CtEDO 24.07.2007 Auto

AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL YILDIZ ȘI ALTE CLARITĂȚI TURCIA Cerere nr. 6749/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 iulie 2007 DEFINIF 24/10/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Y F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 iulie 2007, Renunță la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată, la originea cauzei se găsește o cerere (n 6749/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnii Șadan Kemal Y La 19 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. CIRCONSTANCE DE LA L.SPECE Reclamanții s-au născut în 1961, 1966, 1959, 1958 și 1938 și locuiesc la Trabzon, Konya și Ankara. Reclamanții sunt moștenitorii lui Ali R La data de 6 septembrie 1996, Ali R a fost chemat la tribunalul de comerț din Ankara pentru daune materiale și daune morale în valoare de 500 000 de lire turcești (TRL). La 25 iunie 1998, tribunalul a numit un expert pentru a determina suma cererii de despăgubire. În 2001, Ali R La 30 aprilie 2001, reclamanții au solicitat, cu titlu complementar, suma de 1 526 922 000 TRL pentru daune materiale. 11. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2001, tribunalul a ajuns la concluzia că Alli R Octombrie 2002, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre pe motiv că instanța nu era pronunțată asupra cererii suplimentare prezentate de reclamanți. 13. printr-o hotărâre din 5 martie 2003, pronunțată în forță de lucru judecat la data de 10 În aprilie 2003, Tribunalul a ajuns la concluzia că poezia în litigiu îi aparținea lui Ali R CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE14, reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. Curtea constată că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 6 septembrie 1996 și s-a încheiat la 5 martie 2003. Prin urmare, aceasta a durat șase ani și jumătate, pentru două instane, din care cinci ani și două luni pentru singura procedură urmată în fața instanei de mari instane din Ankara. Cu privire la admisibilitate 17. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Pe fond 18. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII Hatun Güven și alții c. Turcia , n 42778/98, § 36, 8 februarie 2005). 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 22. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Turcia nu există nicio jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Ei: art. 13 din Convenție, care, în partea sa relevantă, se citește după cum urmează: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 23. Guvernul contestă această teză. Acesta susține că reclamanții puteau introduce o acțiune în fața procurorului republicii sau pot intenta o acțiune civilă împotriva personalului judiciar pentru neglijență în exercitarea funcției lor. 24. Curtea arată că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 alineatul (1), de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI. Aceasta arată că argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea anterior) Ebru și Tayfun Engin queolak c. Turcia, n 60176/00, § 106, 30 mai 2006) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 26. Prin urmare, Curtea apreciază că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenția pe motive de absență în dreptul intern a unei căi de atac care a permis, la data la care a fost introdusă instanța judecătorească, să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 29 Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Curtea nu are nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 31. De asemenea, reclamanții solicită 188 de noi cărți turcești (aproximativ 105 EUR) pentru costurile de traducere, precum și 400 EUR pentru cheltuielile cu posturile și fotocopiile. Ei sunt de acord cu înțelepciunea Curții pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia. 32. Guvernul contestă aceste pretenii. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru toate cheltuielile și acordă reclamantului în comun. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle F. Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-12-19
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 477/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2006-12-19
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 3847/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2007-04-10
0,97
AFFAIRE EMIN YILDIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİN YILDIZ c. TURQUIE ( Requête n o 32907/03) ARRÊT STRASBOURG 10 avril 2007 DÉFINITIF 10/07/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2009-01-13
0,97
AFFAIRE GUR ET YILDIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜR ET YILDIZ c. TURQUIE (Requête n o 473/03) ARRÊT STRASBOURG 13 janvier 2009 DÉFINITIF 13/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gür et Yıldız c. Turquie, La Cour européenne des droits d
CtEDO 2005-07-21
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 52164/99) ARRÊT STRASBOURG 21 juillet 2005 DÉFINITIF 21/10/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă