Decizia nr. 4497/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 765/2020 a Tribunalului București

Prin sentința civilă nr. 765 din 03.03.2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Afacerilor Interne, B., Direcția Generală de Pașapoarte, C., D., E.; s-a respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București. A fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantului pașaportul simplu electronic; s-a respins în rest cererea ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 79,86 RON reprezentând parte din cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 2258 din 23.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, s-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect recursurile promovate de recurentul-reclamant F. și de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Instituția Prefectului Municipiului București-Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București împotriva sentinței civile nr. 765/03.03.2020 și s-a dispus formarea prezentului dosar, nr. x/2020 Măsura a fost justificată de împrejurarea că prin recursul promovat la data de 09.03.2020 recurentul-reclamant F. a declarat cale de atac atât împotriva sentinței civile nr. 765/03.03.2020 a Tribunalului București, cât și împotriva sentinței civile nr. 820/20.11.2019 a Curții de Apel București. La termenul de judecată din data de 06.09.2021 s-a atașat la prezenta cauză dosarul nr. x/2020 având ca obiect recursul (având conținut identic cu cererea de recurs ce face obiectul prezentului dosar) promovat de recurentul-reclamant F. împotriva sentinței civile nr. 765/03.03.2020, declinat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 56/13.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020. Prin decizia civilă nr. 1774 din data de 20.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului formulat de recurentul-pârât Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București, invocată de recurentul-reclamant F.; a respins excepția nulității și excepția lipsei de interes a recursului promovat de recurentul-reclamant F.; a admis recursul promovat de recurentul-pârât Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 765/03.03.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți G., C., D., H., E., Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Secretariat General, Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală de Pașapoarte și A.. A casat în parte sentința recurată și rejudecând pe fond capătul principal de cerere: a respins ca neîntemeiată cererea de obligare la emiterea pașaportului simplu electronic formulată de reclamantul F.; a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate și a respins ca nefondat recursul promovat de recurentul-reclamant F.. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs a declarat recurs recurentul-reclamant F., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii atacate, precum și a tuturor celorlalte hotărâri și decizii pronunțate în cauză, cu consecința rejudecării fondului cauzei și admiterii acțiunii. În dezvoltarea recursului a susținut, în esență, în contextul redării argumentelor instanței de recurs din cadrul Curții de Apel București, pe care le-a considerat nelegale, că soluția pronunțată de aceasta este dovada efectuării unui act de injustiție care îi încalcă dreptul de a avea un act de identitate în condițiile în care i-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la emiterea unui pașaport.

Hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri Prin Decizia nr. 5284 din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamantul F. împotriva Deciziei nr. 1774 din 20 septembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. a aplicat recurentului F. o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON. A reținut instanța dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României și faptul că obiectul recursului l-a reprezentat o decizie pronunțată în soluționarea altui recurs, decizie care este definitivă și care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. În ceea ce privește amenda aplicată, Înalta Curte a constatat caracterul abuziv al recursului formulat precum și modalitatea în care recurentul-reclamant și-a expus argumentele, folosind expresii cu un pronunțat caracter vexatoriu.

Cererea de revizuire Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant F. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea hotărârii și rejudecarea în întregime a dosarului nr. x/2019 În motivarea cererii, revizuentul a făcut referire la demersurile efectuate anterior, în dosarul nr. x/2019, și-a expus părerile cu privire la procedura desfășurată și a formulat diverse invective (care nu pot fi reproduse) la adresa judecătorilor care i-au soluționat litigiul în diferitele faze procesuale și la adresa completului care a pronunțat decizia ce face obiectul prezentei revizuiri. În drept, cererea nu a fost întemeiată pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate Intimații MAI-Direcția Generală de Pașapoarte, MAI-Instituția Prefectului Municipiului București, D., E. și C. au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității revizuirii. Întâmpinările au fost comunicate revizuentului la adresa de email indicată prin cerere, x@x.de, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. Conform articolului menționat, "Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. obiectul pricinii nu se află în ființă; 3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii; 4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză; 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; 6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere; 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; 9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă; 10 1 . Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi și libertăți prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de protocoalele adiționale la această convenție, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunțată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română; 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții. (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Revizuentul nu a invocat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, prin cererea depusă la dosar a menționat că, de fapt, nu este o cerere de revizuire, ci o "cerere de anulare în totalitate a deciziei abominabile și de pedepsire a completului" care a pronunțat-o. De asemenea, după cum reiese din conținutul cererii, Înalta Curte constată că așa-zisele argumente formulate de revizuent nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Revizuentul nu a făcut altceva decât să folosească expresii jignitoare și termeni ofensatori la adresa judecătorilor ce i-au analizat cauza și la adresa instituțiilor implicate în dosar în calitate de pârâți/intimați, susținerile sale făcând imposibilă analizarea acestora și încadrarea lor din punct de vedere juridic, motiv pentru care cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă. 1.2. Însă, în ceea ce privește modul în care revizuentul a înțeles să își exercite drepturile procesuale, Înalta Curte reține că pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexatoriu pentru magistrați ori pentru instanță. C. civ., prin art. 11 și 14, impune oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și buna-credință în executarea și exercitarea obligațiilor și drepturilor civile. Art. 14 alin. (2) din C. civ. consacră conceptul de "bună-credință" ca o prezumție legală relativă care valorează până la proba contrarie. În același sens este și art. 12 din C. proc. civ., conform căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință potrivit scopului pentru care au fost reglementate și cu respectarea drepturilor celorlalte părți și a bunelor moravuri, care caracterizează relațiile sociale, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părții pentru prejudiciile morale și materiale cauzate și, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare. Conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanța va putea sancționa introducerea cu rea-credință a unor cereri și exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice. Revizuentul a formulat cererea de revizuire cu vădită rea-credință și nu a făcut altceva decât să insulte instanțele de judecată și Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv magistrații ce i-au analizat și soluționat cererile, precum și instituțiile publice chemate în judecată în calitate de pârâte, termenii folosiți neputând fi reproduși în cuprinsul prezentei decizii. De altfel, Înalta Curte constată că revizuentul a folosit aceeași modalitate ofensatoare și în redactarea recursului soluționat prin decizia ce face obiectul prezentei cereri, conduita sa urmând a fi sancționată și în prezenta cauză cu amendă judiciară. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Prin urmare, Înalta Curte, reținând că argumentele revizuentului nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute la art. 509 C. proc. civ., în temeiul art. 513 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, și, față de vădita rea-credință ce reiese din modalitatea de formulare a cererii, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.