URCAN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 23018/04 prezentate de Aysun URCAN și alte 10 cereri împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 martie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, judecătorii mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecătorii mei, și domnul Dolle; graffiter de secțiune Având în vedere cererile menționate anterior, ale căror date de introducere figurează în anexă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ reclamanții, ale căror nume figurează în anexa anexa anexa la prezentul raport, își au reședința la Izmir. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții, profesori de profesie, au fost membri ai Sindicatului Eatsim-Sen, care a organizat, la 1 decembrie 2000, o zi națională de grevă pentru a-și îmbunătăți condițiile de muncă; reclamanții au participat la demonstrație și, prin urmare, nu s-au dus la locurile lor de muncă. La o dată nespecificată, în temeiul articolului 236 din vechiul cod penal, Parchetul a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților pentru că și-a abandonat în mod colectiv postul de muncă. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2002, tribunalul corecțional din Karșiyaka (Izmir) a condamnat fiecare reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de trei luni și zece zile, precum și la o amendă penală de 76 de zile. 050 000 de lire turcești (TRL) și le exclude din funcția publică pentru o perioadă de trei luni. Apoi, instanța a schimbat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă penală și le-a condamnat în total la o amendă penală de 380 250 000 TRL. Pe baza articolului 6 alineatul (1) din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor, instanța pronunțată cu suspendare pentru executarea pedepsei. Prin hotărârea din 2 decembrie 2003, depusă la grefa Tribunalului Corecțional la 31 decembrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Dreptul intern relevant la art. 236 din fostul cod penal dispunea de În cazul în care trei sau mai multe funcționari, după o înțelegere sau o decizie prealabilă, își abandonează în mod nejustificat funcția, fiecare va fi pedepsit (...) cu o interdicție temporară de a-și exercita funcțiile. În cazul în care comportamentul lor a cauzat o pagubă la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 647 despre execuția sentinței se citește astfel Oricine nu a fost condamnat niciodată (...) la o pedeapsă diferită de aceea a unei amenzi i se aplică (...) o amendă (...) și/sau o pedeapsă cu închisoarea de un an [maxim] poate beneficia de o suspendare la executarea acestei pedepse, dacă instanța este convinsă că [autorul], având în vedere dorința sa de a încălca sau nu legea, se va feri să reapară dacă i se acordă o astfel de suspendare (...) GRIFS Invocând articolele 7, 9, 10, 11 și 18 din convenție, reclamanții susțin că au fost condamnați la infracțiune pentru exercitarea dreptului lor sindical. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții denunță modul în care instanțele naționale au examinat cauza persoanelor care au participat la ziua grevei naționale, denunțând faptul că anumite instanțe au achitat persoanele care au manifestat, în timp ce alții i-au condamnat. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră că este necesar să le unească și decide să le examineze împreună într-un singur raport. Invocând articolele 7, 9, 10, 11 și 18 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost condamnați pentru exercitarea dreptului lor sindical. Curtea consideră că: În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții denunță modul în care instanțele naționale au examinat cauza persoanelor care au participat la ziua grevei naționale. Curtea constată că instanțele naționale nu își sprijină acțiunile; acestea nu demonstrează în ce măsură situația lor era aceeași cu cea a persoanelor care au fost plătite de instanțele naționale; ele nu aduc nicio explicație sau informație în această privință. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod clar greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în la fel de unanimă, hotărăște să adere la inculpații Amânează examinarea spătarului în legătură cu art. 11 din Convenție Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Dolkens green Președinte Anexă Numele prenume Data de introducere 23018/04 URCAN Aysun 31/5/04 23034/04 TAMBURACI Bircan 31/5/04 23042/04 TOMBA Günay 31/5/04 2307/04 ASLAN Șehriye 31/5/04 23073/04 GÜNEȘ (BAȘARAN) Oya 31/5/04 23081/04 BERBER Gülümser 29/5/04 23086/04

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

23018/04

présentée par Aysun URCAN et 10 autres requêtes

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 mars 2007 en une chambre composée de

:

M

me

F. Tulkens,

présidente,

MM.

A.B. Baka,

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

M

mes

A. Mularoni,

D. Jočienė,

juges,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu les requêtes susmentionnées dont les dates d’introduction figurent en annexe,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, dont les noms figurent dans l’annexe jointe au présent rapport, résident à Izmir.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants, enseignants de profession, étaient membres du syndicat Eğitim-Sen qui organisa, le 1

er

décembre 2000, une journée nationale de grève pour améliorer leurs conditions de travail. Les requérants participèrent à la manifestation et ne se rendirent donc pas à leur poste de travail.

A une date non précisée, sur le fondement de l’article 236 de l’ancien code pénal, le parquet intenta une action pénale contre les requérants pour avoir abandonné collectivement leur poste de travail.

Par un jugement du 31 janvier 2002, le tribunal correctionnel de Karșıyaka (Izmir) condamna chaque requérant à une peine d’emprisonnement de trois mois et dix jours ainsi qu’à une amende pénale de 76

050

000 livres turques (TRL) et les exclut de la fonction publique pour une durée de trois mois. Puis, le tribunal commua la peine d’emprisonnement en une amende pénale et les condamna au total à une amende pénale de 380

250

000 TRL. Sur le fondement de l’article 6 § 1 de la Loi n

o

647 sur l’exécution des peines, le tribunal prononça le suris à exécution de la peine.

Par un arrêt du 2 décembre 2003, déposé au greffe du tribunal correctionnel le 31 décembre 2003, la Cour de cassation confirma le jugement attaqué.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 236 de l’ancien code pénal dispose

:

«

Si trois fonctionnaires ou davantage, après une entente ou une décision préalable, abandonnent indûment leur poste, chacun sera puni (...) d’amende lourde et de l’interdiction temporaire d’exercer ses fonctions.

Si leur comportement a causé un dommage à l’Etat, chacun d’eux sera, selon le montant du dommage, puni de trois mois à cinq ans d’emprisonnement.

»

L’article 6 § 1 de la loi n

o

647 sur l’exécution des peines se lit ainsi

:

«

Quiconque n’ayant jamais été condamné (...) à une peine autre qu’une amende se voit infliger (...) une amende (...) et/ou une peine d’emprisonnement d’un an [maximum] peut bénéficier d’un sursis à l’exécution de cette peine, si le tribunal est convaincu que [l’auteur], compte tenu de [sa] propension à transgresser ou non la loi, se gardera de récidiver si on lui accorde un tel sursis (...)

»

GRIEFS

Invoquant les articles 7, 9, 10, 11 et 18 de la Convention, les requérants soutiennent avoir été condamnés au pénal pour avoir exercé leur droit syndical.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants dénoncent la manière dont les juridictions nationales ont examiné la cause des personnes qui ont participé à la journée de grève nationale. Ils dénoncent le fait que certaines juridictions ont acquitté les personnes ayant manifesté alors que d’autres les ont condamné.

EN DROIT

1.

Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul rapport.

2.

Invoquant les articles 7, 9, 10, 11 et 18 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir été condamnés pour avoir exercé leur droit syndical. La Cour estime qu’il y aura lieu à un stade ultérieur de la procédure d’examiner le grief des requérants sous l’angle de l’article 11 de la Convention.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

2

b) de son règlement.

3.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants dénoncent la manière dont les juridictions nationales ont examiné la cause des personnes qui ont participé à la journée de grève nationale.

La Cour constate que les requérants n’étayent pas leur grief. Ils ne démontrent pas en quoi leur situation était la même que celle des personnes qui ont été acquittées par les juridictions nationales. Ils n’apportent aucune explication ou information à cet égard.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes

;

Ajourne

l’examen du grief des requérants portant sur l’article 11 de la Convention

;

Déclare

les requêtes irrecevables pour le surplus.

S.

Dollé

F.

Tulkens

Greffière

Présidente

ANNEXE

N

o

de requête

Nom

Prénom

Date d’introduction

23018/04

URCAN

Aysun

31/5/04

23034/04

TAMBURACI

Bircan

31/5/04

23042/04

TOMBA

Günay

31/5/04

23071/04

ASLAN

Șehriye

31/5/04

23073/04

GÜNEȘ (BAȘARAN)

Oya

31/5/04

23081/04

BERBER

Gülümser

29/5/04

23086/04

DOĞAN

Leyla

28/5/04

23091/04

YAMAN

Meral

28/5/04

23094/04

ÜÇÜNCÜ

Birgül

31/5/04

23444/04

TÜRKKAN

H. Șahika

15/6/04

23676/04

KİRAZ

Zerrin

1/6/04