ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Pașapoarte, A., B., Ministerul Afacerilor Interne - Instituția Prefectului Minicipiului București -Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București, C., D., E., F., G. și Ministerul Afacerilor Interne -Direcția Secretariat General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca pârâții să fie obligați să îi elibereze de urgență, în cel mai scurt timp posibil, un nou pașaport electronic. A mai solicitat obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor materiale pricinuite de judecarea cererii de chemare în judecată.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 765 din 03 martie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Afacerilor Interne, H., Direcția Generala de Pașapoarte, B., D., E., G.. A respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București și a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului pașaportul simplu electronic. A respins în rest cererea ca neîntemeiată. Împotriva sentinței nr. 820 din 20 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul soluționat prin Decizia nr. 56 din data de 13 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul, ca inadmisibil. S-a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată prin întâmpinări. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București.

Calea de atac exercitată în cauză Ulterior, la data de 9 martie 2020, recurentul reclamant a formulat o nouă cerere de recurs împotriva sentinței nr. 820 din 20 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, înregistrată la Curtea de apel București sub număr de dosar x/2020 A solicitat recurentul casarea hotărârii atacate pe care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 2258 din data de 23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal in dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu. S-a declinat competența materială de soluționare a recursului promovat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 820/20.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a disjuns cauza având ca obiect recursurile promovate de recurentul-reclamant A. și de recurentul-pârât MAI - Instituția Prefectului Mun. București - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București împotriva sentinței civile nr. 765/03.03.2020 și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 1.02.2021, ora 9:00.

Apărările formulate în cauză În fața Curții de Apel București intimații - pârâți Direcția Generală Pașapoarte, D., E., B. și G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 820/20.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează ca, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condițiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, printre care și excepția autorității de lucru judecat. Pentru motivele în continuare arătate, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității recursului; Reamintește Curtea că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor. Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății. Curtea a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială. De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Așadar, reține Înalta Curte că sentința nr. 820 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, este pronunțată în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,