ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3227/2012

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală definitivă nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul Bejenaru Cătălin pentru strămutarea Dosarului nr. 10686/86/2011 al Curții de Apel Suceava. Împotriva acestei hotărâri, la data de 18 mai 2012, numiții B.C. și C.B. a formulat contestație în anulare în cuprinsul căreia, fără a indica vreun temei legal, au menționat că hotărârea contestată de netemeinică și nelegală. Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de contestatorii în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente: Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a pârtii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța despre aceasta Împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute in.

Art. 10 alin. (1) lit. f)-i), cu privire la care existau probe in dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. (1). Din economia, textului de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiectul contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și .asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, iar nu o hotărâre pronunțată într-o cerere de strămutare.

În raport de argumentele expuse se constată că cererea de contestație în anulare de fața este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu face parte din categoria celor care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii C.B. și B.C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii Bejenaru Cătălin și B.C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 octombrie 2012.