Decizia nr. 56/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 820/2019 a Curții de Apel București

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Pașapoarte, A., B., Ministerul Afacerilor Interne - Instituția Prefectului Minicipiului București -Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București, C., D., E., F., G. și Ministerul Afacerilor Interne -Direcția Secretariat General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca pârâții să fie obligați să îi elibereze de urgență, în cel mai scurt timp posibil, un nou pașaport electronic. A mai solicitat obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor materiale pricinuite de judecarea cererii de chemare în judecată. Prin sentința civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 765 din 03 martie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Afacerilor Interne, H., Direcția Generala de Pașapoarte, B., D., E., G.. A respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple București și a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului pașaportul simplu electronic. A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea în totalitatea a hotărârii pronunțate de curtea de apel și casarea parțială a hotărârii tribunalului și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Apărările intimaților Intimații-pârâți D., Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Pașapoarte, B., E. și G. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, intimații au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A depus întâmpinare și intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 4.1. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia: "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019, curtea de apel a dezlegat doar chestiunea referitoare la competența materială de soluționare a cauzei, constatând că această competență revine Tribunalului București, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". 4.2. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este stabilită de legiuitor în mod limitativ prin prevederile art. 97 din C. proc. civ. Potrivit pct. 1 al acestui articol, Înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004, secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. Reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal, situație în care competența de soluționare a căii de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal aparține Curții de Apel București, aceasta fiind instanța ierarhic superioară tribunalului, conform art. 96 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora recursurile împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de instanțele de contencios administrativ ale curților de apel.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, și, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., va declina competența de soluționare a recursului formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București.