Susține că aceste aspecte au putere de lucru judecat întrucât hotărârea instanței a rămas definitivă. Consideră că instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar efectuarea tuturor operațiunilor tehnice administrative prealabile în vederea schimbării categoriei de folosință și că potrivit sentinței și deciziei menționate, competența eliberării avizului pentru schimbarea categoriei de folosință în sensul solicitat de către reclamantă revine pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și faptul că absența avizului a reprezentat singurul impediment pentru efectuarea modificării. Menționează că la data de 15.12.2003 s-a încheiat contractul de concesiune nr. x/2003, prin atribuire directă, având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, în suprafață de 26,10 ha, din care pășuni 26,10 ha, aflat în perimetrul localității Gropeni, județul Brăila. De asemenea, arată că prin adresa nr. x/2004, O.C.P.I. Brăila și-a exprimat acordul privind transformarea terenului într-o exploatare piscicolă, raportat la categoria solurilor slab productive clasa a V-a fertilitate, în care se încadrează terenul și vecinătatea în partea de est cu fluviul Dunărea care influențează în mod direct nivelul apelor freatice. Urmare analizării studiului pedologic întocmit de către Oficiul Județean de Studii Pedologice și B., care încadrează terenul în clasa a V-a de fertilitate, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Brăila, prin adresa nr. x/2004, a avizat schimbarea categoriei de folosință a terenului, cu acordul Agenției Domeniilor Statului, în calitate de proprietar, în baza Ordinului comun al Ministerului Administrației Publice și Ministerului Agriculturii, Apelor și Pădurilor nr. 5120/441/2001 și a Regulamentului privind conținutul documentației pentru schimbarea categoriilor de folosință a terenurilor agricole. La data de 08.02.2005, S.C. A. S.R.L., prin adresa nr. x/2005, a înștiințat ADS de faptul că a solicitat Consiliului de administrație al ADS schimbarea categoriei de folosință a terenului agricol, iar acesta a aprobat nota privind solicitarea concesionarului de schimbare a categoriei de folosință a suprafeței de 28,10 ha din teren agricol (pășune), clasa a V-a de fertilitate, în categoria de folosință apă-bălți, obținând acordul pentru realizarea unei investiții pe acest teren, respectiv amenajare piscicolă, astfel cum reiese din adresa nr. x/13.05.2006. Precizează că prin adresa nr. x/2018, MADR a precizat că solicitarea privind schimbarea categoriei de folosință a unei suprafețe de teren agricol concesionat de la ADS trebuie făcută către administratorul de drept al terenului. Astfel, dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului este Statul, administratorul fiind ADS, iar terenul nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 77, este necesară emiterea documentelor de aprobare a schimbării categoriei de folosință de către MADR, întrucât aprobarea schimbării categoriei de folosință a terenurilor aflate în proprietatea statului a fost exclusă, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 din cadrul atribuțiilor administratorului terenurilor care fac obiectul proprietății de stat. Arată că în anul 2005, respectiv în perioada emiterii acordului OCPI, a avizului DADR Brăila și a acordului de principiu al ADS, autoritatea competentă pentru emiterea actului de aprobare în vederea schimbării categoriei de folosință a terenurilor era MADR, însă actul administrativ pentru finalizarea situației juridice a acestui teren nu a fost emis și nici nu s-a înregistrat la MADR o solicitare de emitere a unui aviz până în anul 2007 când au intrat în vigoare noile reglementări legislative, astfel că nu se poate reține culpa ministerului pentru neemiterea acestui înscris. Susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 83/2014, la art. II, s-a stabilit interdicția privind amplasarea pe pajiști a obiectivelor de investiții care vizează realizarea construcțiilor ce servesc activităților agricole și anexelor acestora, refugiilor montane în caz de urgență cu infrastructura necesară, drumurilor de utilitate privată, investițiilor realizate din fonduri europene, locuințelor și investițiilor în cadrul unor programe de dezvoltare locală/județeană/regională, aprobate de autoritățile administrației publice locale, precum și realizarea acvaculturii cu infrastructura și utilitățile necesare. Mai mult, prin modificarea legislativă s-a reglementat faptul că amplasarea obiectivelor de investiții antemenționate pe terenurile ocupate cu pajiști permanente exceptate sau cărora nu li se aplică prevederile O.U.G. nr. 34/2013, se face în condițiile Legii nr. 18/1991, avându-se în vedere și prevederile art. II din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prin care s-a reglementat în mod expres obligativitatea derulării etapelor procedurale care vizează scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilanul unităților administrativ-teritoriale, pe care sunt amplasate construcții de orice fel edificate înainte de intrarea în vigoare a legii, fără aprobarea de scoatere din circuitul agricol a acestor terenuri, procedură stabilită în Anexa la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1366/2018, ce se completează cu cele cuprinse în Anexa 1 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 83/2018, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 1366/2018. Mai arată că prevederile legale care stabilesc necesitatea obținerii aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităților. în conformitate cu prevederile art. 5 și art. 51 din O.U.G. nr. 34/2013 și Legea nr. 18/1991, sunt de strictă aplicare, iar avizul structurii de specialitate din cadrul MADR reprezintă un document obligatoriu în vederea emiterii deciziei direcției pentru agricultură județene Brăila pentru aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor din speță. Astfel, consideră că instanța, în mod netemeinic și nelegal, l-a obligat la emiterea Avizului pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului din categoria de teren agricol-pășune, în categoria de folosință ape-bălți, în condițiile în care emiterea în prezent a unui asemenea aviz ar avea caracter retroactiv și poate opera numai pentru terenurile agricole având categoria de folosință pajiști permanente la data solicitării, întemeiându-se pe anumite prevederi care nu mai sunt de actualitate. Susține că într-o asemenea situație doar s-ar constata o situație de fapt preexistentă datei intervenirii modificărilor legislative succesive, în baza acordului concedentului și a constatărilor situației de fapt din documentele justificative emise de OCPI nr. 1444/2004 și DADR Brăila nr. 10927/2004, ceea ce reprezintă un atribut al instanței judecătorești. Totodată, arată că solicitarea intimatei-reclamante este nejustificată și din perspectiva caracterului celor două tipuri de acte, respectiv aviz sau acord, acesta reprezentând doar un document prealabil, de principiu. Arată că nu se poate susține prejudiciul S.C. A. S.R.L., întrucât la momentul realizării amenajării piscicole și de agrement turistic pe terenul respectiv, destinația acestuia era pășune, iar transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a fost realizată în scopul exploatării agricole a terenurilor, astfel cum reiese din contractul de concesiune nr. x/2003, iar la momentul solicitării adresate atât OCPI Brăila și DADR Brăila, societatea intenționa realizarea unor investiții finanțate prin programe derulate cu fonduri europene, bazată pe o destinație viitoare a terenurilor, anterioară realizării și modernizării acestei investiții (2011-2013). Această situație reprezintă premisa obligației de rezultat asumate și în considerarea căreia a fost demarată realizarea investiției, aceea de a obține documentul de aprobare a schimbării categoriei de folosință a terenurilor, pentru ca la momentul finalizării investiției, categoria de folosință să fie aceea de ape-bălți, obligație ce nu a fost îndeplinită de către S.C. A. S.R.L., din rațiuni imputabile, ce au făcut obiectul observațiilor prezentate mai sus. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., arată că în speță instanța de fond s-a substituit legiuitorului, neținând cont de prevederile legale aplicabile, dispunând obligarea sa la emiterea unui aviz cu încălcarea prevederilor aplicabile, în condițiile în care nu există temei legal pentru emiterea avizului solicitat. De asemenea, consideră că instanța de fond avea obligația, potrivit rolului activ, să analizeze întregul probatoriu existent la dosarul cauzei.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că aspectele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că pentru finalizarea procedurii de schimbare a categoriei de folosință a terenului nu este necesar avizul Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Mai arată că prin sentința nr. 7511/2019, rămasă definitivă, s-a stabilit că pentru finalizarea procedurii de schimbarea categoriei de folosință a terenului este necesar avizul Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și că recurentul-pârât nu a răspuns cererii intimatei, formulate la data de 02.08.2021.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului 6.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată. Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurentul-pârât a invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., arătând argumentele pentru care a considerat că prin soluția de obligare a sa la emiterea avizului pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha., instanța de fond a intrat în atribuțiile puterii legislative, precum și textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, indicând argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere. De asemenea, a prezentat starea de fapt și a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor de drept material incidente. În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. 6.2. Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtului la eliberarea avizului privind schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha, din teren agricol (pășune) clasa a V-a de fertilitate, în categorie de folosință ape-bălți, teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. x/2003, încheiat între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent, și A. S.R.L., în calitate de concesionar. Prin sentința recurată Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să emită Aviz pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha., deținut de către reclamantă conform contractului de concesiune nr. x/2003 și a actelor adiționale încheiate cu ADS din categoria "teren agricol (pășune)" în categoria "ape bălți". Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat. Astfel, prin acest motiv de casare, recurentul-pârât susține că prin pronunțarea soluției din speță, instanța de fond s-a substituit legiuitorului, neținând cont de prevederile legale aplicabile, dispunând obligarea sa la emiterea unui aviz cu încălcarea prevederilor aplicabile, în condițiile în care nu există temei legal pentru emiterea acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cerere când: (...) "instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești". Motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative. Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat. Or, în speță nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive. Așa fiind, Înalta Curte constată că argumentele aduse de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele antereferite care să atragă casarea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., acestea urmând să fie analizate alături de celelalte critici întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, soluția instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând în mod greșit că cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L. este fondată. Astfel, se reține că societatea C. S.R.L., ulterior devenită S.C. A. S.R.L., a concesionat, prin contractul de concesiune prin atribuire directă nr. 52/2003, de la Agenția Domeniilor Statului, terenul în suprafață de 26,10 ha, inclus în categoria de folosință pășune, respectiv teren neagricol în suprafața de 0,47 ha, din categoria ape-bălți, iar la data de 23.06.2009 s-a încheiat Actul adițional nr. x/23.07.2009 la contractul de concesiune nr. x/2003 prin care suprafața aferentă contractului a devenit 26,10 ha pășune, respectiv 2,19 ha ape-bălți. Potrivit art. 77 din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la data încheierii contractului de concesiune: "Schimbarea categoriei de folosință a terenurilor arabile ale persoanelor juridice, în alte categorii de folosință agricolă, se poate face cu avizul organelor agricole de specialitate județene, numai în următoarele cazuri: a) terenurile arabile situate în zonele de deal, ce constituie enclave din masivele de vii și livezi, din podgoriile și bazinele pomicole consacrate, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Alimentației, pot fi transformate în plantații viticole și pomicole; b) terenurile arabile din zonele de șes, necesare completării masivelor viticole destinate pentru struguri de masă și stafide și bazinele pomicole destinate culturii piersicului și caisului, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Alimentației, pot fi transformate în plantații viticole și pomicole; c) terenurile arabile cu soluri nisipoase pot fi amenajate și transformate în plantații viticole și pomicole; d) terenurile înregistrate la arabil, situate în zonele de deal și munte pe pante nemecanizabile, afectate de eroziune de suprafață și adâncime, de alunecări active sau semistabilizate, care nu mai pot fi ameliorate și menținute la această folosință, se pot amenaja și transforma în pășuni și fânețe; e) terenurile arabile situate în albiile râurilor și a Dunării, care nu pot fi folosite rentabil pentru alte destinații agricole, pot fi amenajate în bazine piscicole." De asemenea, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la data încheierii contractului de concesiune: "Schimbarea categoriei de folosință a terenurilor arabile, altele decât cele prevăzute la art. 77, pășuni, fânețe, vii și livezi, deținute de persoane juridice în care statul deține majoritatea acțiunilor, se va aproba de Ministerul Agriculturii și Alimentației". Ulterior încheierii de către intimata-reclamantă a contractului de concesiune prin atribuire directă nr. 52/2003 cu Agenția Domeniilor Statului, pentru terenul în suprafață de 26,10 ha, societatea intimată a dorit schimbarea categoriei de folosință a terenului, în vederea amenajării unei exploatații piscicole, dată fiind încadrarea termenului în clasa a V-a de fertilitate. În acest sens, intimata-reclamantă a făcut o serie de demersuri, finalizate prin adresa nr. x/21.12.2004, emisă de Directia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Judetului Brăila, prin care i s-a comunicat că se avizează schimbarea categoriei de folosință a terenului în discuție, cu acordul proprietarului, respectiv Administrația Domeniilor Statului. Având în vedere adresa de mai sus, intimata-reclamantă s-a adresat Administrației Domeniilor Statului, în calitate de proprietar al terenului, care prin adresa nr. x/2005 i-a comunicat că în speță, Consiliul de Administrație al Administrației Domeniilor Statului, întrunit în ședința din 06.05.2005, a analizat documentația și a decis aprobarea notei privind solicitarea formulată de S.C. A. S.R.L. de schimbare a categoriei de folosință a suprafeței de 28,1 ha din teren agricol (pășune) clasa a V-a de fertilitate în categoria de folosință ape-bălți, precum și obținerea acordului în vederea realizării unei investiții pe acest teren, și anume amenajare piscicolă, așa cum a fost întocmită și prezentată. În considerarea adreselor de mai sus, intimata-reclamantă a procedat la obținerea licenței de acvacultură și la realizarea exploatației piscicole, fără a finaliza demersurile în vederea obtinerii deciziei Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, conform dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, care să îi permită schimbarea efectivă a categoriei de folosință a terenurilor. În acest sens, Înalta Curte constată, contrar celor reținute de către prima instanță, că prin cele două adrese mai sus arătate instituțiile emitente au exprimat doar un acord de principiu, care trebuia finalizat prin obținerea deciziei de schimbare a categoriei de folosință a terenului de la Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, după prezentarea acordului obținut de la proprietarul terenului, respectiv Administrația Domeniilor Statului, astfel cum i s-a și comunicat intimatei-reclamante prin adresa MADR. De altfel, și prin sentința civilă nr. 7511 din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 47711.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, în care intimata-reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului, obligarea acesteia la încheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. x/2003, prin care să se ateste schimbarea categoriei de folosință a terenului, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada emiterii de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin directia de specialitate, a unei decizii de schimbare a categoriei de folosință a terenului agricol în suprafață de 26,10 ha, din categoria pășune în categoria ape-bălți. Prin urmare, după obținerea celor două acorduri de principiu, intimata-reclamantă a rămas în pasivitate și nu a continuat demersurile de finalizare a procedurii de schimbare a categoriei de folosință a terenului. Doar ulterior, în 2018-2019, intimata-reclamantă a continuat demersurile de schimbare a categoriei de folosință, sens în care, prin adresa nr. x/28.02.2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale i-a comunicat procedura de schimbare a categoriei de folosință a terenului, din perspectiva modificărilor legislative survenite și că soluționarea cererii revine Agenției Domeniilor Statului. Un răspuns similar a primit intimata-reclamantă și prin adresa nr. x/2018, prin care MADR a precizat că solicitarea privind schimbarea categoriei de folosință a unei suprafețe de teren agricol concesionat de la ADS trebuie făcută către administratorul de drept al terenului. Astfel, intimata-reclamantă trebuia să finalizeze procedura de schimbare a categoriei de folosință a terenului prin depunerea avizului de principiu al Agenției Domeniilor Statului la Minister. Ulterior, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 34/2013, care la art. 20 prevede că art. 78 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 se completează cu un nou alineat, potrivit căruia: "Schimbarea categoriei de folosință în alte categorii de folosință a pajiștilor, înregistrate ca atare la data de 1 ianuarie 2007, (...) în Registrul agricol este interzisă." Cu alte cuvinte, prin O.U.G. nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată prin Legea nr. 83/2014, la art. II, s-a stabilit interdicția privind amplasarea pe pajiști a obiectivelor de investiții care vizează realizarea construcțiilor ce servesc activităților agricole și anexelor acestora, refugiilor montane în caz de urgență cu infrastructura necesară, drumurilor de utilitate privată, investițiilor realizate din fonduri europene, locuințelor și investițiilor în cadrul unor programe de dezvoltare locală/județeană/regională, aprobate de autoritățile administrației publice locale, precum și realizarea acvaculturii cu infrastructura și utilitățile necesare. În aceste condiții, instanța de recurs constată că recurentul-pârât nu poate fi obligat la emiterea unui aviz ce nu mai este prevăzut pentru schimbarea categoriei de folosință a tipului de teren din speță, în condițiile în care legislația a fost modificată. Date fiind aspectele anterior relevate, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamanta a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar, efectuarea tuturor operațiunilor tehnice administrative prealabile în vederea schimbării categoriei de folosință și că, în condițiile în care reclamata nu a obținut încheierea unui act adițional la contractul de concesiune prin atribuire directă nr. 52/2003 prin care să ateste schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha., teren agricol, în categoria de folosință ape-bălți nici pe cale amiabilă și nici în urma promovării unei acțiuni în justiție, singura modalitate prin care se poate obține remedierea acestei situații este admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să emită Aviz pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului în suprafață de 26,10 ha. din categoria "teren agricol (pășune)" în categoria "ape-bălți". Altfel spus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că nefinalizarea de către intimata-reclamantă a procedurii de schimbare a categoriei de folosință a terenului poate fi suplinită de către instanță prin obligarea pârâtului la emiterea unui aviz pentru care, la nivelul anului 2022, când instanța de fond s-a pronunțat, nu mai exista bază legală. Sub acest aspect, este nerelevantă modificarea operată în evidențele OCPI, câtă vreme, fiind vorba de un teren proprietate a ADS, pentru efectuarea investiției din cauză, era necesară urmarea tuturor pașilor procedurali în vederea schimbării categoriei de folosință a terenului. Prin urmare, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 141 din data de 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.