ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 iulie 2021 sub nr. x/2021, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de către Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că nu subzistă incompatibilitatea prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în situația sa, întrucât a fost angajată în funcția de bibliotecar în cadrul aparatului de specialitate al primarului.

A susținut că incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată calitatea de funcționar public sau de angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local (autoritatea deliberativă), iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă).

Această interpretare se impune dat fiind faptul că legiuitorul, atunci când a vrut să reglementeze incompatibilitatea și relativ la alte instituții decât autoritatea deliberativă în care persoana a fost aleasă consilier, a făcut-o în mod expres, cum este cazul instituției prefectului despre care face vorbire textul analizat.

Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că normele ce reglementează incompatibilități sunt de principiu norme de excepție, astfel că nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații care nu sunt expres reglementate prin acestea.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/06.07.2021 emis de către Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, instanța de control judiciar reține că prin raportul de evaluare nr. x/06.07.2021 întocmit de pârâtă s-a constatat că reclamanta, A., nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, deoarece, începând cu data de 27.06.2016 (data validării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Cobia, jud. Dâmbovița) deține și exercită simultan atât mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Cobia, jud. Dâmbovița, cât și funcția de bibliotecar în cadrul aparatului propriu al Consiliului local al comunei Cobia, județul Dâmbovița, respectiv în cadrul Primăriei Cobia, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161 din 2003 privind unele măsuri pentru exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susținerea acțiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanța de fond și analizate judicios în considerentele sentinței atacate.

Este nefondată susținerea recurentei potrivit căreia nu s-a aflat într-o situație de incompatibilitate întrucât a fost angajată în funcția de bibliotecar în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată calitatea de funcționar public sau de angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local (autoritatea deliberativă), iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă).

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv."

Totodată, potrivit art. 132 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (...)."

În conformitate cu prevederile at. 5 lit. g) și h) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, aparatul de specialitate al primarului este definit ca totalitatea compartimentelor funcționale, fără personalitate juridică, de la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, iar primăria ca structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorității deliberative și dispozițiile autorității executive, soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului.

De altfel, potrivit art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215 din 2001, Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local.

Totodată, potrivit art. 129 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 87 din 2019, Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: a) atribuții privind unitatea administrativ-teritorială, organizarea proprie, precum și organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor publice de interes local și ale societăților și regiilor autonome de interes local.

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că recurenta s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a exercitat concomitent funcția de funcția de consilier local în cadrul autorității deliberative și, în același timp, o funcție în baza unui contract de muncă, în cadrul autorității executive a unității administrativ-teritoriale.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 225 din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 iunie 2023.