ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 376/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23.08.2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, anularea Procesului-verbal de contravenție nr. x/04.08.2022 și înlocuirea sancțiunii dispuse cu cea a avertismentului.

Prin sentința civilă nr. 510 din 14 martie 2023, Judecătoria a admis excepția necompetenței teritoriale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

A reținut instanța dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. Aceste dispoziții sunt derogatorii de la cele ale art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, din procesul-verbal contestat rezultă că agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției de către petent pe DN 2, E85, la km 131+350, în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 30.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 482 din 7 iunie 2023, Judecătoria a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

A reținut instanța că petentul a fost sancționat pentru o presupusă contravenție constând în încălcarea H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.

Conform art. 69 din acest act normativ, contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile art. O.G. nr. 2/2001, neavând un text derogator de la dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data sesizării instanței, plângerile contravenționale se depun și se soluționează în baza competenței teritoriale alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Astfel, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, de ordine privată, și reținând că petentul, care domiciliază în județul Vaslui, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bârlad, a înțeles să introducă acțiunea la această instanță, a constatat că se impune declinarea judecății cauzei în favoarea instanței mai întâi învestite.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Judecătoria Râmnicu Sărat, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Procesul-verbal nr. x/04.08.2022 a fost emis pentru o contravenție prevăzută și sancționată de H.G. nr. 69/2012, reținându-se că petentul A. nu a deținut copie conformă, respectiv licență de transport pentru tipul de transport efectuat, aplicându-i-se, în temeiul art. 6 alin. (8) din acest act normativ, o amendă contravențională în cauntum de 9.000 RON.

Conform art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 69/2012,

"Art. 3 - Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor de aplicare a acesteia, și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

Potrivit art. 6 alin. (8) din H.G. nr. 69/2012,

"Art. 6 (...)

(8) Contravențiile prevăzute la art. 3 pct. 1, 26, 29, 31 și 44 se sancționează cu amendă de la 9.000 RON la 12.000 RON, care se aplică persoanei fizice sau juridice, după caz."

Deci, în cauză, în raport cu fapta contravențională sancționată, sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 69/2012, și nu cele ale O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, după cum a constatat Judecătoria Bârlad.

Conform art. 59 din H.G. nr. 69/2012, contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravențiilor prevăzute de H.G. nr. 69/2012 sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării acțiunii (23.08.2022), potrivit cărora,

"Art. 32 - (1) Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Aspect necontestat, domiciliul petentului A. este în județul Vaslui.

După cum s-a reținut mai sus, legea a instituit o competență teritorială alternativă astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente. Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

Or, petentul a înțeles să se adreseze instanței de la domiciliul său, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bârlad, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al petentului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.