ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Pentru Imigrări - prin Biroul pentru Imigrări al Județului Covasna și Inspectoratul General pentru Imigrări, a solicitat anularea Deciziei nr. x/15.03.2023 emisă de pârâta Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări al Județului Covasna și obligarea pârâtei la emiterea avizului de angajare pentru numita B..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84 din 13 iunie 2023, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - prin Biroul pentru Imigrări al Județului Covasna și, în consecință, a anulat Decizia nr. x/15.03.2023 emisă de pârât și a obligat pârâtul să emită avizul de angajare pentru numita B. și să plătească reclamantei a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Covasna din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct … 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în cazul cetățenei srilankeze s-a reținut faptul că se afla în România din data de 30.11.2022, intrată în baza vizei de lungă ședere în scop de angajare în muncă nr. x, valabilă pentru o ședere de 90 de zile în perioada 14.11.2022 - 03.03.2023. Se mai precizează că viza de intrare în România a fost acordată în baza unui aviz de angajare în muncă obținut de un angajator persoană juridică cu sediul în România, însă numita B., după intrarea sa în România nu a mai încheiat contract individual de muncă cu angajatorul respectiv și nu a solicitat prelungirea dreptului de ședere temporară în acest scop. În cazul numitei B. s-a constatat că a încălcat prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, unde, la alin. (1) se prevede că străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere. În fapt, la data soluționării cererii, s-a constatat că șederea în România a numitei B. a devenit ilegală din data de 04.03.2023 prin faptul că valabilitatea vizei de intrare în România expirase în data de 03.032023 și străina a rămas în continuare pe teritoriul României. Biroul pentru Imigrări al județului Covasna a refuzat eliberarea avizului de angajare în muncă solicitat, pentru motivul că străina nu îndeplinea obligația cu privire la valabilitatea dreptului de ședere. În opinia recurentului, instanța de fond a apreciat subiectiv situația dedusă judecății, analizând constatările instituției prin prisma principiului proporționalității, față de situația străinei B. aflată în ședere ilegală pe teritoriul României începând cu data de 04.03.2023. Astfel fiind, acordarea avizului de angajare pe teritoriul României nu s-ar fi putut materializa ulterior prin încheierea unui contract individual de muncă în condițiile legii și implicit nu ar fi putut conduce la acordarea unui drept de ședere în scop de angajare a străinei. O altă interpretare, ar goli de conținut dispozițiile O.G. nr. 25/2014, permițând străinilor și angajatorilor acestora să eludeze dispozițiile imperative care stabilesc expres condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a putea beneficia de forță de muncă străină în detrimentul forței de munca autohtone. În condițiile date, rezultă faptul că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetățeana B., este legală și temeinică, îndeplinind toate condițiile de fond și formă, prevăzute de O.G 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, instituția noastră menținând decizia dispusă în cauză. A anula actul administrativ nr. x/15.03.2023, emis de Biroul pentru Imigrări al Județului Covasna, presupune a considera fapta ca inexistentă, însă elementele pe care se bazează decizia sunt vădite și libere de orice vicii. A absolvi de orice responsabilitate petenta, înseamnă a crea un precedent periculos în contextul actual al deficitului forței de muncă pe piața internă. Recurentul consideră greșită concluzia instanței de fond privind anularea actul administrativ nr. x/15.03.2023, întrucât legiuitorul a condiționat primirea la muncă a unui singur străin; or, petenta din prezenta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014. Tocmai pentru a se evita producerea unor urmări vătămătoare este necesar ca astfel de fapte să fie depistate și sancționate corespunzător, astfel încât atât angajatorii, cât și străinii, să fie descurajați să săvârșească contravenții de acest gen. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, acesta se evaluează nu numai la nivel micro, dar și la nivel macro, tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea acestora putând determina agravarea fenomenului, dispozițiile legale, nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 03.02.2023 angajatorul S.C A. S.R.L. a depus cererea de eliberare a avizului de angajare în muncă pentru numita B. prin aplicația Portal- IGI primind programare pentru data de 17.02.2023 când un reprezentant al reclamantei s-a prezentat la ghișeul cu publicul, în vederea prezentării documentelor în original. La mapa cererii de aviz au fost solicitate și prezentate de către angajator documentele prevăzute de art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 8 din O.G. nr. 25/2014. Prin Decizia nr 5054080/15.03.2023 emisă de pârâta Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al județului Covasna s-a dispus neacordarea avizului de angajare pentru cetățeana B., reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, întrucât, începând cu data de 03.03.2023, numita B. se află în ședere ilegală pe teritoriul României. Față de refuzul pârâtei BPI Covasna de acordare a avizului de muncă solicitat, reclamanta a apreciat că toate condițiile au fost îndeplinite atât la data depunerii cererii de acordare a avizului de muncă (03.02.2023), cât și la data prezentării documentelor în original (17.02.2023), astfel că a solicitat anularea deciziei. Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 alin. (1) și art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. Nr. 25/2014: (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: …..f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. . 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. . 11 și art. . 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. . 8 alin. (1) lit. b) - d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere. În cauză, este de necontestat faptul că reclamanta S.C A. S.R.L. a formulat cerere de acordare a avizului de muncă pentru cetățeana B., care a fost depusă prin mijloace electronice la data de 03.02.2022 și înregistrată sub nr. x din 17.02.2023, astfel cum rezultă din corespondența electronică. La data de 17.02.2023, când cererea reclamantei a primit dată certă la instituția pârâtă, documentația aferentă cererilor de eliberare avize de muncă era completă, fapt rezultat atât din documentele depuse la dosarul cauzei, cât și din împrejurarea că, după depășirea etapei de verificare, societății reclamante nu i s-a pus în vedere să completeze eventualele lipsuri. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că analiza fondului oricărei cereri adresate unei instituții a Statului Român se realizează prin raportare la îndeplinirea condițiilor de la momentul înregistrării la nivelul structurii teritoriale căreia i se adresează, în termenul legal de soluționare stipulat de actele normative incidente, iar nu la data întocmirii actului final, în speță a referatului cu propunerea de acordare sau neacordare a vizei. De asemenea, în mod corect s-a constatat că, atât la data depunerii cererii, cât și la data primirii datei certe din partea pârâtului, respectiv la data de 17.02.2023, șederea cetățenei B. era legală, șederea devenind ilegală la data de 02.03.2023,astfel încât pârâtul ar fi trebuit să se raporteze la aceste date. Prin urmare, la data depunerii cererii de acordare a avizului de muncă erau îndeplinite toate condițiile, inclusiv cea prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborat cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtul a interpretat în mod restrictiv prevederile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, negând posibilitatea reclamantei de a depune cererea de acordare a avizului de muncă pentru cetățeana B. în format electronic, în condițiile în care textul de lege menționat anterior nu cuprinde o restricție în ceea ce privește transmiterea prin mijloace electronice a cererilor. Așa cum corect a reținut instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în mod greșit prin Decizia nr. x/15.03.2023 pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări al Județului Covasna a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.