ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple, a solicitat recunoașterea dreptului de a i se elibera pașaport turistic românesc pentru cetățeni români cu domiciliul în străinătate și obligarea pârâților de a-i elibera Pașaport turistic simplu cu mențiunea cetățean român, cu domiciliul în străinătate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 9 decembrie 2001 a redobândit cetățenia română în condițiile Legii nr. 21/1990, (art. 35 și art. 37), întrucât, conform art. 45 C. fam., a avut descendenți foști cetățeni români.

Reclamantul a depus, ulterior, cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea existenței dreptului sau - că este cetățean român și că acest drept nu i-a fost retras prin vreo hotărâre judecătoreasca sau prin vreo altă procedură judiciară și pe cale de consecință, că are dreptul la acte de identitate românești, în speță pașaport turistic românesc, de cetățean român, cu domiciliul în străinătate. Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei plângerii prealabile.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat, de asemenea, întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii precizatoare în ceea ce privește petitul adresat instanței de judecată privind recunoașterea de către aceasta a dreptului privind cetățenia română, iar în baza dispozițiilor art. 159 pct. 1 C. proc. civ., a invocat necompetența generală a instanțelor judecătorești.

Prin Sentința civilă nr. 2911 din 4 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței generale a instanței și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, invocate de Direcția Generală de Pașapoarte, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere precizatoare având ca obiect constatarea de către instanța a calității reclamantului de cetățean român și că acest drept nu i-a fost retras și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere și a respins, în rest, acțiunea, astfel cum a fost precizată și formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, Direcția Generală de Pașapoarte și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția necompetentei generale a instanței nu este întemeiată. Reclamantul, prin cererea precizatoare a solicitat să se constate existența dreptului său - că este cetățean român și că acest drept nu i-a fost retras prin vreo hotărâre judecătorească sau prin vreo altă procedură judiciară și pe cale de consecință are dreptul la acte de identitate românești, în speța pașaport turistic românesc, de cetățean român. De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANC a fost respinsă, întrucât numai cererea precizatoare a fost formulată în contradictoriu cu ANC, în ceea ce privește celelalte capete de cerere reclamantul menținând cadrul procesual pasiv indicat anterior în cererea inițială.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală de Pașapoarte fost respinsă, Curtea de Apel având în vedere faptul că, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 83/2011, coroborat cu art. 34 alin. (3) din Legea nr. 248/2005, Direcția Generală de Pașapoarte asigură coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple. Excepția inadmisibilității, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, invocate de Direcția Generală de Pașapoarte a fost considerată neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul Adresei nr. 569965 din 15 iunie 2011 rezultă că reclamantul s-a adresat, în prealabil, pârâtei D.G. Pașapoarte, adresa indicată de instanță (dosar) fiind chiar cea de răspuns la plângerea prealabilă.

Excepția inadmisibilității capătului de cerere precizatoare având ca obiect constatarea de către instanță a calității reclamantului de cetățean român și ca acest drept nu i-a fost retras a fost considerată întemeiată, acest capăt de cerere fiind respins, ca atare.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că prin Adresa nr. 569965 din 15 iunie 2011 MIRA - Direcția Generală de Pașapoarte i-a comunicat reclamantului faptul ca, în urma verificărilor efectuate cu privire la cetățenia română a reclamantului, a rezultat faptul că, în evidențele instituției Direcția Generala de Pașapoarte a fost identificat numitul P.V., care a dobândit cetățenia română la data de 4 decembrie 2001, conform art. 35 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, fiind eliberată în acest sens adeverința din 4 decembrie 2001. În acest context, având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calității de cetățean român datorată neconcordanțelor dintre documentele prezentate de reclamant la depunerea cererii și cele aflate în evidențele de pașapoarte, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, prin adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de eliberare a pașaportului românesc.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul P.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că a redobândit cetățenia română în mod legal și că aceasta nu i-a fost retrasă sau suspendată în condițiile Legii nr. 21/1990 privind cetățenia română și a art. 5 din Constituția României.

Recurentul precizează că a avut pașaport românesc timp de 5 ani de zile, că este recunoscut ca fiind cetățean român, conform adresei din 22 martie 2011 emisă de către Comisia Pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale Pentru Cetățenie și că posedă Certificat de naștere eliberat de Consiliul Local sector 1. Invocând art. 1 din Legea nr. 119/1996, care definește actele de stare civilă ca fiind înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria, sau decesul unei persoane, recurentul arată că toate constatările personale ale Ofițerului de Stare Civilă (certificatele emise au aceeași putere doveditoare ca și actele întocmite sau înscrise în Registre, art. 13 din Legea nr. 119/1996, art. 22 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954), fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pentru celelalte înscrisuri, până la proba contrarie, iar înregistrarea mențiunilor pe marginea actelor de stare civilă poate atesta printre altele pierderea sau dobândirea cetățeniei române.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. Astfel cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței recunoașterea dreptului ca cetățean român de a i se elibera pașaport românesc. Curtea de apel a reținut corect situația de fapt potrivit căreia recurentul-reclamant s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, solicitând eliberarea unui pașaport cu menționarea domiciliului în străinătate.

Având în vedere că la data depunerii cererii reclamantul nu a putut face dovada cetățeniei române cu un document valabil, această structură a solicitat Direcției Generale de Pașapoarte atestarea calității de cetățean român, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.

În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că, în evidențele instituției a fost identificat numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica Moldova, care a dobândit cetățenia română la data de 4 decembrie 2001, conform art. 35 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, fiind eliberată în acest sens adeverința din 4 decembrie 2001. Cu privire la adresa Autorității Naționale pentru Cetățenie din 22 martie 2011, s-a făcut precizarea că Direcția Generală de Pașapoarte a răspuns la solicitarea acestei instituții din 11 iunie 2010 prin adresa din 1 octombrie 2010, în sensul că, în evidențele instituției, a fost identificat numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica Moldova.

Având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calității de cetățean român datorată neconcordanțelor dintre documentele prezentate de reclamant la depunerea cererii și cele aflate în evidențele de pașapoarte, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, prin adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de eliberare a pașaportului românesc. Examinând actele relevante depuse la dosarul cauzei, respectiv: - certificatul de naștere pe numele P.V., act transcris în registrele de stare civilă din România și eliberat de Consiliul Local Sector 1 București la data de 11 august 2008, unde este menționat prenumele părinților I. și S.; - certificatul de naștere pe numele P.V.

eliberat în Rep. Moldova la data de 21 mai 2007, născut la data de 24 aprilie 1964, fiul lui P.I. și P.S.; - certificatele de naștere ale părinților: P.I. - eliberat în Rep. Moldova la data de 14 mai 2003 și P.M. și P.S.; - certificatul de naștere pe numele P.V. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001. - certificatele de naștere ale părinților: P.I. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001 și M.E. - eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001; - certificatul de căsătorie eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001 ce atestă încheierea căsătoriei dintre P.I. și M.E.

la data de 16 septembrie 1958, precum și petițiile formulate și declarațiile notariale date de reclamant, Înalta Curte apreciază că, în mod just, prima instanță a reținut existența unor neconcordanțe evidente în privința datelor de identificare a părinților acestuia, respectiv numele mamei, data și locul nașterii părinților, precum și numele și prenumele ascendenților acestora, sens în care nu s-a putut stabili cu exactitate dacă persoana ce a redobândit cetățenia română în: data de 4 decembrie 2001 și cea care solicită eliberarea unui document de călătorie este una și aceeași persoană. Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că recurentul-reclamant nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea pârâților de a răspunde sau a soluționa cererile, deoarece răspunsurile transmise de autoritățile pârâte sesizate nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

Faptul că solicitările reclamantului nu au fost soluționate în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, astfel încât Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Sentinței civile nr. 2911 din 4 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL