ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4158/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.03.2022, sub nr. x/2022 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției inspectorului-șef dată în dosarul nr. x/17.01.2022.

Prin sentința nr. 1182 din 10 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de tardivitate, invocată de către pârâtă, și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței nr. 1182 din 10 iunie 2022 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea recursului a susținut, în esență, că soluția dată de judecătorul care a pronunțat sentința nr. 55 din 30.01.2020 este nelegală, acesta nerespectându-și obligația de a dispune citarea tuturor persoanelor precizate în toate contestațiile pe care le-a formulat.

Totodată, reiterează în cererea de recurs toate aspectele ce conturează situația de fapt ce a generat inițierea proceselor ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară, după care reia în detaliu nemulțumirile sale legate de activitatea magistraților de la Judecătoria Beiuș și Tribunalul Bihor, care au instrumentat dosarul nr. x/2019, precum și aspectele legate de refuzul de întocmire a unor acte notariale, susțineri învederate și instanței de fond prin cererea de chemare în judecată formulată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15.09.2022 intimata-pârâtă a solicitat să se constate nulitatea recursului, având în vedere că susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus precizări-răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat argumentele invocate prin cererea de recurs, precum și un memoriu, ambele însoțite de înscrisuri în dovedire.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamant este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: …d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurentul-reclamant nu a invocat incidența unui anumit motiv de casare dintre cele strict prevăzute de lege și nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nemotivat al căii de atac în argumente care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate, acesta limitându-se să reitereze aspecte referitoare la situația de fapt dedusă judecății și să-și exprime nemulțumirile cu privire la probele administrate în cauzele ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară, precum și la modalitatea în care au acestea au fost soluționate. Totodată, a reluat susținerile din fața instanței de fond privind nemulțumirile sale legate de activitatea magistraților de la Judecătoria Beiuș și Tribunalul Bihor, învestiți cu soluționarea dosarului său nr. x/2019, precum și aspectele referitoare la refuzul de întocmire a unor acte notariale.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și o minimă argumentare în fapt și în drept a criticii formulate, cu indicarea probelor pe care se întemeiază, deoarece, simpla nemulțumire a părții recurente cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a atrage casarea hotărârii atacate. Dimpotrivă, este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege și să fie dezvoltat prin susțineri care să reprezinte critici de nelegalitate, acesta fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.

Față de cele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul declarat de reclamant și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1182 din 10 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.