CtEDO 17.10.2006 Auto

AFFAIRE ÖZ ET BAȘPINAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ÖZ ET BAȘPINAR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ÖZ ȘI BAȘINAR c. TURCIA (solicitarea nr. 427/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 octombrie 2006 DEFINITIVF 17/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Öz și Bașp J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, mele E. Fura-Sandström, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 septembrie 2006, Renunță la hotărârea pe care o aici, adoptat la această dată în instanță La originea cauzei se găsește o cerere (n 4272/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Dursun Öz și Hürü Bașp La 18 mai 2005, Curtea (secțiunea a doua) a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Recurentele s-au născut în 1953 și, respectiv, 1924 și își au reședința în Mercin. La 3 octombrie 1991, Hotărârea Generală Drumuri Naționale ( La 16 iulie 1992, în dezacord cu suma plătită de administrație, recurentele au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Mercin. La 31 decembrie 1992, instanța a acordat recurentelor o indemnizație suplimentară de 32 748 219 de lire turcești (TRL), însoțite de dobânzi restante la rata legală începând cu 14 iulie 1992. Această hotărâre a fost notificată recurentelor la 18 octombrie 2001. noiembrie 2001, recurentele s-au ocupat de casare pe motiv că dreptul la despăgubiri suplimentare de expropriere stabilit în 1992 de judecătorii de primă instanță ar trebui reevaluat la data la care recursul a fost introdus din cauza deprecierea monetară semnificativă la momentul respectiv în Turcia. La 21 ianuarie 2002, Curtea de Casație le-a exonerat pe recurente de cererea lor și a confirmat hotărârea de primă instanță. 10. La 18 februarie 2002, recurentele au introdus o acțiune în rectificarea hotărârii. 11. printr-o hotărâre din 8 aprilie 2002, Curtea de Casație a respins această acțiune și-a confirmat hotărârea din 21 ianuarie 2002 care a devenit astfel definitivă. 12. La 14 iunie 2002, administrația le-a plătit recurentelor suma de 169 230 000 de TRL în cadrul unei activități suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi simple la o rată legală de 30 % pe an între 14 iulie 1992 și 31 decembrie 1997, de 50% între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 1999 și de 60% între 1 ianuarie 2000 și 14 iunie 2002. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Aka c. Turcia din 23 septembrie 1998 (Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1998 VI, pp. 2674 2676, § 17-25). Recurentele se plâng de o pierdere a valorii landului suplimentar de expropriere obținută după nouă ani și nouă luni de proceduri judiciare, din cauza insuficienței dobînzurilor legale aplicate datoriilor la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 15. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș c. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec. 1997-IV) și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; întradevăr, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de . Pe fond 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, §§ 50-5117). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Õ a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Aceasta consideră că decalajul dintre valoarea creanțelor din reclamante în momentul în care terenul lor a fost expropriat și valoarea lor în cadrul regulamentului efectiv le-a făcut să sufere un prejudiciu distinct care, prin adăugarea la cel al pierderii terenului lor, a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 18. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 19. Recurentele se plâng, de asemenea, că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul material și moral 23. Recurentele susțin că trebuie să fie despăgubite pentru un prejudiciu material pe care îl ridică la 6 782 dolari americani (USD). În plus, ele solicită repararea unei daune morale pe care o ridică la 1 000 USD. 24. Guvernul contestă aceste revendicări. 25. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka (citată, pp. 2683) 2668, § 55-56) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă în comun recurentelor ca daune materiale 5 000 EUR. Curtea consideră că, în speță, recurentele au suferit o eroare morală certă din cauza faptelor care au dus la încălcarea Convenției. În conformitate cu prevederile articolului 41 din convenție, aceasta le acordă în comun o despăgubire de 750 EUR. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 27. Recurentele solicită, de asemenea, 1 000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 750 EUR și acordul comun al recurentelor. Interese moratoriu 30. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 1 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească în comun recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, sumele următoare, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune materiale ii. 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro) pentru daune morale iii. 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 17 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-04-25
0,97
AFFAIRE BEKİR ÖZDEMİR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BEKİR ÖZDEMİR c. TURQUIE (Requête n o 23321/02) ARRÊT STRASBOURG 25 avril 2006 DÉFINITIF 25/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-06-13
0,97
AFFAIRE ÇAĞLAR ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇAĞLAR ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 57647/00) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-10-03
0,97
AFFAIRE BAȘKAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAŞKAYA c. TURQUIE (Requête n o 68234/01) ARRÊT STRASBOURG 3 octobre 2006 DÉFINITIF 03/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-12-05
0,97
AFFAIRE AKAGÜN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKAGÜN c. TURQUIE (Requête n o 71901/01) ARRÊT STRASBOURG 5 décembre 2006 DÉFINITIF 05/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-06-13
0,97
AFFAIRE BAȘBOĞA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAŞBOĞA c. TURQUIE (Requête n o 64277/01) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă