ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.V., în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul Public

Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple, a solicitat

recunoașterea dreptului de a i se elibera pașaport turistic românesc pentru

cetățeni români cu domiciliul în străinătate și obligarea pârâților de a-i

elibera Pașaport turistic simplu cu mențiunea cetățean român, cu domiciliul în

străinătate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la data de 9 decembrie 2001 a redobândit cetățenia

română în condițiile Legii nr. 21/1990, (art. 35 și art. 37), întrucât, conform

art. 45 C. fam., a avut descendenți foști cetățeni români.

Reclamantul a depus,

ulterior, cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea existenței

dreptului sau - că este cetățean român și că acest drept nu i-a fost retras

prin vreo hotărâre judecătoreasca sau prin vreo altă procedură judiciară și pe

cale de consecință, că are dreptul la acte de identitate românești, în speță

pașaport turistic românesc, de cetățean român, cu domiciliul în străinătate.

Direcția Generală de

Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare,

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

lipsei plângerii prealabile.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie a formulat, de asemenea, întâmpinare, invocând

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea

cererii precizatoare în ceea ce privește petitul adresat instanței de judecată

privind recunoașterea de către aceasta a dreptului privind cetățenia română,

iar în baza dispozițiilor art. 159 pct. 1 C. proc. civ., a invocat necompetența

generală a instanțelor judecătorești.

Prin Sentința civilă

nr. 2911 din 4 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței generale a

instanței și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive și inadmisibilității, invocate de Direcția Generală de Pașapoarte, a

admis excepția inadmisibilității capătului de cerere precizatoare având ca

obiect constatarea de către instanța a calității reclamantului de cetățean

român și că acest drept nu i-a fost retras și a respins ca inadmisibil acest

capăt de cerere și a respins, în rest, acțiunea, astfel cum a fost precizată și

formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public

Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București,

Direcția Generală de Pașapoarte și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția necompetentei generale

a instanței nu este întemeiată. Reclamantul, prin cererea precizatoare a

solicitat să se constate existența dreptului său - că este cetățean român și că

acest drept nu i-a fost retras prin vreo hotărâre judecătorească sau prin vreo

altă procedură judiciară și pe cale de consecință are dreptul la acte de

identitate românești, în speța pașaport turistic românesc, de cetățean român.

De asemenea, excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANC a fost respinsă, întrucât

numai cererea precizatoare a fost formulată în contradictoriu cu ANC, în ceea

ce privește celelalte capete de cerere reclamantul menținând cadrul procesual

pasiv indicat anterior în cererea inițială.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală de Pașapoarte fost

respinsă, Curtea de Apel având în vedere faptul că, potrivit art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 83/2011, coroborat cu art. 34 alin. (3) din Legea nr. 248/2005,

Direcția Generală de Pașapoarte asigură coordonarea și controlul metodologic al

serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor

simple.

Excepția

inadmisibilității, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, invocate

de Direcția Generală de Pașapoarte a fost considerată neîntemeiată, având în

vedere că din cuprinsul Adresei nr. 569965 din 15 iunie 2011 rezultă că

reclamantul s-a adresat, în prealabil, pârâtei D.G. Pașapoarte, adresa indicată

de instanță (dosar) fiind chiar cea de răspuns la plângerea prealabilă.

Excepția

inadmisibilității capătului de cerere precizatoare având ca obiect constatarea

de către instanță a calității reclamantului de cetățean român și ca acest drept

nu i-a fost retras a fost considerată întemeiată, acest capăt de cerere fiind

respins, ca atare.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel a reținut că prin Adresa nr. 569965 din 15 iunie 2011 MIRA -

Direcția Generală de Pașapoarte i-a comunicat reclamantului faptul ca, în urma

verificărilor efectuate cu privire la cetățenia română a reclamantului, a

rezultat faptul că, în evidențele instituției Direcția Generala de Pașapoarte a

fost identificat numitul P.V., care a dobândit cetățenia română la data de 4

decembrie 2001, conform art. 35 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române,

fiind eliberată în acest sens adeverința din 4 decembrie 2001. În acest

context, având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calității de cetățean

român datorată neconcordanțelor dintre documentele prezentate de reclamant la

depunerea cererii și cele aflate în evidențele de pașapoarte, Serviciul Public

Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, prin

adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de

eliberare a pașaportului românesc.

exercitată în cauză

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul P.V. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, recurentul-reclamant arată că a redobândit cetățenia română în mod

legal și că aceasta nu i-a fost retrasă sau suspendată în condițiile Legii nr.

21/1990 privind cetățenia română și a art. 5 din Constituția României.

Recurentul precizează

că a avut pașaport românesc timp de 5 ani de zile, că este recunoscut ca fiind

cetățean român, conform adresei din 22 martie 2011 emisă de către Comisia

Pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale Pentru Cetățenie și că posedă

Certificat de naștere eliberat de Consiliul Local sector 1.

Invocând art. 1 din

Legea nr. 119/1996, care definește actele de stare civilă ca fiind înscrisuri

autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria, sau decesul unei

persoane, recurentul arată că toate constatările personale ale Ofițerului de

Stare Civilă (certificatele emise au aceeași putere doveditoare ca și actele

întocmite sau înscrise în Registre, art. 13 din Legea nr. 119/1996, art. 22

alin. (2) din Decretul nr. 31/1954), fac dovada până la constatarea falsului

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pentru celelalte înscrisuri, până

la proba contrarie, iar înregistrarea mențiunilor pe marginea actelor de stare

civilă poate atesta printre altele pierderea sau dobândirea cetățeniei române.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele în continuare arătate.

Astfel cum rezultă

din expunerea lucrărilor dosarului, prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul a solicitat instanței recunoașterea dreptului ca cetățean român de

a i se elibera pașaport românesc.

Curtea de apel a

reținut corect situația de fapt potrivit căreia recurentul-reclamant s-a

prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența

Pașapoartelor Simple București, solicitând eliberarea unui pașaport cu

menționarea domiciliului în străinătate. Având în vedere că la data depunerii

cererii reclamantul nu a putut face dovada cetățeniei române cu un document

valabil, această structură a solicitat Direcției Generale de Pașapoarte

atestarea calității de cetățean român, în conformitate cu prevederile art. 35

din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români

în străinătate, cu modificările și completările ulterioare. În urma verificărilor

efectuate a rezultat faptul că, în evidențele instituției a fost identificat

numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica Moldova, care a

dobândit cetățenia română la data de 4 decembrie 2001, conform art. 35 din

Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, fiind eliberată în acest sens adeverința

din 4 decembrie 2001. Cu privire la adresa Autorității Naționale pentru

Cetățenie din 22 martie 2011, s-a făcut precizarea că Direcția Generală de

Pașapoarte a răspuns la solicitarea acestei instituții din 11 iunie 2010 prin

adresa din 1 octombrie 2010, în sensul că, în evidențele instituției, a fost

identificat numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica

Moldova. Având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calității de cetățean

român datorată neconcordanțelor dintre documentele prezentate de reclamant la

depunerea cererii și cele aflate în evidențele de pașapoarte, Serviciul Public

Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple București, prin

adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de

eliberare a pașaportului românesc.

Examinând actele

relevante depuse la dosarul cauzei, respectiv:

- certificatul de

naștere pe numele P.V., act transcris în registrele de stare civilă din România

și eliberat de Consiliul Local Sector 1 București la data de 11 august 2008,

unde este menționat prenumele părinților I. și S.;

- certificatul de

naștere pe numele P.V. eliberat în Rep. Moldova la data de 21 mai 2007, născut

la data de 24 aprilie 1964, fiul lui P.I. și P.S.;

- certificatele de

naștere ale părinților: P.I. - eliberat în Rep. Moldova la data de 14 mai 2003

și P.M. și P.S.;

- certificatul de

naștere pe numele P.V. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001.

- certificatele de

naștere ale părinților: P.I. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001

și M.E. - eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001;

- certificatul de

căsătorie eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001 ce atestă

încheierea căsătoriei dintre P.I. și M.E. la data de 16 septembrie 1958, precum

și petițiile formulate și declarațiile notariale date de reclamant, Înalta

Curte apreciază că, în mod just, prima instanță a reținut existența unor

neconcordanțe evidente în privința datelor de identificare a părinților

acestuia, respectiv numele mamei, data și locul nașterii părinților, precum și

numele și prenumele ascendenților acestora, sens în care nu s-a putut stabili

cu exactitate dacă persoana ce a redobândit cetățenia română în: data de 4

decembrie 2001 și cea care solicită eliberarea unui document de călătorie este

una și aceeași persoană.

Astfel fiind,

instanța de control judiciar apreciază că recurentul-reclamant nu a dovedit

existența refuzului nejustificat din partea pârâților de a răspunde sau a soluționa

cererile, deoarece răspunsurile transmise de autoritățile pârâte sesizate nu

echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

Faptul că

solicitările reclamantului nu au fost soluționate în modalitatea pretinsă de

acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, astfel

încât Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt

neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.V. împotriva Sentinței civile nr. 2911 din 4 mai 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL