ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3718/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, a solicitat:

- în temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.06.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2014 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2015, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/30.06.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2015 pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba iar, prin Decizia nr. 3205 din 25 octombrie 2017, Înalta Curte a respins recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2015 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Curtea de Apel București, prin încheierea din data de 07.02.2019, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților legal citate, care nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 07.08.2019 . reclamanta A. SRL-reprezentantă de lichidator judiciar B. a formulat cerere de repunere pe rol prin care a solicitat redeschiderea procesului, repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecății.

Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2019, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administratia Județeană a Finanțelor Publice Alba a solicitat ca instanța să constate perimarea acțiunii formulată de reclamantă.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 2483 din 01 noiembrie 2019, Curea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A. SRL-reprezentantă de Lichidator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Administratia Județeană a Finanțelor Publice Alba și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

1.3. Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de repune pe rol a cauzei, astfel cum a fost formulată.

Arată că, dispozițiile art. 415 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Susține în continuare că dispozițiile art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare și urmăresc posibilitatea părții de a solicita reluarea judecății, nemotivat și fără ca instanța să aibă posibilitatea denegării cu privire la cerere. Totodată, termenul de perimare s-ar fi împlinit la data de 07.08.2019.

Conchide recurenta în sensul că, încălcând dispozițiile imperative cu privire la reluarea judecății, instanța de fond în mod greșit a admis cererea pârâtei de constatare a perimării, deși termenul de perimare nu era împlinit.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citate, intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor au formulat întâmpinare, prin care, au solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 4 februarie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 24 iunie 2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, afirmând, cu titlu general, că instanța de fond în mod eronat a constatat perimată cererea.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În raport cu circumstanțele cauzei, sunt incidente următoarele dispoziții procedurale:

Potrivit art. 416 C. proc. civ. prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Sancțiunea procedurală a perimării reprezintă un mijloc instituit de legiuitor în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a justiției, tradusă prin soluționarea cu celeritate a proceselor civile. În absența acestei instituții, instanțele de judecată ar fi supraaglomerate, făcând imposibilă restabilirea cu promptitudine a ordinii de drept.

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Observându-se natura juridică mixtă și obiectivul perimării, aceasta a fost definită ca reprezentând o sancțiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care se găsește.

Pentru ca perimarea să opereze, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să aibă loc o învestire a instanței cu o cerere ce a condus la o judecată în primă instanță ori într-o cale de atac ori să existe o executare silită încuviințată și pornită; să aibă loc o rămânere a pricinii în nelucrare timp de 6 luni; termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat, pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și art. 418 C. proc. civ. abandonarea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Înalta Curte constată că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, a avut loc o învestire a instanței cu o cerere ce a condus la o judecată în fața instanței de fond, pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni, întrucât de la data suspendării, 7 februarie 2019 până la data de 7 august 2019, nu a fost depusă la dosar nicio cerere de repune re rol; abandonarea cauzei în nelucrare s-a datorat culpei părții reclamante.

Prin încheierea din 7 februarie 2019, judecata a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților legal citate, care nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Se reține că recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în ultima zi a termenului de perimare, respectiv la data de 07.08.2019., cerere prin care recurenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, așa cum permit dispozițiile art. 223 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi reținute ca impedimente legale în luarea măsurii contestate, cât timp nu rezultă că partea ar fi cerut expres ca judecata să aibă loc și în absența sa, singurul mijloc procesual care ar fi putut, din punct de vedere legal, preîntâmpina această măsură.

Or, față de acestă împrejurare, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă (înregistrată la dosar la data de 07.08.2019) nu este aptă să conducă la întreruperea termenului de perimare, actul în discuție nefiind efectuat cu intenția reală de a continua judecarea procesului.

Este adevărat că în cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți doresțe continuarea judecății.

Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă la data 7 august 2019, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă și în condițiile în care părțile nu s-au prezentat la termenul acordat la 1 noiembrie 2019, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea la termenul din 7 februarie 2019 tocmai pentru lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.

Prin urmare, reclamanta titulară a cererii, avea îndatorirea procesuală de a urmări desfășurarea procesului, astfel că acestea nu poate invoca în calea de atac a recursului lipsa acesteia de stăruință în judecarea litigiului de față, prin raportare la nelegalitatea sentinței pronunțată de instanța fondului.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Față de considerentele expuse, apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile de nelegalitate a sentinței, invocate de recurentă, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 2483 din 01 noiembrie 2019 a Curții de București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.