OZKAN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA FINALĂ Cererea nr. 16957/03 prezentată de Songül ÖZKAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 ianuarie 2007 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, Ugrekhelidze, E. Fura-Sandström, D. Popović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 mai 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentei, Songül Özkan este cetățean turc, născut în 1960 și rezident în Istanbul.

Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul K.T. Sürek, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este directoarea casei de ediție Problema kurdă și democratizarea 5680 privind presa și referindu-se la paginile 3, 4, 5, 6, 14, 15, 16, 17, 18, 19-23 și 24 din broșură, instanța de judecată a intentat o acțiune penală împotriva reclamantei. Prin hotărârea finală din 5 august 2002, în temeiul articolului 312 din Codul penal, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și a pus această pedeapsă într-o amendă de 2 220 660 000 TRL. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată.

La 12 martie 2003, reclamantul s-a plâns reclamantei că condamnarea sa la penalitate din cauza publicării unei broșuri de către casa sa de ediție și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. La 15 noiembrie 2006, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație: "I declara that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 4,500 euro to Ms Songül Özkan with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights." Acest sum, which is to cover any damage as well as costs and expenses, will be converted into New Turkish liras at the rate applicable on the data of payment, and free of any taxs that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notition of the decision taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The painment will constitute the final resolution of the case. La 27 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului: ..I. notă that the Government of Turkey are preged to pay ex gratia the sum of 4,500 euro to Ms Songül Özkan with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights.

Acest sum, which is to cover any damage as well as costs and expenses, will be converted into New Turkish liras at the rate applicable on the data of payment, and free of any taxs that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notition of the decision taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interesest shall be plata on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. I accept ofertal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application.

I declar that this constitutes a final resolution of the case. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 16957/03 présentée par Songül ÖZKAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 janvier 2007 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa, président, A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, M me E. Fura-Sandström, M. D. Popović, juges, et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 mai 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Songül Özkan, est une ressortissante turque, née en 1960 et résidant à Istanbul.

Elle est représentée devant la Cour par M e K.T. Sürek, avocat à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. La requérante est la directrice de la maison d’édition « Doğa Basım Yayın » (« D.B.Y. »). En janvier 2000, elle publia une brochure intitulée « Le problème kurde et la démocratisation » (« Kürt sorunu ve demokratikleșme »). Par ordonnance du 26 janvier 2000, la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul (« la cour de sûreté de l’Etat ») ordonna la saisie de cette brochure. Par un acte d’accusation du 31 janvier 2000, sur le fondement des article 312 de l’ancien code pénal et 2 § 1 de la loi n o 5680 relative à la presse, et en se référant aux pages 3, 4, 5, 6, 14, 15, 16, 17, 18, 19-23 et 24 de la brochure, le parquet d’Istanbul intenta une action pénale contre la requérante.

Par un arrêt ultime du 5 août 2002, sur le fondement de l’article 312 du code pénal, la cour de sûreté de l’Etat condamna la requérante à une peine d’emprisonnement de deux ans et commua cette peine en une amende de 2 220 660 000 TRL. Par un arrêt du 14 novembre 2002, la Cour de cassation confirma l’arrêt attaqué. Le 12 mars 2003, le parquet notifia à la requérante l’ordre de paiement de l’amende pénale prononcée à son encontre. GRIEF A l’origine, invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaignait de ce que sa condamnation au pénal en raison de la publication d’une brochure par sa maison d’édition a méconnu son droit à la liberté d’expression. EN DROIT Le 15 novembre 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 4,500 euros to Ms Songül Özkan with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any damage as well as costs and expenses, will be converted into New Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” Le 27 novembre 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia the sum of 4,500 euros to Ms Songül Özkan with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any damage as well as costs and expenses, will be converted into New Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président