ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2023

Ședința publică din data de 13 iulie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca;

3) anularea Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

4) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivarea contestației, partea a prezentat situația sa personală și profesională și a susținut faptul că hotărârile deduse judecății au fost adoptate de către intimat cu încălcarea prevederilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Contestatoarea a arătat că hotărârile în discuție nu sunt motivate în mod corespunzător, deoarece acestea nu cuprind nicio referire la motivele de ordin personal și profesional prezentate în cererea de transfer.

De asemenea, partea a precizat că este într-o situație deosebită, întrucât este căsătorită, are un copil minor, se afla în concediu creștere minor la momentul analizării cererilor de transfer de către secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar soțul său, care este tot judecător, face zilnic naveta între localitatea de domiciliu și cea în care își desfășoară activitatea.

În opinia sa, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

De asemenea, contestatoarea a analizat comparativ situația sa cu cea a judecătorilor ale căror cereri de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca au fost admise în cele două sesiuni de transfer în care au fost emise hotărârile contestate în cauză.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, precum și note scrise în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru apărările prezentate la dosar.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus înscrisuri și practică judiciară.

După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatoarea A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022, precum și a Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererile de transfer de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actele administrative unilaterale cu caracter individual deduse judecății sunt contestate sub următoarele aspecte:

(i) motivarea deficitară pe soluția de respingere a cererilor de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin personal care au determinat formularea acestei cereri;

(ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022, precum și ale Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în notele scrise depuse la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reține următoarele:

3.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției publice care a emis actul administrativ. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte apreciază că intimatul a examinat în mod efectiv și concret toate criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care puteau fi lezate prin actul administrativ.

Mai precis, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă existentă la instanțele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanțe, precum și necesitatea asigurării bunei funcționării a acestor instanțe. Concluzia la care ajuns secția pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin personal și profesional invocate de contestatoare în susținerea celor două cereri de transfer nu reprezentau situații excepționale de natură să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public al bunei funcționări a instanței și interesul privat al judecătorului.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte apreciază că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul celor două hotărâri deduse controlului de legalitate al instanței.

3.2. Referitor la cererea de transfer soluționată prin Hotărârea nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

În motivarea cererii de transfer înregistrată sub nr. x/27.09.2022, contestatoarea a invocat motive personale și profesionale. Mai precis, această a arătat faptul că, prin Decretul Președintelui României nr. 298/12.04.2019 a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Zalău și că are domiciliul în municipiul Cluj-Napoca. În anul 2021 s-a căsătorit, soțul său fiind judecător la Judecătoria Aiud, unde face naveta zilnic de la locuința comună. De asemenea, partea a susținut că se află în concediu de creștere copil, iar în atare situație transferul său nu ar afecta activitatea Judecătoriei Zalău, postul său urmând a fi vacantat pentru a fi ocupat de alți judecători în urma examenului de capacitate. În plus de aceasta, contestatoarea a precizat și faptul că, în situația admiterii cererii de transfer, ar intenționa să revină în activitate anterior împlinirii vârstei de doi ani a fetiței sale. Totodată, contestatoarea a făcut referiri concrete la numărul de judecători care își desfășoară activitatea la Judecătoria Zalău, precum și la volumul de activitate al acestei instanțe. Prin urmare, contestatoarea a apreciat că îndeplinește criteriile impuse de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește interdicția reglementată de dispozițiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a menționat faptul că, la analiza cererilor de transfer, trebuie avută în vedere durata care a trecut de când persoana care solicită transferul îndeplinește toate condițiile pentru a-i fi admisă o astfel de cerere. În concret, un magistrat care a fost numit pe post în urma unui examen de capacitate poate să facă o cerere de transfer susceptibilă de a fi soluționată în mod favorabil fără a fi limitat de vreo perioadă ulterior începerii activității, în timp ce o persoană care a fost numită în urma examenului de admitere directă în magistratură va putea să solicite transferul abia după 3 ani efectivi de activitate. Faptul că un judecător care a fost primit în profesie în această ultimă modalitate a ocupat un post 3 ani de la momentul numirii, iar un alt solicitant, care a urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii, a ocupat un post abia câteva luni nu-i poate fi defavorabil acestuia din urmă, pentru că abia după trecerea celor 3 ani pentru cel care a fost admis direct în magistratură, acestuia din urmă i s-a conferit respectiva posibilitate. Astfel, perioada pe care judecătorul a ocupat-o într-o instanță (vechimea în instanță) trebuie calculată de la data la care acesta are efectiv posibilitatea de a se transfera, fără a fi luată în considerare perioada în care acestuia îi este interzis transferul, potrivit legii.

Prin Hotărârea nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 (adoptată în prima etapă a sesiunii de transfer), secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

La momentul formulării cererii de transfer, contestatoarea avea vechime de 7 ani în funcțiile de judecător/procuror (inclusiv perioada de auditor de justiție), dintre care 3 ani și 5 luni la Judecătoria Zalău.

Conform evidențelor Direcției de resort, la Judecătoria Zalău, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau vacante 3 posturi, dintre care pentru 2 posturi s-a aprobat ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și exista un post temporar vacant, ocupat pe perioadă nedeterminată,

În anul 2021, la Judecătoria Zalău, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 764, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 639, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor aceleiași Direcții, la Judecătoria Cluj-Napoca, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 45 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau vacante 5 posturi, dintre care 2 posturi începând cu data de 15.11.2022, fiind utile pentru sesiunea de transfer 4 posturi; 2 judecători erau delegați la alte instanțe, 3 judecători erau delegați de la alte instanțe, existau 2 posturi temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar un judecător se afla în concediu fără plată.

La Judecătoria Cluj-Napoca, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 948, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media națională de 855.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Zalău și Judecătoria Cluj-Napoca au avizat nefavorabil transferul contestatoarei A., precizând punctual aspectele ce țin de organizarea instanțelor implicate în procedura de transfer.

Potrivit prevederilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

În urma analizării conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a soluționat cererea de transfer formulată de contestatare prin raportare la criteriile mai sus nominalizate care trebuie evaluate comparativ și cumulativ, precum și prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de transfer, și interesul legitim privat al judecătorului care promovează cererea de transfer.

Analizând concomitent cele 29 de cereri de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca în etapa I a sesiunii de transferuri, secția pentru Judecători a reținut faptul că trei dintre judecătorii care au solicitat transferul la instanța în discuție erau la acel moment delegați la această instanță.

De asemenea, secția pentru Judecători a ținut seama de avizele pozitive emise pentru judecătorii care au fost transferați, în temeiul prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, emitentul hotărârii contestate a admis cererile de transfer a celor patru judecători care solicitau transferul de la instanțe cu un volum mai mic de activitate (Judecătoriile Dej și Dragomirești) sau care erau delegați la Judecătoria Cluj-Napoca pentru păstra continuitatea completurilor de judecată, fără a afecta activitatea instanțelor de la care s-a solicitat transferul, în condițiile în care respectivii judecători nu își mai desfășurau efectiv activitatea în aceste instanțe.

Contrar celor susținute de către contestatare, Înalta Curte reține faptul că delegarea unor judecători la instanța unde s-a solicitat transferul nu a reprezentat un criteriu determinant în soluționarea favorabilă acestor cereri. În realitate, toate criteriile instituite de prevederile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 au fost analizate pentru a fi dispusă măsura transferului.

În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază care este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare în condițiile în care motivele personale și profesionale invocate de acesta în susținerea cererii nu puteau prevala față de necesitatea de funcționare corespunzătoare a instanței unde își desfășura activitatea.

Cu alte cuvinte, transferul judecătorului este o vocație conferită de norma anterior citată (care are un caracter supletiv), iar nu un drept al acestuia. În mod indiscutabil, situația obiectivă a instanței trebuie să primeze pentru a se asigura buna desfășurare a actului de justiție. În plus de aceasta, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanță, contestatoarea și-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

Contrar celor susținute de către contestatoare, secția pentru Judecători a analizat motivele de ordin personal invocate de parte prin coroborare cu datele privind situația posturilor, cu încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului, precum și cu conținutul avizelor consultative cu scopul de a asigura buna funcționare a acestor instanțe.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reține faptul că intimatul a acționat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: dreptul de apreciere a fost exercitat de către intimat în limitele competenței prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în apreciere a criteriilor statuate de art. 61

2

din aceeași lege, iar justul echilibru care trebuie să existe între interesul personal și interesul public a fost respectat.

În fine, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță susținerea contestatoarea în sensul că cererea de transfer a soțului său a fost admisă, întrucât situațiile nu sunt comparabile: dl. judecător B. a solicitat transferul de la o altă instanță (Judecătoria Aiud), iar Președintele Curții de Apel Cluj și cel al Judecătoriei Turda au dat aviz favorabil transferului acestuia la Judecătoria Turda (a se vedea dosar).

3.3. Referitor la cererea de transfer soluționată prin Hotărârea nr. 2809 din 17 noiembrie 2022 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

În motivarea cererii de transfer înregistrată sub nr. x/11.10.2022, contestatoarea a invocat aceleași motive personale și profesionale ca și în cererea anterioară de transfer.

Prin Hotărârea nr. 2809 din 17 noiembrie 2022 (adoptată în etapa a doua a sesiunii de transfer), secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

Având în vedere că datele referitoare la traseul profesional al contestatoarei, situația posturilor de judecător aflate în schemă, vacante și efectiv ocupate, volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, precum și al instanței unde se solicită transferul sunt aceleași, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune prezentarea acestora. Singurul element diferit este acela că pentru această etapă a sesiunii de transfer era eligibil doar un post de judecător care a fost ocupat de dl. judecător C. care avea vechimea cea mai mare dintre cei doi judecători pentru care au fost emise avize favorabile pentru transfer de către președinții Curții de Apel Cluj și Curții de Apel Târgu Mureș.

Este de reținut faptul că și pentru soluționarea acestei cereri de transfer a contestatoarei au fost emise avize nefavorabile pentru transfer de către instanțele implicate în această procedură.

Secția pentru Judecători a reținut faptul că nu este oportun transferul contestatoarei nici în cadrul acestei sesiuni de transferuri, prin raportare la criteriile legale și la împrejurarea că, în cadrul ședinței 15.11.2022, nu a fost admisă nicio cerere de transfer de la Judecătoria Zalău.

Înalta Curte apreciază că hotărârea analizată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a criteriilor instituite de prevederile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, fiind valabile aceleași argumente expuse la pct. 3.2. din decizia de față.

3.4. Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 și a Hotărârii nr. 2809 din 17.11.2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererile de transfer de la Judecătoria Zalău la Judecătoria Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 2557 din 15 noiembrie 2022 și împotriva hotărârii nr. 2809 din 17 noiembrie 2022, ambele pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 iulie 2023.