CtEDO 10.04.2007 Auto

AFFAIRE EMIN YILDIZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.04.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE EMIN YILDIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE EM președintă, dnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, dle Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dlui Elens-Passos, asistent adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 martie 2007, Renunță hotărârea pe care o iată, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 3297/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Emin Y La 13 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. La 8 mai 1994, reclamantul a fost arestat și arestat pentru ajutor și asistență pentru PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan), o organizație ilegală. La 19 mai 1994, acesta a fost pus în arest provizoriu. La 6 octombrie 1994, Curtea de Securitate a statului Izmir a pronunțat eliberarea provizorie a reclamantului. Prin hotărârea din 31 octombrie 1995, care a devenit definitivă la 7 noiembrie 1995, reclamantul a fost achitat. La 23 septembrie 1996, reclamantul sesizează Curtea de Assesie din Antalya cu o acțiune împotriva Trezoreriei Publice în scopul compensării prejudiciului care rezultă din deținerea sa, în temeiul Legii nr. 466. 10. La 1 februarie 2000, Curtea de Assesie a respins cererea pentru prescrierea termenului de acțiune. 11. La 7 iulie 2000, reclamantul s-a ocupat de casare. 12. La 22 ianuarie 2001, Curtea de Casație a infirmat decizia de primă instanță subliniind că termenul de trei luni începea de la notificarea deciziei de achitare a reclamantului. Or, omitând să verifice dacă persoana în cauză primise sau nu o astfel de notificare, Curtea de Assisi a efectuat o examinare incompletă a cauzei. 13. Conform observațiilor guvernului, Curtea a respins cererea reclamantului la 10 mai 2001. Acesta din urmă s-a pronunțat împotriva acestei decizii la 19 septembrie 2005. 14. Conform elementelor dosarului, cazul ar rămâne în curs de desfășurare la data adoptării prezentei hotărâri. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul se opune acestei teze. 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 septembrie 1996 și nu s-a încheiat încă. Aceasta a durat aproape zece ani și șase luni, pentru patru instanțe, pentru admisibilitatea 18. Guvernul invită Curtea să respingă prezenta cerere pentru neobosirea căilor de atac interne, cauza reclamantului fiind încă pendinte în fața instanțelor interne și acesta nu a sesizat niciodată aceste instanțe cu privire la cauza sa. 19. Reclamantul se opune acestor argumente 20. Curtea amintește că a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică turcă nu le oferea justițiabililor o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (Tendik și alții c. Turcia, n 23188/02, § 36, 22 Prin urmare, nu s-a stabilit că reclamantul dispune de o cale de atac de natură să soluționeze cauza sa, ceea ce înseamnă că excepția guvernului în această privință nu poate fi reținută. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999 II) 23. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (ibidem 24. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 25. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Curtea consideră că reclamantul a suferit o anumită eroare morală. Statuind în echitate, aceasta îi acordă 1 800 EUR în acest scop. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Reclamantul solicită 3 000 EUR pentru cheltuielile efectuate în fața Curții, precum și 2 360 de noi cărți turcești în ceea ce privește onorariile de avocat. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând cont de elementele aflate în posesia sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții și pentru procedura în fața reclamantului. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 aprilie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-02-23
0,97
AFFAIRE EMİL YILDIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİL YILDIZ c. TURQUIE ( Requête n o 45652/04) ARRÊT STRASBOURG 23 février 2010 DÉFINITIF 23/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2007-07-24
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n o 6749/03) ARRÊT STRASBOURG 24 juillet 2007 DÉFINITIF 24/10/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2006-12-19
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 477/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2007-07-17
0,97
AFFAIRE YURTOVEN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YURTÖVEN c. TURQUIE (Requête n o 21850/03) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2007 DÉFINITIF 17/10/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2006-12-19
0,97
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 3847/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
Sursă