Decizia nr. 2381/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii: Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. dosar x/2016, reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a chemat în judecată pe pârâții A., B. și C. solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumelor ce reprezintă tarifele aferente serviciilor de publicitate imobiliară prestate de către OCPI București, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății efective. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Protocolul nr. 49312/2010, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 1523 C. civ. La data de 28.07.2015, pârâtul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Prin sentința civilă nr. 23346/19.12.2016, Judecătoriei Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal: Pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 9.01.2017, sub nr. dosar x/2017 Prin cererea precizatoare, depusă la data de 24.02.2017, reclamanta a specificat că sumele solicitate, față de fiecare pârât, reprezentând debit principal (tarife datorate) pentru perioada 1.01.2012-31.12.2012, la care se adaugă dobânda legală și penalități de întârziere pentru nevirarea sumelor la termenele scadente/virarea lor cu întârziere, sunt, potrivit centralizatoarelor atașate la dosar, următoarele: pârâtul A. suma totală de 340203,05 RON, reprezentând: 187752 RON debit principal, 123965,60 RON dobânzi și 28485,45 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective; pârâta B. suma totală de 44351,32 RON, reprezentând: 24625 RON debit principal, 15306,23 RON dobânzi și 4420,10 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective; pârâtul C. suma totală de 135642,38 RON, reprezentând: 75556 RON debit principal, 47390,78 RON dobânzi și 12695,60 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 664/12.05.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea precizată, a obligat pe pârâtul A. la plata, către reclamantă, în termen de 20 de zile, a sumei totale de 340203,05 RON, reprezentând: 187752 RON debit principal, 123965,60 RON dobânzi și 28485,45 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective; a obligat pe pârâta B. la plata către reclamantă, în termen de 20 de zile, a sumei totale de 44351,32 RON, reprezentând: 24625 RON debit principal, 15306,23 RON dobânzi și 4420,10 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective și a obligat pe pârâtul C. la plata către reclamantă, în termen de 20 de zile, a sumei totale de 135642,38 RON, reprezentând: 75556 RON debit principal, 47390,78 RON dobânzi și 12695,60 RON penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2016 - dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în continuare, până la data plății efective.

Cererea de apel: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a, sub nr. x/2017, pârâtul C. a formulat cerere în anulare împotriva sentinței nr. 664/2017. La data de 04.08.2017, pârâtul A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 664/12.05.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Prin decizia civilă nr. 930/A/14.03.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a calificat apeluri căile de atac declarate în cauză, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Hotărârea pronunțată în apel: Prin decizia nr. 1171/A din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de apelantul pârât C., împotriva sentinței civile nr. 664/12.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, intimata pârâtă B. și apelul declarat de apelantul pârât A., împotriva aceleiași sentințe; a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cererea de recurs: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2019, sub nr. x/2017. În motivarea recursului declarat, reclamanta a arătat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură civilă, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, astfel încât, devin incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. 1. Susține că, instanța de apel a dispus greșit admiterea apelului formulat de pârâtul A., întrucât, prin încheierea din 24.10.2018, instanța a reținut că apelantul-pârât A. nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 3503,51 RON, deși i s-a pus în vedere prin adresă obligație. 2. Instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., dispoziții care prevăd că această soluție se dispune numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin apel sau întâmpinare, trimiterea spre rejudecare putând fi dispusă numai o singură dată în cursul procesului. Curtea de Apel București a admis apelul, a anulat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, apreciind că soluționarea cererii de chemare în judecată în baza altui temei decât cel indicat de reclamantă, cu încălcarea principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, ar avea semnificația nesoluționării fondului cauzei. În mod greșit instanța a constatat că a fost încălcat dreptul de apărare al pârâtului cu motivarea că vătămarea concretă suferită de pârât decurge din natura reglementării diferite a celor două proceduri, cea de drept comun și, respectiv, cea specială a ordonanței de plată, aceasta din urmă presupunând un regim probatoriu limitat, stabilirea unui termen de plată, dar și a unui termen pentru declararea căii de atac mult mai scurt decât în procedura de drept comun. În fapt, nu a existat nicio vătămare a celor doi pârâți, deoarece instanța de fond nu a limitat administrarea probelor la cele admisibile în procedura specială a ordonanței de plată, ci a administrat toate probele solicitate de părți, iar aceștia au declarat apel, respectiv cerere în anulare, calificată ulterior ca apel, cu respectarea termenelor prevăzute de lege, astfel încât motivele instanței de apel nu sunt fondate. Mai mult, calificarea căii de atac împotriva sentinței civile s-a realizat în contextul analizării de către instanța de apel a schimbării încadrării juridice efectuată prin răspunsul la întâmpinare la instanța de fond, aceasta apreciind că ne aflăm în fața unei cereri de drept comun, astfel încât calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul și nu cererea în anulare. Astfel, atât timp cât instanța de apel a făcut analiza acestei situații și a dezlegat această problemă de drept, ar fi trebuit a se pronunța pe fondul cauzei și nu să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Prin trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres, prin apel sau întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs: Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la data de 11 iunie 2019 la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și, constatându-se, prin rezoluția din 17 ianuarie 2019, că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul filtru a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 19.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar criticile formulate vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate astfel încât, reținând dispozițiile art. 493 alin. (5) și (6) și art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a dispus admiterea în principiu a recursului declarat de reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile de nelegalitate din cererea de recurs, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru considerentele care succed: 1. Critica recurentei referitoare la modalitatea greșită soluționarea a apelului declarat de apelantul-pârât A. este întemeiată. Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2018, instanța de apel a reținut faptul că apelantul-pârât A. nu a depus, la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3503,51 RON, deși i s-a pus în vedere, prin adresă, obligația achitării acesteia, astfel încât soluția cu privire la apelul declarat de acesta, ca urmare a admiterii excepției netimbrării, va fi cuprinsă în decizia pronunțată în apel. Și în considerentele deciziei recurate, instanța de apel reține împrejurarea, relativ la apelul declarat de apelantul-pârât A., că în ședința publică din 24.10.2018, a fost admisă excepția netimbrării, constatându-se că acesta nu a achitat taxa de timbru aferentă, deși i s-a adus la cunoștință că această obligație, ce trebuiea îndeplinită până la termenul de judecată menționat. În contradicție cu cele reținute în considerentele hotărârii, prin dispozitivul deciziei recurate, instanța de apel, dispune admiterea apelului declarat de apelantul-pârât A., în loc să cuprindă în dispozitivul deciziei soluția care se impunea, ca urmare a admiterii excepției de netimbrare a apelului, astfel cum prevede art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 23, art. 32-33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu completările și modificările ulterioare. Art. 175 C. proc. civ. statuează că: "(1)Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în situația în care actul de procedura nu respectă cerințele extrinseci cerute de lege, ca în cazul neplății taxei de timbru, se ivește situația unei nulități necondiționate de existența unei vătămări. Instanta de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 174 C. proc. civ., respectiv a încălcat dispozitiile art. 248 C. proc. civ., care precizează că atunci când instanța găsește întemeiată o excepție procesuală (cum este exceptia netimbrării cererii de apel) analiza fondului este de prisos. Această situație evidențiază și existența unei evidente contradicții între considerentele hotărârii recurate și dispozitivul acesteia, în sensul incidenței art. 488 pct. 6 C. proc. civ., deoarece motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o altă soluție, contrară. 2. Printr-un alt motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare cu încălcarea dispozițiilor ale art. 480 alin. (3) C. proc. civ., atât timp cât niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres, prin apel sau întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare. Critica recurentei, susceptibilă de încadrare în cazul de casare înscris în art. 488 pct. 5 C. proc. civ., este întemeiată. Într-adevăr, anularea hotărârii primei instanțe, după admiterea apelului, intervine în ipotezele prevăzute de art. 480 alin. (3)-(6) C. proc. civ. Art. 480 alin. (3) teza I stipulează că în situația în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Textul sus evocat stabilește regula (evocarea fondului în apel) după anularea hotărârii. Art. 480 alin. (3) teza a II a reglementează și soluția de excepție, respectiv cea de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, după admiterea apelului și anularea hotărârii apelate, numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri, prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Prin urmare, astfel cum se prevede în mod expres, instanța nu poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare din oficiu, ci numai dacă părțile o cer. În cauză, instanța de apel a admis apelul, a anulat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, apreciind că soluționarea cererii de chemare în judecată în baza altui temei decât cel indicat de reclamantă, cu încălcarea principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, ar avea semnificația nesoluționării fondului cauzei. Adoptând soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, după admiterea apelului, instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 480 alin. (3) C. proc. civ., deoarece niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres, prin apel sau întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, pentru considerentele expuse, urmează a se reține incidența cazurilor de casare înscrise în art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, va casa decizia civilă nr. 1171/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.