AFFAIRE URCAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 11 - Liberté de réunion et d'association

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE URCAN c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA URCAN ȘI ALTELE c. TURCIA (Căutările nr. 23018/04, 23034/04, 23042/04, 2307/04, 23073/04, 23081/04, 23086/04, 2309/04, 2394/04, 23444/04 și 23676/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iulie 2008 DEFINITIVF 17/10/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Urcan și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Agenția), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 iunie 2008, Renunță la hotărârea pronunțată aici, adoptată la această dată a procedurii A la data la care a fost pronunțată cauza, se află unsprezece hotărâri (n 23018/04, 23042/04, 23034/04, 2307/04, 23073/04, 23081/04, 23086/04, 2309/04, 2309/04, 2394/04, 23444/04 și 23676/04) îndreptate împotriva Republicii Turcia și din care unsprezece resortisanți ai acestui stat, ale căror nume figurează în anexă ( În conformitate cu art. 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a sesizat Curtea cu privire la datele indicate în anexă, în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 13 martie 2007, Curtea a declarat cererile parțial inadmisibile și a decis să comunice ăleia art. 11 guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Recurentele, ale căror date de naștere sunt indicate în anexă, își au rezidența în ozmir. Profesori de profesie, cu excepția lui H. Șahika Türkkan, erau membri ai sindicatului E În decembrie 2000, o zi națională de grevă pentru a pretinde îmbunătățirea condițiilor de muncă ale profesorilor din cadrul funcției publice; reclamanții au participat la demonstrație și, prin urmare, nu s-au dus la locurile lor de muncă. La o dată nespecificată, în temeiul articolului 236 din vechiul cod penal, Parchetul a intentat o acțiune penală împotriva recurentelor pentru abandonarea colectivă a postului lor de muncă. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2002, după ce a constatat că diferite sindicate luaseră decizia de a desfășura o zi națională de grevă, tribunalul corecțional din Karș cărți turcești (TRL) și le exclude din funcția publică pentru o perioadă de trei luni. Apoi tribunalul a schimbat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă penală și a condamnat fiecare persoană interesată la o amendă penală totală de 380 250 000 TRL. Pe baza articolului 6 alineatul (1) din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor, instanța a pronunțat suspendarea executării pedepsei. Printr-o hotărâre din 2 decembrie 2003, depusă la grefa Tribunalului Corecțional la 31 decembrie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată prin excluderea recurentelor din funcția publică pentru o perioadă de două luni și 15 zile. II. DREPTUL INTERN ȘI INTERNATIONAL PERTINENT Dreptul turcesc 10. În cazul în care trei sau mai mulți funcționari, după o înțelegere sau o decizie prealabilă, își abandonează în mod nejustificat funcția, fiecare dintre ei va fi pedepsit (...) cu o amendă grea și cu o interdicție temporară de a-și exercita funcțiile. Dacă comportamentul celor interesați a cauzat o pagubă la ă, fiecare dintre ei va fi pedepsit, în funcție de valoarea prejudiciului, între trei luni și cinci ani de închisoare. 11. La art. 6 alineatul (1) din Legea nr. 647 privind executarea pedepselor se citește astfel: Oricine nu a fost condamnat niciodată (...) la o pedeapsă diferită de aceea a unei amenzi i se aplică (...) o amendă (...) și/sau o pedeapsă cu închisoarea de un an [maxim] poate beneficia de o suspendare la executarea acestei pedepse atunci când instanța este convinsă că [autorul], având în vedere dorința sa de a încălca sau nu legea, se va feri să reapară dacă i se acordă o astfel de suspendare (...) Carta socială europeană din 1961 12. Pentru a garanta sau promova libertatea lucrătorilor și angajatorilor de a constitui organizații locale, naționale sau internaționale, în vederea protejării intereselor economice și sociale ale acestora și de a le adresa acestora, părțile se asigură că legislația națională nu aduce atingere și nu este aplicată astfel încât să aducă atingere acestei libertăți. Măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica poliției va fi determinată de legislația sau reglementările naționale. Principiul aplicării acestor garanții membrilor forțelor armate și măsura în care acestea ar fi aplicabile acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate de legislația sau reglementările naționale. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 11 DIN CONVENȚIA 13. Recurentele susțin că au fost condamnate la penalitate pentru exercitarea dreptului lor sindical, astfel cum este prevăzut la art. 11 din convenție, care se citește astfel. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. 14. Guvernul combate această teză. Pe admisibilitate 15. Guvernul contestă calitatea de victimă a reclamantelor, susținând că hotărârea de condamnare a fost suspendată. 16. Recurentele luptă împotriva excepției guvernului. 17. Curtea reamintește că o decizie sau o măsură favorabilă unui solicitant nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de victimă, decât dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, apoi au reparat încălcarea Convenției (Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 73, CEDH 1999-VI, și Yalç Electroluxn Küçük c Turcia. 71353/01, § 42, 2 martie 2006). Or, în speță, chiar dacă condamnarea recurentelor a făcut obiectul unei perioade de suspendare a executării, acestea au fost condamnate la o amendă penală și la o interdicție temporară de a-și exercita profesia în funcția publică. Astfel, Curtea respinge excepția guvernului privind calitatea de victimă. 18. Guvernul contestă, de asemenea, calitatea de victimă a lui H. Șahika Türkkan, în măsura în care nu era membră a sindicatului E Curtea constată că reclamanta, chiar dacă nu era membră a sindicatului E.I.im-Sen la momentul faptelor, a fost condamnată la penalitate pe baza participării sale la o zi națională de grevă pentru a solicita o îmbunătățire a condițiilor de muncă ale funcționarilor publici. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului în ceea ce privește calitatea de victimă a H. Șahika Türkkan. 21. În cele din urmă, guvernul invită Curtea să respingă cererile de nerespectare a termenului de șase luni. El subliniază că formularele de cerere au fost primite de Curte, cu mențiunea "ARRIV DE" mai târziu de 2 iunie 2004, în timp ce cererile ar fi trebuit să fie depuse cel târziu la 2 iunie 2004. Recurentele luptă împotriva acestei excepții. 23. În primul rând, Curtea amintește practica sa constantă conform căreia data de la care a fost introdusă o cale de atac este cea a primei comunicări a unui solicitant, prin care informează Curtea cu privire la intenția sa de a prezenta o cerere și oferă câteva indicații cu privire la natura acesteia ( Yayanc. Turcia, n 9043/03, § 35, 27 noiembrie 2007). În speță, Curtea constată că datele la care se referă guvernul sunt cele la care grefa a primit formularele de cerere și nu cele ale expedierii lor. Recurentele și-au introdus în mod corespunzător cererile înainte de 2 iunie 2004 (a se vedea anexa) și, prin urmare, înainte de termenul de șase luni care începe la 31 decembrie 2003, data la care hotărârea Curții de Casație din 2 decembrie 2003 decembrie 2003 a fost depus la grefa Tribunalului Corecțional. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului întemeiat pe nerespectarea termenului de șase luni 24. Curtea constată că cererile nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare restul cererilor admisibile. Pe fond pe existența unei interferențe 25. Recurentele susțin că condamnarea lor la penalitate pentru participarea la o zi națională de grevă saloane de analiză într-o interferență în dreptul lor la libertatea de asociere. Guvernul susține că acest lucru nu este cazul. Pe lângă reclamante, Curtea consideră că măsura în cauză constituie o încălcare a dreptului lor la libertatea de asociere. 26. O astfel de interferență încalcă art. 11, cu excepția cazului în care aceasta a fost prevăzută de legea Curtea constată că nu se contestă faptul că condamnarea penală a recurentelor se baza pe art. 236 din Codul penal. Aceasta concluzionează că condamnarea în litigiu avea un temei juridic. Scopul legitim 28. Guvernul susține că lingușirea avea ca scop apărarea ordinii și protecția drepturilor și libertăților de la care. Recurentele nu se pronunță asupra acestui punct. 29. Curtea se îndoiește că ingerința în prezenta cauză urmărea un scop legitim în sensul articolului 11 alineatul (2) din convenție. Cu toate acestea, aceasta consideră că nu este necesar să se soluționeze problema în ceea ce privește concluzia la care aceasta se referă sub aspectul necesității unei astfel de ingerințe (punctele 32-36 de mai jos). Necesar într-o societate democratică 30. Recurentele susțin că ziua de acțiune națională în cauză a făcut obiectul unei declarații prealabile la nivel național și că nu a fost interzisă; acestea explică, de asemenea, că sindicatul din care sunt membre a fost creat în conformitate cu legea și constituția și că desfășoară activități sindicale. Potrivit opiniei lor, condamnarea lor avea ca scop să - i descurajeze să participe la astfel de acțiuni în viitor. Guvernul susține că această zi de acțiune nu a făcut obiectul unei declarații prealabile; el reamintește apoi că pedepsele pronunțate împotriva recurentelor au beneficiat de o suspendare a executării. În cele din urmă, el susține că recurentele aveau posibilitatea de a-și utiliza drepturile de asociere, fără restricții, în weekend sau în timpul vacanței. 32. Curtea arată că ziua de lucru națională în cauză a făcut obiectul unei declarații prealabile la autoritățile naționale (a se vedea alineatul (6) de mai sus). În această privință, Curtea reamintește că libertatea de întrunire și dreptul de a-și exprima opiniile prin această libertate fac parte din valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Esența democrației depinde de capacitatea sa de a rezolva probleme printr-o dezbatere deschisă. Măsurile radicale de natură preventivă care vizează eliminarea libertății de întrunire și de exprimare, în afara cazurilor de incitare la violență sau de respingere a principiilor democratice, oricât de șocante și inacceptabile ar părea anumite puncte de vedere sau anumite termeni utilizați în ochii autorităților și oricât de nelegitime ar putea fi cerințele în cauză, deservesc democrația sau chiar o pun în pericol. Într-o societate democratică bazată pe preeminența dreptului, ideilor politice care contestă ordinea stabilită și a căror realizare este apărată prin mijloace pașnice trebuie să li se ofere posibilitatea adecvată de a se exprima prin exercitarea libertății de întrunire, precum și prin alte mijloace legale (Güneri și alte mijloace c. Turcia, nr. 42853/98, 43699/98 și 42991/98, § 6, 12 iulie 2005 și Oya Ataman c. Turcia, n 74552/01, § 36-37 și 41, CEDO 2006 XIV). În cele din urmă, în lipsa unor acte de violență din partea manifestanților, este important ca autoritățile publice să demonstreze o anumită toleranță față de adunările pașnice, astfel încât libertatea de întrunire astfel cum este garantată prin art. 11 din convenție să nu fie lipsită de orice conținut ( Oya Ataman, citată anterior, § 41) 33. Curtea consideră că aceste principii sunt aplicabile, de asemenea, pentru organizarea unor reuniuni precum cea despre care se vorbește în speță și că, prin urmare, prin asocierea la manifestare, recurentele și-au folosit libertatea de întrunire pașnică (Karaçay c. Turcia, n 6655/03, § 36, 27 martie 2007, și Bukta și alții c. Ungaria, n 25691/04, § 37, CEDH 2007 ...). 34. Curtea a examinat condamnările penale în litigiu în lumina tuturor faptelor, pentru a stabili în special dacă acestea erau necesare într-o societate democratică, având în vedere locul proeminent al libertății de întrunire pașnică. Comisia remarcă faptul că recurentele au fost condamnate la pedepse cu închisoarea combătută în amenzi, precum și la o excludere temporară a funcției publice, în calitatea lor de profesoare, din cauza participării lor la o zi de grevă organizată de sindicatul Eiitim-Sen pentru a-și îmbunătăți condițiile de muncă (punctul 6 de mai sus. Or, sancțiunile incriminate sunt de natură să descurajeze membrii sindicatelor și orice altă persoană care dorește să facă acest lucru să participe în mod legitim la o astfel de zi de grevă sau la acțiuni pentru apărarea intereselor membrilor lor (Karaçay, menționat anterior, § 37). 35. Curtea concluzionează că sancțiunile penale aplicate recurentelor nu erau necesare într-o societate democratică 36. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 11 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 37. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pacat 38. Recurentele solicită fiecare 100 000 de dolari americani pentru prejudicii morale 39. Guvernul contestă aceste pretenții. 40. Curtea consideră că, în echitate, trebuie să se acorde fiecărei reclamante 500 EUR (EUR) pentru daune morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 41. Recurentele solicită, de asemenea, 2 750 de noi cărți turcești (TRY) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții și 500 TRY pentru costurile de traducere. Ele nu prezintă nici o justificare în sprijinul cererii lor. 42. Guvernul contestă aceste pretenții. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea recurentelor privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție, 500 EUR (cinci cenți) fiecărei reclamante, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte La prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la o opinie concordantă a judecătorului Maruloni. F.T. S.D. OINȚIUNE CONCORDANTĂ A JUDECĂȚIEI MULARONI În timp ce împărtășesc concluzia camerei potrivit căreia a existat în speță o încălcare a articolului 11 din convenție, aș dori să subliniez următoarele: acest caz se referă la dreptul la grevă, un drept sindical fundamental, adesea utilizat de diferitele categorii de persoane fizice pentru a obține o îmbunătățire a condițiilor de muncă sau contractuale. Organele Convenției au amintit întotdeauna că art. 11 garantează tuturor dreptul de a se ocupa de un sindicat și de a-și apăra interesele și că funcționarii publici nu sunt excluși automat din acest drept. Este adevărat că anumite restricții pot fi impuse activităților sindicale ale funcționarilor din sectoare sensibile, cum ar fi armata, poliția și altele, dar numai dacă astfel de restricții sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor oficiale (a se vedea, de exemplu, Council of Civil Service Unions și alte servicii c. Regatul Unit, 11603/85, Decizia Comisiei din 20 ianuarie 1987, Deciziile și rapoartele (DR) 50, p. 244, și Karaçay c. Turcia, Hotărârea din 27 martie 2007, n 6615/03, § 22. Recurentele, în calitatea lor de profesoare, nu se încadrează în categoriile de funcționari care pot face obiectul unor astfel de restricții. În plus, Curtea a avut deja ocazia de a preciza că termenii în apărarea intereselor sale mai întâi menționate în art. 1 nu sunt redundante. Convenția protejează libertatea de a apăra interesele profesionale ale membrilor unui sindicat prin acțiunea colectivă a acestuia, acțiune pe care statele contractante trebuie să o autorizeze și să o facă posibilă conduita și dezvoltarea. În ceea ce privește dreptul la grevă, Curtea a afirmat că, în cazul în care art. 11 nu îl consacră în mod expres, acordarea acestuia reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai importante drepturi sindicale (a se vedea Hotărârea în ultimă instanță din Satilmis și alții c. Turcia, nr. 74611/01, 26762/02 și 277628/02, 17 iulie 2007, §§ 67-68). În opinia mea, posibilitatea recunoscută de art. 11 oricărei persoane din în mare parte ar fi o cochilie goală dacă ea ar avea drept corolar posibilitatea de a se bucura de dreptul la grevă, o grevă fiind adesea cea mai eficientă modalitate de a sprijini revendicările cu caracter colectiv. Acest drept de grevă, este evident că mai mult sau mai puțin, în timpul orelor de lucru. L că, spre deosebire de declarațiile guvernului, din examinarea dosarului reiese că ziua de acțiune națională în cauză a făcut obiectul unei declarații prealabile la nivel național faptul că pedepsele grave pronunțate împotriva recurentelor nu s-au întemeiat pe lipsa unei declarații prealabile, ci pe interpretarea articolului 236 din vechiul cod penal conform căruia părăsirea postului de către trei sau mai mulți funcționari, chiar și în caz de grevă, a fost sancționată. Consider că este rezonabil pentru un stat să solicite oficialilor publici o declarație prealabilă de grevă, pentru a putea adopta măsurile care se impun pentru organizarea serviciilor și informarea utilizatorilor. În ceea ce privește profesorii, consider că preavizul de grevă este esențial pentru garantarea, în primul rând, a siguranței școlarilor. Cu toate acestea, consider că faptul de a interzice și sancționa prin pedepse severe orice posibilitate pentru funcționarii publici de a exercita un drept de grevă caracterizat prin absența postului lor de muncă este o încălcare flagrantă a articolului 11 din Convenție. Și circumstanța ca astfel de pedepse să fie însoțite de o suspendare a executării nu schimbă concluzia mea, având în vedere însăși natura suspendării, care pierde orice efect în caz de repetare a comportamentului sancționat penal și care este, prin urmare, în măsură să descurajeze lucrătorii asociați sindicatelor să participe la zile ulterioare de grevă sau la acțiuni decise de sindicat. Numele prenume Data nașterii Data nașterii: 2318/04 URCAN Aysun 8/9/1969 31/5/2004 23034/04 TAMBURACI Bircan 25/8/1960 31/5/2004 23042/04 TOMBA Günay 22/3/1961 31/5/2004 2371/04 ARSLAN SHehriye 16/5/1963 31/5/2004 23073/04 GÜNEȘ (BAȘARAR) Oya 27/9/1965 31/5/2004 23081/04 BERBER Gülümser 25/5/1956 29/5/2004 23086/04 DO 28/5/2004 2394/04 ÜçÜNCÜ Birgül 20/2/1968 31/5/2004 23444/04 TÜRKKAN H. Șahika 17/7/1961 15/6/2004 23676/04 K