Ozcan împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 22943/04 prezentate de Saime ÖZCAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 iulie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și dnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 mai 2004, După ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Saime Özcan, este un resortisant turc și își are reședința în Izmir. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Y. Özcan, avocat la Izmir. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

Recurenta, profesoara de profesie, a fost membră a sindicatului E.I.I.im-Sen, care a organizat, la 1 decembrie 2000, o zi națională de grevă pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale funcționarilor. Recurenta a participat la demonstrație și, prin urmare, nu s-a dus la postul ei de muncă. La o dată nespecificată, în temeiul articolului 236 din vechiul cod penal, Parchetul a intentat o acțiune penală împotriva reclamantei pentru că și-a abandonat postul de muncă. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2002, în temeiul articolului 236 din fostul Cod Penal, tribunalul corecțional din Karșiyaka (Izmir) a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă cu închisoarea de trei luni și zece zile, precum și la o amendă penală de 76 de zile.

000 de lire turcești (TRL) și la mai puțin de trei luni de funcție publică. Apoi, instanța a transferat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă penală și a condamnat-o în total la o amendă penală de 380 250 000 TRL. Pe baza articolului 6 § 1 din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor, instanța pronunțată cu suspendare pentru executarea pedepsei. Prin hotărârea din 2 decembrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Dreptul intern relevant la art. 236 din fostul Cod Penal dispune, în partea sa relevantă Dacă trei sau mai multe funcționari, după o înțelegere sau o decizie prealabilă, își abandonează în mod nejustificat postul, fiecare va fi pedepsit (...) depee grea și de interdicia temporară de a-și exercita f un ci o n are.

În cazul în care comportamentul lor a cauzat o pagubă la … Oricine nu a fost condamnat niciodată (...) la o pedeapsă diferită de aceea a unei amenzi i se aplică (...) o amendă (...) și/sau o pedeapsă cu închisoarea de un an [maxim] poate beneficia de o suspendare la executarea acestei pedepse, dacă instanța este convinsă că [autorul], având în vedere dorința sa de a încălca sau nu legea, se va feri să reapară dacă i se acordă o astfel de suspendare (...) GRIFS Invocând articolele 7, 11 și 17 din convenție, recurenta susține că a fost condamnată la infracțiune pentru exercitarea dreptului său sindical. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta denunță modul în care instanțele naționale au examinat cauza persoanelor care au participat la ziua grevei naționale, denunțând faptul că anumite instanțe au achitat persoanele care au manifestat, în timp ce altele le-au condamnat.

Invocând articolele 7, 11 și 17 din Convenție, recurenta se plânge că a fost condamnată pentru exercitarea dreptului său sindical. Curtea consideră că, într-o etapă ulterioară a procedurii, va fi necesar să se examineze acest aspect numai sub aspectul articolului 11 din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta denunță modul în care instanțele naționale au examinat cauza persoanelor care au participat la ziua grevei naționale. Curtea constată că reclamanta nu își susține cauza și nu demonstrează în ce măsură situația sa era aceeași cu cea a persoanelor care au fost achitate de instanțele naționale.

Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în la fel de unanimă, amână examinarea ui ui ui reclamantei referitoare la art. 11 din Convenție Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 22943/04 présentée par Saime ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, présidente, MM. A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, M mes A. Mularoni, D. Jočienė, juges, et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 25 mai 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Saime Özcan, est une ressortissante turque et réside à Izmir. Elle est représentée devant la Cour par M e Y. Özcan, avocat à Izmir. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

La requérante, enseignante de profession, était membre du syndicat Eğitim-Sen qui organisa, le 1 er décembre 2000, une journée nationale de grève pour améliorer les conditions de travail des fonctionnaires. La requérante participa à la manifestation et ne se rendit donc pas à son poste de travail. A une date non précisée, sur le fondement de l’article 236 de l’ancien code pénal, le parquet intenta une action pénale contre la requérante pour avoir abandonné son poste de travail. Par un jugement du 31 janvier 2002, sur le fondement de l’article 236 de l’ancien code pénal, le tribunal correctionnel de Karșıyaka (Izmir) condamna la requérante à une peine d’emprisonnement de trois mois et dix jours ainsi qu’à une amende pénale de 76 050 000 livres turques (TRL) et l’exclut de la fonction publique pour une durée de trois mois.

Puis, le tribunal commua la peine d’emprisonnement en une amende pénale et la condamna au total à une amende pénale de 380 250 000 TRL. Sur le fondement de l’article 6 § 1 de la loi n o 647 sur l’exécution des peines, le tribunal prononça le suris à exécution de la peine. Par un arrêt du 2 décembre 2003, la Cour de cassation confirma le jugement attaqué. B. Le droit interne pertinent L’article 236 de l’ancien code pénal dispose, dans sa partie pertinente : « Si trois fonctionnaires ou davantage, après une entente ou une décision préalable, abandonnent indûment leur poste, chacun sera puni (...) d’amende lourde et de l’interdiction temporaire d’exercer ses fonctions. Si leur comportement a causé un dommage à l’Etat, chacun d’eux sera, selon le montant du dommage, puni de trois mois à cinq ans d’emprisonnement.

» L’article 6 § 1 de la loi n o 647 sur l’exécution des peines se lit ainsi dans sa partie pertinente : « Quiconque n’ayant jamais été condamné (...) à une peine autre qu’une amende se voit infliger (...) une amende (...) et/ou une peine d’emprisonnement d’un an [maximum] peut bénéficier d’un sursis à l’exécution de cette peine, si le tribunal est convaincu que [l’auteur], compte tenu de [sa] propension à transgresser ou non la loi, se gardera de récidiver si on lui accorde un tel sursis (...) » GRIEFS Invoquant les articles 7, 11 et 17 de la Convention, la requérante soutient avoir été condamnée au pénal pour avoir exercé son droit syndical. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante dénonce la manière dont les juridictions nationales ont examiné la cause des personnes qui ont participé à la journée de grève nationale.

Elle dénonce le fait que certaines juridictions ont acquitté les personnes ayant manifesté alors que d’autres les ont condamnées. EN DROIT 1. Invoquant les articles 7, 11 et 17 de la Convention, la requérante se plaint d’avoir été condamnée pour avoir exercé son droit syndical. La Cour estime qu’il y aura lieu, à un stade ultérieur de la procédure, d’examiner ce grief uniquement sous l’angle de l’article 11 de la Convention. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante dénonce la manière dont les juridictions nationales ont examiné la cause des personnes ayant participé à la journée de grève nationale.

La Cour constate que la requérante n’étaye pas son grief. Elle ne démontre pas en quoi sa situation était la même que celle des personnes qui ont été acquittées par les juridictions nationales. Elle n’apporte aucun élément de preuve établissant en quoi son procès aurait pu être arbitraire. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief de la requérante portant sur l’article 11 de la Convention ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé F. Tulkens Greffière Présidente