Decizia nr. 3717/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 33/2019 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 1010/23.09.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019* Tribunalul Timiș a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Stat în Construcții Timiș și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. S.R.L., C. S.R.L., Inspectoratul de Stat în Construcții Timiș și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș. Împotriva sentinței civile nr. 1010 din 23 septembrie 2019 a formulat cale de atac reclamantul A.. Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2019, sub numărul x/2019*/a1, reclamantul A. a formulat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite de către instanță pentru exercitarea căii de atac.

Hotărârea instanței Prin încheierea civilă nr. 33 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate de apelantul-reclamant A..

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii civile nr. 33 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs apelantul-reclamant A..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată. Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:" Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În cauză, recurentul A. a promovat recurs împotriva încheierii civile nr. 33 din 30 octombrie 2019 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulate de acesta, sens în care se reține incidența dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora "(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. (...)" Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța constată că încheierea civilă nr. 33 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal este definitivă, recurentul neavând deschisă calea de atac exercitată împotriva acesteia. Legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea nr. 33 din 30 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac. Cum această hotărâre/Incheiere nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pentru considerentele anterior prezentate, recursul declarat împotriva încheierii nr. 33 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de recurentul A. ca inadmisibil.