ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/6 iulie 2021, transmis cu adresa nr. x/06.07.2021, solicitând, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea acestuia.

Prin sentința nr. 194 din data de 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/06.07.2021, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate

Împotriva sentinței nr. 194 din 10.11.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, recurentul-reclamant A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, prin cererea de recurs formulată a susținut următoarele:

Motivele de recurs se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

Din cuprinsul sentinței reiese faptul că, motivarea/considerentele instanței de fond reprezintă, în cea mai mare parte, o copie a contestației și a întămpinării formulate de către intimată.

Astfel, instanța de fond, fără a realiza o analiza completă și pertinentă asupra tuturor motivelor pe care s-a întemeiat contestația, s-a mărginit la a face referire numai la cele două situații invocate în circumstanțierea stării de fapt: situația pandemică în care s-a emis dispoziția și neatacarea acesteia de către prefect.

Însușirea în mod formal a argumentației unei sau alteia dintre parti nu poate echivala cu motivarea corespunzătoare a unei hotărâri judecătorești menite sa protejeze justitiabilul impotriva arbitrariului, respectiv să permită instanței de control judiciar o analiză aplicată asupra considerentelor hotărârii atacate.

În atare condiții, motivarea instanței de fond nu poate echivala cu respectarea mențiunilor obligatorii ce vizează relevarea în concret a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au condus la respingerea cererii și argumentele pentru care a înlăturat susținerile sale.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Prin contestația formulată a invocat și alte temeiuri de drept decât cele reținute de instanța de fond, respectiv:

Prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Conflictul de interese subzistă atunci când interesul privat al primarului primează interesului public, condiție care în speță nu este îndeplinită.

Mai mult decât atât, prezumtivul interes privat sau personal trebuia să fie de natură să îiinfluențeze îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor ce i-au revenit conform Constituției și actelor normative, situație de asemenea inexistentă, motivat de faptul că alegerile locale s-au derulat cu respectarea strictă a legii, rezultatele fiind validate.

Este real că dispoziția emisă a generat un folos în patrimoniul soției sale, însă niciodată nu a urmărit prejudicierea bugetului local ori încălcarea Constituției și a altor acte normative.

În mod evident, dispoziția emisă nu a influențat în niciun mod îndeplinirea cu obiectivitate, a atribuțiilor constituționale și legale privitoare la organizarea și desfășurarea alegerilor locale din anul 2020.

În susținerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a făcut trimitere și la prevederile art. 1351 alin. (3) din C. civ., ce reglementează noțiunea juridică de caz fortuit normă de drept general și cu efect exonerator de răspundere.

A arătat că, în conținutul contestației a susținut că, dispoziția incriminată a fost emisă în contextul special în care s-au derulat alegerile locale, respectiv refuzul marii majorități a persoanelor ce au participat în birorurile electorale și în aparatul tehnic la alte scrutinuri, de a mai participa în condițiile deosebite ale pandemiei, stare de fapt ce l-a obligat, pentru buna desfășurare a alegerilor, să numească în aparatul tehnic toți funcționarii din cadrul primăriei, printre care și soția sa.

Drept urmare, prin sentința pronunțată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, cauzându-i o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ. .

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ. .

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, arătând, în esență, că în mod corect a reținut prima instanță existența conflictului de interese în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant. Astfel, recurentul-reclamant, în exercitarea funcției de primar pentru mandatul 2016-2020 al comunei Rușețu, județul Buzău, s-a aflat în situația de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 228 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019, ca urmare a emiterii unei dispoziții care a produs folos material pentru soția sa.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ. .

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut apărările intimatei și a reiterat propriile argumente invocate în susținerea nelegalității sentinței de fond atacate, iar în termenul de amânare a pronunțării a depus note scrise.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinare, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:

Textul art. 425 lit. b) din C. proc. civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate în fapt și în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare, rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicit și întemeiat pe considerente de drept.

Conform jurisprudenței Curții Europene (Hotărârea Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, din 9 decembrie 1994, precum și Hotărârea Higgins și alții împotriva Franței, din 19 februarie 1998), instanța nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părților.

Art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument.

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate așa cum rezultă din dispozițiile art. 488 din Noul C. proc. civ., care prevede expres și limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.

Recursul urmărește verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului-reclamant, cât și pe cele ale intimatei-pârâte, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Prin urmare, sentința instanței de fond supusă analizei, cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Totodată, sentința recurată nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, instanța de fond făcând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv, cele ale art. 70, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și cele ale art. 228 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Reține Înalta Curte că, recurentul-reclamant A. a semnat în calitate de primar al comunei Rușețu, județul Buzău, Dispoziția nr. 147/20.08.2020 privind suplimentarea personalului tehnic auxiliar pe lângă Biroul Electoral de circumscripție electorală nr. 64 - Rușețu, prin care soția sa a fost desemnată personal tehnic auxiliar al Biroului electoral de circumscripție comunale Rușețu. În baza acestei dispoziții, soția recurentului-reclamant a încasat suma de 1260 RON.

În aceste condiții, a fost reținută starea de conflict de interese prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză.

În acord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată, Înalta Curte reține că, recurentul-reclamant s-a aflat într-un conflict de interese, astfel cum este definită această noțiune în prevederile Legii nr. 161/2003, prin emiterea Dispoziției nr. 147/20.08.2020, deși avea obligația legală de a se abține de la emiterea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Definind noțiunea de interes de natură patrimonială, dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 stipulează că "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I".

Aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în art. 228 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019, referitoare la regimul general aplicabil conflictului de interese pentru aleșii locali, care dispun următoarele:

"Alesul local aflat în conflict de interese în condițiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, are obligația să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru:

a) soț, soție sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv".

Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că, generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana verificată să ocupe o funcție publică;

- în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale sau afinii până la gradul al doilea inclusiv.

În speța de față, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, susținerile recurentului-reclamant cu privire la situația pandemică, respectiv, la contextul sanitar de excepție.

Constată Înalta Curte că, instanța de fond, în mod corect și legal, a reținut că această situație medicală, nu este de natură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese. Dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie astfel de situații de excepție, le-ar fi prevăzut în mod expres.

Pe cale de consecință, reiese că nu pot fi primite nici susținerile recurentului, în sensul că, în cauză ar avea incidență dispozițiile art. 1351 alin. (3) din C. civ., ce reglementează noțiunea juridică de caz fortuit, normă de drept general și cu efect exonerator de răspundere.

Totodată, reține instanța de control judiciar că, lipsa de diligentă a recurentului-reclamant în desfășurarea activității de ales local, nu înlătură răspunderea pentru încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

Recurentul-reclamant a mai susținut prin criticile din recurs că, persoane abilitate de lege să verifice legalitatea actului nu au sesizat fapta, și că, prefectul județului Buzău nu a solicitat revocarea dispoziției.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că inacțiunea persoanelor cu atribuții în verificarea legalității actului nu este de natură să lipsească de efecte juridice Dispoziția nr. 147 din 20.08.2020 și cele ale concluziilor raportului de evaluare contestat.

În ceea ce privește restituirea sumei de 1260 RON, se reține că acest aspect nu prezintă relevanță, în raport de prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, întrucât este suficient ca în procesul de emitere a unei dispoziții, să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție îndeplinită în cauză, în momentul în care recurentul-reclamant a semnat dispoziția de numire.

Concluzionând, reține Înalta Curte că, în materia conflictului de interese administrativ, prezintă relevanță conduita primarului care nu și-a îndeplinit/respectat obligațiile prevăzute de textele de lege menționate mai sus.

Având în vedere conceptul de demnitate publică, reprezentat de complexul de atribuții și responsabilități stabilite prin Constituție, legi și alte acte normative, pe care și le asumă o persoană fizică prin învestirea sa, ca urmare a rezultatului procesului electoral direct, prin alegere sau indirect, prin numire, potrivit legii, rezultă că, prin natura funcției cu care a fost învestit, primarul slujește interesele comunității din care face parte, astfel încât, îi revine obligația să respecte normele imperative, respectiv, cele ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 194 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.