AFFAIRE YILDIRIM ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

18.03.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE YILDIRIM ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL YILDIIRIM ȘI ALTELE c. TURCIA Solicitările nr. 16566/03 și 8138/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 martie 2008 DEFINIF 29/09/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, R La originea cauzei se află două hotărâri (n 1666/03 și 8138/06) îndreptate împotriva Republicii Turcia și inclusiv opt resortisanți ai acestui stat, domnii Sakine Y februarie 2006 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și, respectiv, a Libertăților fundamentale ( La 16 noiembrie 2006 și 11 iunie 2007, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. Reclamanții s-au născut în 1933, 1960, 1964, 1964, 1985, 1980, 1981 și 1983 și locuiesc în Tunceli. La 25 iunie 1974, Hasan Y În perioada 23 septembrie 1974 - 13 noiembrie 1986, tribunalul a ținut șaptezeci și unsprezece de audieri. În această perioadă, el a primit cererile de constituire a părților civile și a solicitat diferitelor autorități informații și documente, cum ar fi hărțile, planurile de amenajare și fotografiile aeriene. 1983, dar nu și-a putut duce munca la bun sfârșit din cauza nopții. El a fixat multe alte date pentru o altă vizită la locul faptei, dar nu a mai putut să o facă din cauza, printre altele, condițiilor climatice. În perioada 5 februarie 1987-25 martie 1999, tribunalul a ținut o sută paisprezece audieri în cursul cărora a avut diverse sarcini. El a fixat în repetate rânduri date pentru o expertiză la fața locului, pe care le-a aplicat apoi din cauza, printre altele, condițiilor climatice și de securitate la fața locului. Pe 19 mai 1999, Hasan Yeld Hasan Özcan, reprezentantul lui Hasan Y La 20 iulie 2002, unul dintre cei cinci moștenitori ai lui Hasan Y Hasan Özcan a declarat instanței că nu mai urmărea cauza, în măsura în care clientul său murise. Tribunalul a solicitat conducerii statului civil registrele referitoare la Hasan Y La data de 24 iunie 2005, tribunalul i-a acordat un termen până la următoarea audiere pentru a da în judecată procurațiile. La data de 9 septembrie 2005, el își va reiniția decizia. La 9 septembrie 2005, competențele în cauză au fost vărsate la dosar. 16. La 3 mai 2007, reprezentantul reclamanților a solicitat instanței să revină asupra deciziei din 5 octombrie 2000 de radiații, în măsura în care ascendentul lor Hasan Y Acesta a stabilit, de asemenea, la 28 iunie 2007 data la care a fost efectuată comunicarea la fața locului și a ordonat autorităților competente să ia măsuri de securitate. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 17. În conformitate cu art. 409 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, o cauză este eliminată de la rolul său până la reinscrierea sa în rol atunci când părțile convocate în cuști nu se prezintă sau declară în culpă că nu mai doresc să o urmărească. În conformitate cu alineatul (5) din același articol, se consideră că o cauză nu a fost introdusă atunci când nu a făcut obiectul unei reincluderi la rol în termen de trei luni de la radiere. 18. Potrivit articolului 397 din Codul obligațiunilor, împuternicirea nu mai este valabilă în cazul decesului clientului sau al reprezentantului. Legătura de reprezentare poate continua în mod excepțional după deces, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în contract sau în cazul în care această continuitate poate fi dedusă din natura muncii. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară asocierea acestora, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pe motiv că: în urma decesului lui Hasan Y În opinia sa, reclamanții, care aveau dreptul de a face parte din procedură ca urmare a decesului lui Hasan Y Ei amintesc că reprezentantul lui Hasan Y Curtea constată că, în pofida declarației reprezentantului lui Hasan Y În noiembrie 2004, după ce l-a interogat pe reprezentant cu privire la urmărirea cauzei. După ce a solicitat registrele de stare civilă, instanța i-a convocat pe reclamanți pentru urmărirea cauzei. Începând cu 15 februarie 2005, ei și-au declarat dorința de a o urmări. Pe de altă parte, Curtea constată că nu se contestă de către guvern faptul că reclamanții au participat la procedura internă ca moștenitori ai Hasan Y 16456/03 în fața Curții, Comisia constată că reclamanții au intervenit în procedura internă înainte de comunicarea cauzei către guvern și înainte ca aceasta să fie chemată să se pronunțe cu privire la admisibilitate (a se vedea, mutatis mutandis Ringeisen c. Austria, Hotărârea din 16 iulie 1971, seria A n 13, p. 38, § 91). În sensul art. 34 din Convenție, Curtea respinge excepția guvernului. 26. Curtea constată că acțiunile nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 alin. Curtea amintește că din jurisprudența sa referitoare la intervenția terților în proceduri civile rezultă următoarea distincție: : atunci când reclamantul a intervenit în procedura națională numai în nume propriu, perioada care trebuie luată în considerare începe să curgă de la această dată, în timp ce, atunci când reclamantul a participat la litigiu ca moștenitor, se poate plânge de întreaga durată a procedurii (a se vedea, printre altele, Giuseppina și Orestina Procaccini c. Italia [GC], n 65075/01, § 111, 29 martie 2006). 28. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 25 iunie 1974 și, potrivit informațiilor prezentate de părți, nu a încetat încă. 29. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început totuși, odată cu luarea în considerare, la 22 ianuarie 1987, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Turcia. Pe de altă parte, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor de la această dată, trebuie să se țină seama de starea în care se afla cauza atunci. Înainte de 22 ianuarie 1987 procedura a durat deja mai mult de 12 ani și jumătate. De la această dată, procedura durează mai mult de 21 de ani. Curtea constată că reclamanții au intervenit în procedura națională începând cu 15 februarie 2005, la convocarea Tribunalului din 5 noiembrie 2004 în calitatea lor de moștenitori. 30. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 31. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 138/06) nu au prezentat nici o cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că 000 de lire turcești (aproximativ 58 800 de euro (EUR)) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, în ceea ce privește prejudiciul material, ei se referă la înțelepciunea Curții. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentelor 19 000 EUR în comun pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 38. Instanțele nu au prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 39. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L Statul pârât trebuie să plătească recurentelor Sakine Y 000 EUR (19 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 18 martie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte