ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3227/2012

Asupra  cauzei

penale de față, în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală definitivă

nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011, a fost respinsă, ca nefondată,

cererea formulată de petentul Bejenaru Cătălin pentru strămutarea Dosarului nr.

10686/86/2011 al Curții de Apel Suceava.

Împotriva

acestei hotărâri, la data de 18 mai 2012, numiții B.C. și C.B. a formulat

contestație în anulare în cuprinsul căreia, fără a indica vreun temei legal, au

menționat că hotărârea contestată de netemeinică și nelegală.

Verificând

admisibilitatea în principiu

a

cererii de contestație în anulare formulată de contestatorii în conformitate cu

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă pentru următoarele argumente:

Potrivit

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a pârtii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii;

b) când

partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța

despre aceasta Împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute in. Art. 10 alin. (1) lit. f)-i), cu privire la

care existau probe in dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași

fapta;

e) când,

la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. 11 ori art. 385

16

alin. (1).

Din

economia, textului de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiectul

contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a

soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra

raportului juridic de drept substanțial și .asupra raportului juridic procesual

penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau

încetare a procesului penal, iar nu o hotărâre pronunțată într-o cerere de

strămutare.

În raport

de argumentele expuse se constată că cererea de contestație în anulare de fața

este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu face parte din categoria celor

care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac.

Prin

urmare, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea

în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii C.B. și B.C. împotriva

sentinței penale nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei

de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii Bejenaru

Cătălin și B.C. împotriva sentinței penale nr. 173 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9111/1/2011.

Obligă

contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 09 octombrie 2012.