ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2020

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1.

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul de Interne - Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea la clarificarea cetățeniei, respectiv constatarea calității de cetățean român, calitate dovedită prin pașaportul romanesc eliberat de autorități; obligarea pârâtului la respectarea drepturilor care decurg din calitatea de cetățean român redobândită în baza Legii nr. 221/1991, cu consecința eliberării reînnoirii pașaportului românesc; obligarea pârâtei la plata unei penalități de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor după expirarea a 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; obligarea la plata daunelor morale estimate la suma de 120.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că primul capăt de cerere are ca obiect constatarea calității de cetățean român redobândită în anul 1993 cu obligarea pârâtei la respectarea dreptului de reînnoire a pașaportului românesc/eliberarea unei adeverințe care să ateste calitatea de cetățean român. Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 22.02.2016, reclamantul și-a modificat cererea. A arătat că aceasta are ca obiect: recunoașterea calității de cetățean român, redobândită în anul 1993 în temeiul art. 37 din Legea nr. 21/1991 și dovedită prin pașapoartele românești ce i-au fost eliberate în anii 1993 și 1998; recunoașterea dreptului la reînnoirea pașaportului românesc.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 1494 din 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești; a fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive. Instanța a respins acțiunea modificată, ca neîntemeiată. 1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., respectiv hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. " Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar dispozițiile alin. (3) prevăd expres faptul că" Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e)… sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Înalta Curte reține că recurentul a prezentat instanței cererea de recurs trimisă prin poștă, fără a conține semnătura recurentului-reclamant, așa cum prevăd normele procedurale indicate mai sus.

În conformitate cu art. 268 alin. (1) teza I din C. proc. civ., semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Instanța de control judiciar sesizată cu cererea de recurs a reclamantului a dispus citarea recurentului-reclamant cu mențiunea semnării cererii de recurs, însă, la termenul acordat de Înalta Curte pentru soluționarea cauzei, se constată că nu a fost complinită lipsa semnăturii cererii de recurs. Ca urmare, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege, aceea a anulării cererii de recurs. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1494 din 05 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.