ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti la data de 14.12.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Universitatea București - Direcția Generală Secretariat - Biroul Doctorat, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educatiei Naționale și Cercetării Stiințifice:

- anularea: - adresei M.E.N. nr. x/24.04.2017 (înregistrată de U.B sub nr. x/28.04.2017); - adresei U.B. nr. x/02.05.2017; - adresei M.E.N. nr. x/03.08.2017; - adresei M.E.N. nr. x/08.08.2018 (înregistrată de U.B. sub nr. x/14.08.2018); - adresei U.B. nr. x/04.09.2018; - deciziilor CNATDCU de invalidare din 24.03.2017 și 18.07.2018; - O.M.E.N. nr. 4219/01.08.2018 privind neacordarea titlului de doctor; -deciziei CNATDCU nr. 16545/03.08.2017 și a raportului de analiză din 21.07.2017;

- obligarea M.E.N. la emiterea ordinului de acordare a titlului de doctor;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1936 din 05 iunie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, a hotărât următoarele:

"Respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul National de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea din București, ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată.

Admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea: - adresei M.E.N. nr. x/24.04.2017 (înregistrată de U.B sub nr. x/28.04.2017); - adresei U.B. nr. x/02.05.2017; - adresei M.E.N. nr. x/03.08.2017; - adresei M.E.N. nr. x/08.08.2018 (înregistrată de U.B. sub nr. x/14.08.2018); - adresei U.B. nr. x/04.09.2018.

Respinge excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, de invalidare din 24.03.2017 și 18.07.2018, ca neîntemeiată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei Universitatea din București, ca inadmisibilă.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozitiile art. 2 alin. (2), lit. f) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016, art. 4 lit. e) și art. 65 din H.G. nr. 681/2011 și art. 168 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, atunci când a constatat legalitatea soluției de neacordare a titlului de doctor.

Conform raționamentului eronat al primei instanțe, activitatea profesională desfășurată de recurentă anterior elaborării tezei de doctorat (studiile urmate, unitățile de învățământ la care a activat, simpozioanele, conferințele și cursurile frecventate), respectiv implicarea în domeniul geografiei, sunt nerelevante din perspectiva acordării titlului de doctor, întrucât aceste aspecte nu se pot circumscrie condițiilor acordării titlului de doctor, cât timp acesta trebuie să fie acordat în virtutea calităților intrinseci ale tezei de doctorat, în temeiul unui standard de calitate a lucrării și etică profesională.

Astfel, interpretând greșit prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016, dar și pe cele ale art. 4 lit. e) din H.G. nr. 681/2011 instanța a reținut că "standardele de calitate constau în orice prevederi prin care se asigură originalitatea tezei de doctorat", rezultând astfel că teza trebuie să aducă un element de noutate în domeniul științific în care este realizată și să nu se rezume la reproducerea sau simpla prelucrare a unor date cunoscute deja. În opinia recurentei nu se poate reține faptul că ar fi reprodus sau ar fi prelucrat date deja cunoscute, instanța ignorând apărările conform cărora au fost respectate obligațiile impuse de actele normative indicate anterior, inclusiv formatul/structura tip a tezei impusă de Universitatea din București.

A mai arătat recurenta că obligația de respectare a formatului tezei de doctorat și obligația de a asigura un conținut original al tezei sunt obligații diferite, după cum rezultă din prevederile art. 65 din H.G. nr. 681/2011, iar instanța a dat eficiență exclusivă opiniilor exprimate de specialiștii din domeniu, în sensul lipsei de originalitate a tezei, astfel că a apreciat, în mod nelegal, că nu este îndeplinită condiția de fond obligatorie pentru acordarea titlului de doctor.

Aceeași instanță de fond nu a ținut cont de împrejurarea că la susținerea publică a tezei de doctorat în cadrul Universității din București, comisia de susținere a acordat calificativul "foarte bine", reținând greșit că acest aspect nu conduce la concluzia că reclamanta ar avea automat dreptul la acordarea titlului de doctor, datorită faptului că acordarea calificativelor "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" de către comisia de doctorat este doar o condiție obligatorie pentru a se putea parcurge mai departe procedura administrativă, în sensul de a se propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare, potrivit art. 168, alin. (5) din Legea nr. 1/2011, fără a se garanta obținerea ulterioară a titlului.

Pe de altă parte, recurenta a subliniat și faptul că la momentul primei invalidări a tezei de către CNATDCU, la data de 24.03.2017, nu i s-au adus la cunoștință motivele invalidării și care ar sunt modificările pe care ar fi trebuit să le efectueze asupra tezei. Asupra acestui aspect, instanța a apreciat, în mod eronat, că motivele invocate sunt oricum tardive, dar și neîntemeiate, întrucat decizia de invalidare este motivată, ea conținând precizarea că teza nu îndeplinește condițiile științifice pentru a fi acceptată: subiectul este modest, specific unei lucrări de licență, conținutul reprezintă o compilație de banalități, raportul de similitudine relevă un coeficient de similitudine de 13.8% etc .

Un alt set de critici formulate de recurentă a vizat atribuțiile și rolul comisiei de evaluare și al Consiliului General al CNATDCU, precum și reținerea instanței conform căreia cerința de argumentare a soluției de invalidare a tezei de doctorat, trebuie înțeleasă ca presupunând indicarea concluziilor generale esențiale pe care le trage comisia în urma analizării tezei, iar nu o analiză frază cu frază a cuprinsului tezei și nici o contrademonstrație punct cu punct a fiecărei deficiențe observate în teză. Deși au fost reținute și menționate dispozițiile art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat ca Anexă la OMENCS nr. 3482/2016, art. 13 și art. 24 alin. (1) din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată prin Anexa nr. 1 la același regulament, art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale, în cazul recurentei nu au fost specificate motivele invalidării și ce anume ar trebui refăcut, pentru a beneficia de posibilitatea retransmiterii lucrării de doctorat către CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări.

Contrar celor arătate în adresa comunicată recurentei, teza de doctorat întruneste condițiile științifice pentru a fi acceptată: este clar structurată și are un plan de cercetare coerent; include un capitol introductiv în care sunt precizate tema, identificarea problematicii tratate și justificarea abordării acesteia, obiectivele și metodologia cercetării; prezintă capitole delimitate și se încheie cu concluzii generale relevante pentru tema tratată și pertinente față de obiectivele formulate. Amploarea lucrării nu este disproporționată față de tema și obiectivele menționate, metodologia cercetării este adecvată tratării subiectului, explicată la începutul cercetării și aplicată pe tot parcursul lucrării, este cunoscută bibliografia de specialitate fundamentală și actualizată necesară abordării subiectului și face trimiteri corecte la surse pe tot parcursul lucrării. Bibliografia, ca de altfel toate sursele de documentare, sunt trecute și în finalul tezei și în covârșitoarea lor majoritate se regăsesc pe parcursul lucrării. Între temă, titlu și conținutul tezei există concordanță. Pentru redactarea tezei de doctorat au fost respectate cuprinsul, structura formală, elementele de conținut, regulile de redactare-tehnoredactare, notele de subsol, bibliografia, modelul copertei și toate elementele obligatorii.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus note scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de verificare a legalității actelor emise de pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, în cadrul procedurii prevăzute de O.M.E.N. nr. 3482/2016, H.G. nr. 681/2011 și art. 168 din Legea nr. 1/2011, respectiv a deciziilor CNATDCU de invalidare a tezei de doctorat și a ordinului M.E.N. nr. 4219/01.08.2018, privind neacordarea titlului de doctor, urmată de solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Educației Naționale la emiterea titlului de doctor în domeniul "geografie".

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta a urmat cursurile Scolii Doctorale "B." a Facultății de Geografie a Universității Bucuresti, a întocmit și susținut în mod public teza de doctorat "Litoralul românesc la Sud de Agigea, potențialul turistic și valorificarea lui", la data de 13.01.2017, în fața unei comisii desemnate de rectoratul Universității din Bucuresti, primind calificativul "foarte bine". Teza a fost înaintată către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu propunerea de acordare a titlului de doctor.

Prin deciziile din datele de 24.03.2017 și 18.07.2018, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare a invalidat teza întocmită de către reclamantă, reținându-se, în esență, neîndeplinirea condițiilor științifice pentru a fi acceptată, iar la data de 01.08.2018, ministrul educatiei naționale a emis Ordinul nr. 4219/01.08.2018 prin care a dispus neacordarea titlului de doctor.

Răspunzând punctual criticilor recurentei formulate împotriva soluției de respingere a acțiunii în anulare a actelor administrative anterior menționate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe nu a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. f) din regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 3482/2016 sau art. 4 lit. e) din H.G. nr. 681/2011.

Astfel, potrivit dispozițiilor menționate teza de doctorat reprezintă "lucrarea științifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiție legală pentru obținerea titlului de doctor", iar standardele de calitate constau în "orice prevederi prin care se asigură originalitatea tezei de doctorat".

În acord cu cele reținute de prima instanță, se observă că principala caracteristică a unei teze de doctorat trebuie să fie originalitatea acesteia, în sensul că teza trebuie să aducă un element de noutate în domeniul stiințific în care este realizată și nu să se rezume la reproducerea sau simpla prelucrare a unor date cunoscute deja.

În cuprinsul deciziilor de invalidare a tezei de doctorat, dar și în al celor de soluționare a contestațiilor, autoritatea pârâtă a reținut că "teza nu indeplineste conditiile stiintifice pentru a fi acceptata, subiectul este modest, specific unei lucrări de licență", "autoarea își insuseste ideile altora ca elemente de noutate", "lucrarea a fost redactată superficial, abundă în fraze greoaie sau incorecte gramatical, deoarece autoarea nu are capacitatea necesară și nu este familiarizată cu redactarea de materiale stiințifice", "Lipsa corespondenței obligatorii dintre lucrările menționate la bibliografie și citarea lor corespunzatoare în text." etc.

Prin recursul formulat, se invocă ignorarea apărărilor formulate de către reclamantă, apreciindu-se că instanța de fond nu a avut în vedere activitatea profesională desfășurată anterior și a dat eficiență exclusiv argumentelor autorității pârâte. Din verificarea susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, reluate și în calea de atac, Înalta Curte reține că acestea se referă exclusiv la respectarea condițiilor de formă impuse de actele normative în domeniu, fără a se fomula critici concrete vizând procedura de analiză a tezei de doctorat și de emitere a deciziei de invalidare a tezei sau a ordinului de neacordare a titlului de doctor.

Astfel, contestând conluzia instanței conform căreia "principala caracteristică a unei teze de doctorat trebuie să fie originalitatea acesteia", recurenta a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze însăși teza de doctorat și să aprecieze asupra criteriilor științifice impuse legiuitor în vederea validării unei teze, deși specialiștii din comisia de specialitate stabiliseră să nu o valideze.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate vorbi despre o ignorare a apărărilor reclamantei, câtă vreme hotărârea recurată relevă analiza făcută de prima instanță a aspectelor invocate prin cererea de chemare în judecată, iar aprecierea lor de către instanță ca nefiind apte, prin ele însele, să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative contestate nu poate fi intepretată în sensul dorit de recurentă .

De asemenea, instanța de fond a subliniat, în mod corect, faptul că obligația de respectare a formatului tezei de doctorat și obligația de a asigura tezei un conținut original sunt două obligații diferite, cea de a doua fiind o condiție de fond obligatorie pentru acordarea titlului de doctor.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că prezintă relevanță în prezenta cauză și următoarele considerente ale deciziei Curții Constituționale a României nr. 364/2022: "36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU, cu consecința conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunțat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare și o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia și să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice.

Aceste statuări referitoare la limitele judecății își găsesc aplicabilitatea și în cazul contestării deciziilor de invalidare a tezelor de doctorat, instanței de judecată nefiindu-i permisă analizarea aspectelor subsumate fondului științific al tezei de doctorat elaborate, ci doar a celor care țin de legalitatea procedurii desfășurate de către autoritățile pârâte.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod just că prima decizie de invalidare a tezei de doctorat a fost motivată, pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare constatând neîndeplinirea condițiilor științifice pentru a fi acceptată, cu indicarea elementelor concrete care au determinat această concluzie - "teza nu îndeplinește conditiile stiintifice pentru a fi acceptata, subiectul este modest, specific unei lucrări de licenta, iar continutul reprezintă o compilatie de banalitati, raportul de similitudine releva un coeficient de similitudine de 13,8%, iar aceste similitudini nu sunt minore, autoarea își insuseste ideile altora ca elemente de noutate în aceasta teza (dandu-se exemplu o definitie a termenului "turism" de la pagina 15 a lucrarii, definitie preluata de pe site-ul "https:/biblioteca.regielive.ro", lista bibliografica este selectiva, astfel încât o mulțime de citari în text nu figureaza aici, unul din membrii comisiei din cadrul CNATDCU a apreciat ca doi din membrii comisiei de susținere publica a tezei nu ar intruni criteriile abiltarii și nu au expertiza în domeniu"

De asemenea, este nefondată susținerea recurentei referitoare la neindicarea îndrumărilor științifice necesare refacerii lucrării, câtă vreme pe de o parte deficiențele constatate au fost detaliate, iar pe de altă parte comisia CNATDCU nu are o astfel de atribuție legală, acesta fiind rolul conducătorului de doctorat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 681/2011.

În mod similar, nu se poate reține nici nemotivarea celei de a doua decizii de invalidare a tezei de doctorat, aceasta reliefând, încă o dată, neîndeplinirea condițiilor științifice referitoare la subiect, conținut, coeficient de similitudine, listă bibliografică.

În acest context, prima instanță a constatat în mod corect și legalitatea ordinului M.E.N. nr. 4219/01.08.2018, privind neacordarea titlului de doctor, actul administrativ fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, la propunerea motivată a organului competent din punct de vedere legal să analizeze teza de doctorat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată nu este rezultatul interpretării eronate a normelor legale aplicabile cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1936 din 05 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.