ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat suspendarea executării deciziei CNA nr. 297 din 28.09.2021 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din legea 554/2004, iar pe fond, în principal, anularea deciziei și a sancțiunii amenzii în cuantum de 60.000 RON, aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ale art. 40 alin. (5) și ale art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu somație publică sau reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege, în cazul în care se va aprecia că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu somație publică.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 13 din 25 ianuarie 2022, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 13 din data de 25.01.2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea, în tot, a sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării unei soluții de admitere a contestației.

Recurenta-reclamantă apreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond a constatat în mod eronat încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ale art. 40 alin. (1) și (2), ale art. 47 alin. (2), ale art. 65 alin. (1) lit. b) și ale art. 66 din Decizia CNA nr. 220/20011.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, "Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor."

În ceea ce privește acest prim temei pe care s-a fundamentat actul sancționator, instanța de fond a reținut că "în mod corect consiliul pârât a constatat nerespectarea acestor dispoziții legale" de către postul de televiziune B. în cadrul emisiunilor de știri difuzate în ziele de 12 mai, 5 și 6 iunie, precum și în cadrul emisiunilor "Punctul Culminant", difuzate în perioada 7 -10 iunie 2021, ce se referă la alegerea Primarului sectorului 1 București și activitatea acestuia, cu referire la neridicarea gunoaielor din acest sector.

De asemenea, mai reține instanța de fond că "în condițiile în care în emisiunile monitorizate au fost prezentate numai informații ce relevă opinia prezentatorilor, moderatorilor, reporterilor și a invitaților acestora, fără însă a se da posibilitatea părții, căreia i s-au adus diferite acuzații să își exprime punctul de vedere, se constată că, în mod cert, în sarcina societății reclamante se reține încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002- nu a asigurat informarea corectă și obiectivă cu privire la cele două subiecte, neprezentând relevanță faptul că acestea erau chestiuni de interes general și făceau obiectul dezbaterilor în spațiul public."

Susține recurenta-reclamantă că prima instanță s-a raportat în mod fragmentar doar la câteva știri difuzate și la titlurile aferente apreciind că acestea sunt în măsură să definească încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, evocate de actul administrativ contestat.

Astfel cum a constatat și instanța de fond, opiniile exprimate în cadrul emisiunilor difuzate în perioada de referință aparțin invitaților emisiunilor, reprezentând reflecții proprii ale acestora și puncte de vedere personale referitoare la evenimentele dezbătute.

Dreptul la opinie și la libera exprimare este garantat oricărui cetățean român, în virtutea art. 30 alin. (1) din Constituția României, conform căruia "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile", coroborat cu prevederile art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

Apreciază recurenta-reclamantă că maniera în care invitații emisiunilor și-au exprimat poziția cu privire la evenimentele vizate a asigurat echilibrul necesar între protejarea dreptului la imagine, la respectarea vieții private și libertatea de exprimare. De asemenea, trebuie reținut faptul că referitor la subiectele aflate în dezbatere pe parcursul mai multor emisiuni sau ediții ale emisiunilor analizate, postul de televiziune B. a difuzat mai multe puncte de vedere pe care primarul C. le-a expus presei, în mod oficial.

Astfel, consideră recurenta-reclamantă că în mod eronat a validat instanța actul administrativ constestat sub aspectul încălcării dreptului la informare al publicului. Apreciază recurenta că postul de televiziune B. a prezentat toate evenimentele relatate într-o maniera obiectivă și echidistantă.

În privința încălcării dispozițiilor art. 40 alin. (1) și (2) din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta precizează că postul de televiziune B. nu i-a adus doamnei C. acuzații, ci doar a expus către public evenimente de interes general, într-o manieră și uzând de o tehnică jurnalistică menită să atragă atenția publicului asupra subiectelor aflate în dezbatere.

În privința încălcării art. 47 alin. (2) din Decizia CNA nr. 220/2011, folosirea termenului "franțuzoică" de către unii dintre invitații emisiunilor nu echivalează cu o manifestare rasistă, antisemită sau xenofobă. Având în vedere contextul factual care a generat dezbaterile din cadrul emisiunilor analizate, recurenta subliniază că discuțiile nu au urmărit în niciun moment afișarea unei atitudini de ostilitate față de cetățenii francezi.

În privința încălcării art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 66 din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta-reclamantă susține că postul de televiziune a asigurat imparțialitatea și echilibrul și a favorizat libera formare a opiniilor prezentând principalele puncte de vedere aflate în opoziție în perioada în care problemele/subiectele s-au aflat în dezbatere publică. În acest sens susține recurenta-reclamantă că și-a îndeplinit această obligație legală prin difuzarea punctelor de vedere ale Primarului Sectorului 1, C., exprimate public, fie pe contul public de x, fie direct presei. Subiectele care au vizat-o s-au aflat în dezbatere publică pe parcursul mai multor zile, motiv pentru care, chiar dacă în anumite emisiuni nu i-a fost solicitat/nu a fost prezentat un punct de vedere din partea acesteia, în emisiunea ulterioară în care a fost dezbătut din nou subiectul a fost redată pe post declarația acesteia în legătură cu subiectul aflat în dezbatere. Pe cale de consecință, contrar celor reținute de intimatul-pârât, radiodifuzorul a difuzat și punctul de vedere aflat în opoziție, neexistând doar o singură perspectivă asupra subiectului aflat în discuție.

În concluzie susține recurenta-reclamntă că, validând legalitatea actului sancționator contestat în cauză, instanța de fond a nesocotit dreptul la liberă exprimare garantat la nivel intern, de Constituția României, iar la nivel internațional, de art. 10 CEDO, precum și jurisprudența CEDO.

Raportat la capetele de cerere subsidiare, privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu somație, respectiv reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege, instanța de fond a apreciat că trebuie respinse întrucât faptele reținute în sarcina sa nu sunt minore, iar aceasta a mai fost sancționată anterior cu amendă, motiv pentru care nu se justifică aplicarea unei amenzi orientate către nivelul minim prevăzut de lege.

Apărările formulate de intimatul – pârât Consiliul Național al Audiovizualului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul – pârât Consiliul Național al Audiovizualului învederează corecta individualizare a sancțiunii de către CNA în raport de faptele contravenționale constatate.

Intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prin Decizia nr. 297/28.09.2021, recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 60.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu completările și modificările ulterioare, ale art. 40 alin. (1) și alin. (2), art. 47 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului: Toții furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.

Conform Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare: art. 40 alin. (1) - în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate și invitate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere. În situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt. (2) În cazul în care acuzațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; respectarea acestui principiu presupune condiții nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiași program în cadrul căruia s-au făcut acuzațiile. în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt.

Totodată se prevede - art. 47 alin. (2) – că este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenophobe; că în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credintă – art. 64 alin. (1); că în programele de știri și dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie asigurate imparțialitatea și echilibrul și să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică - art. 66.

În cauza de față, postul de televiziune B. a prezentat, în ziua de 12 mai 2021, apoi în intervalul 5-10 iunie și în data de 21 iunie 2021, emisiuni de știri și dezbateri care au vizat și tratat subiecte privind alegerea sau activitatea doamnei C., primarul Sectorului 1 din București.

După analizarea rapoartelor de monitorizare și vizionarea unor secvențe din înregistrările emisiunilor ce au făcut obiectul sesizărilor adresate Consiliului, membrii acestuia au constatat că radiodifuzorul nu a respectat obligațiile legale impuse de normele din domeniul audiovizualului, norme care impun informarea corectă și obiectivă a publicului, precum și respectarea și asigurarea dreptului la propria imagine al persoanei în cadrul serviciilor de programe audiovizuale.

Astfel, Consiliul a constatat că mai multe emisiuni analizate au fost difuzate cu încălcarea prevederilor legale ce impun informarea corectă, obiectivă, imparțială și cu bună-credință a publicului cu privire la subiectele, faptele sau evenimentele aduse în atenția sa, în condițiile în care, prin titluri sau afirmații ale prezentatorilor, moderatorilor, sau reporterilor, au prezentat publicului ca certe și lipsite de orice echivoc informații privind infracțiuni electorale, furtul voturilor pentru primăria Sectorului 1 și autorii acestuia, deși la data difuzării emisiunilor ancheta era în desfășurare, iar în alte emisiuni se precizase că astfel de informații nu sunt oficiale, ci sunt obținute pe "surse".

Constatând încălcarea prevederilor legale invocate, ținând cont de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, membrii Consiliului au stabilit, cu respectarea prevederilor art. 15 din aceeași lege, sancționarea radiodifuzorului cu amendă de 60.000 RON.

Recurenta-reclamantă a contestat în instanță Decizia nr. 297/28.09.2021 emisă de CNA, iar ca urmare a judecării pe fond a cauzei, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 13/25.01.2022, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Cu privire la critica recurentei-reclamante referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor juridice incidente ce au constituit temeiul juridic al aplicării sancțiunii prin decizia contestată, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată.

În mod corect instanța de fond a reținut următoarele: "Din modul de prezentare a informațiilor cu privire la alegerea Primarului sectorului 1 București și a ridicării gunoaielor din acest sector, radiodifuzorul a informat publicul că în cauză este vorba de o fraudă electorală, Primarul sectorului 1 București a fost acuzat de fapte ilegale sau imorale, de posibile acțiuni abuzive, aceste informații au fost redate pe postul de televiziune numai în acest sens, respectiv reprezintă opiniile prezentatorilor, moderatorilor sau invitaților, fără însă ca în cadrul acelor emisiuni să se încerce contactarea Primarului sectorului 1 București ori să i se solicite un punct de vedere, raportat la faptele și aspectele imputate, deși art. 40 alin. (1 și 2) din Codul audiovizualului statuează imperativ o atare obligație în sarcina radiodifuzorilor."

Totodată, instanța de fond a reținut încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului și ale art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului, apreciind că, în raport de modul în care s-a realizat informarea publicului referitor la faptele și evenimentele prezentate în cadrul programelor analizate, a fost în totală contradicție cu obligațiile de obiectivitate impuse de reglementările legale.

În privința încălcării de către recurenta-reclamantă a dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Codul audiovizualului, Înalta Curte constată că este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenofobe.

Sub acest aspect, în acord cu prima instanță, Înalta curte reține că utilizarea expresiei "primăriță franțuzoaică" a fost folosită în sens negativ, echivalând cu o manifestare xenofobă, atât moderatorii cât și invitații lor afișând ostilitate față de această persoană.

În privința încălcării art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 66 din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta-reclamantă susține că postul de televiziune a asigurat imparțialitatea și echilibrul și a favorizat libera formare a opiniilor prezentând principalele puncte de vedere aflate în opoziție în perioada în care problemele/subiectele s-au aflat în dezbatere publică. în acest sens.

Or, potrivit dispozițiilor art. 66 din Codul audiovizualului, pe care radiodifuzorul nu le-a respectat, așa cum a constatat Consiliul, în programele de știri și dezbateri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie făcută cu asigurarea imparțialității și echilibrului și favorizând libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică.

În mod corect instanța de fond a reținut că: "obligația de a prezenta punctul de vedere al persoanei aflate în opoziție este necesară întrucât favorizează libera exprimare a opiniilor, cum postul de televiziune B. nu a procedat, nu a fost solicitat punctul de vedere al doamnei C., nu s-a menționat faptul că s-ar fi încercat contactarea acesteia sau că a refuzat să prezinte un punct de vedere."

În concluzie, modalitatea în care au fost prezentate informațiile/dezbaterile referitoare la problema alegerilor din sectorul 1 București și a ridicării gunoaielor, chiar dacă sunt chestiuni de interes public, au depășit limitele unei opinii critice, fiind încălcate drepturile altor persoane, iar publicul nu a primit informații exacte și credibile, nefiind favorizată libera formare a opiniilor.

În ceea ce privește dreptul la liberă exprimare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, faptul că dreptul prevăzut de art. 10 din Convenție nu este absolut, exercițiul libertății de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenție, "îndatoriri și responsabilități" care capătă o importanță sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor, garantată și ea de Convenție, și de a pune în pericol "drepturile altora".

De asemenea, Curtea Europeană a avut în vedere că protecția acordată de art. 10 din Convenție variază în funcție de natura discursului și de scopul urmărit de autorul lui și a plecat de la premisa că ziariștii urmăresc să-și îndeplinească cu bună credință sarcina de a informa opinia publică, nefiind determinați, în demersul lor, de existența vreunei animozități personale sau de intenția de a leza în mod gratuit și nejustificat reputația altor persoane.

În prezenta cauză nu se poate invoca faptul că dreptul la liberă exprimare este protejat în favoarea jurnaliștilor, beneficiarul exercițiului acestui drept fiind publicul larg, iar, în cazul de față, invitații emisiunilor și-au exprimat poziția cu privire la evenimentele vizate, exprimând propriile opinii, în condițiile în care potrivit art. 40 alin. (3) și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul audiovizualului, răspunderea pentru conținutul programelor difuzate revine exclusiv furnizorului de media.

În ceea ce privește solicitarea recurentei de înlocuire/reducere a sancțiunii, instanța de recurs va menține soluția primei instanțe și în privința cererilor subsidiare, întrucât au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 90 alin. (4) precum și limitele prevăzute de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Astfel, în raport de aceste norme și de probatoriul administrat în cauză, în prezenta cauză, nu se justifică ipoteza aplicării unei sancțiuni cu somație publică, întrucât faptele reținute în sarcina societății recurente nu sunt minore.

Sub aspectul solicitării recurentei reclamante de reducere a cuantumului amenzii, Înalta Curte constată corect raționamentul instanței de fond care a considerat că nu se justifică aplicarea unei amenzi orientate către nivelul minim prevăzut de lege, având în vedere că amenda a fost stabilită cu respectarea principiului gradualității, iar anterior aplicării sancțiunii prin decizia contestată, recurenta mai fusese sancționată pentru încălcarea acelorași dispoziții, numai pe parcursul anului 2021, cu opt somații publice precum și cu un număr de șase amenzi în valoare totală de 55.000 RON.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 13 din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 21 septembrie 2023.