ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 18.02.2021, S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor - Direcția Medicală, a solicitat anularea notei privind aplicarea sancțiunii de retragere a certificatului de agreare pe o perioadă de 4 ani. Până la soluționarea cauzei a solicitat suspendarea executării actului administrativ în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 83/2021 din 4 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Nota privind aplicarea sancțiunii de retragere a certificatului de agreare emisă la data de 14.09.2020, ca neîntemeiată.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor - Direcția Medicală, pentru anularea actului administrativ reprezentat de Nota privind aplicarea sancțiunii de retragere a certificatului de agreare emisă la data de 14.09.2020.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea litigiului în fond.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a efectuat o analiză pur formală, superficială a motivelor invocate de reclamantă și că aceasta s-a poziționat fățiș și total neargumentat doar în favoarea uneia dintre părți.

A mai susținut recurenta că actul intitulat nota nr. x/14.09.2020 este nelegal; examinând conținutul acestuia, se poate constata cu ușurință că nu întrunește caracterele unui act administrativ, constituind doar un act preparator.

Prin această notă se constată o pretinsă situație de fapt și se apreciază posibilitatea aplicării unei sancțiuni, dar acest înscris, în concret o operațiune prealabilă, nu a fost urmat de emiterea de către autoritatea publică a unui act administrativ sancționator, act care să cuprindă descrierea în fapt și în drept a abaterii, sancțiunea aplicată și momentul de la care aceasta începe să curgă și să se finalizeze, după cum nu conține nici posibilitatea contestării și procedura de contestare a acestui act.

În cazul de față, Ministrul Transporturilor trebuia să emită un ordin privind aplicarea sancțiunii administrative, act care să întrunească toate elementele mai sus indicate, iar un asemenea act nu există.

A mai arătat recurenta că pretinsa abatere a avut loc cu mai bine de un an înainte de data controlului. Controlul s-a efectuat în baza Ordinului MT nr. 1262/2013, iar membrii echipei de control au bifat ca fiind îndeplinite și menținute toate cerințele ce au stat la baza avizării acestei activități, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar. Nu apar în acest proces-verbal mențiunile regăsite în Nota nr. x/14.09.2020, relativ la pretinsa lipsă a registrului de procese-verbale sau faptul că a fost înlocuit vreun medic.

A susținut recurenta că ar fi fost esențial să se solicite de la Ministerul Transporturilor să se depună pentru medicii B., C. și acordul dat pentru anii 2019-2020, înscrisuri apte să dovedească existența acordului.

A mai arătat recurenta că motivele indicate constituie și cazul bine justificat, iar în ceea ce privește paguba iminentă, a susținut că retragerea agreării a avut drept consecință restrângerea activității societății și pierderi financiare de peste 54000 RON.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 29 iunie 2023, Înalta Curte a luat act de faptul că memoriul de recurs vizează doar soluția de anulare a actului administrativ, iar recursul este declarat în termen, în raport de dovezile depuse la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă prin intermediul cererii de recurs, cu respectarea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat solicitat anularea notei privind aplicarea sancțiunii de retragere a certificatului de agreare pe o perioadă de 4 ani. Până la soluționarea cauzei a solicitat suspendarea executării actului administrativ în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cererea de suspendare a executării actului administrativ și cererea de anulare a acestuia ca neîntemeiate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că instanța de fond a efectuat o analiză pur formală, superficială a motivelor invocate de reclamantă și că aceasta s-a poziționat fățiș și total neargumentat doar în favoarea uneia dintre părți.

Cu privire la aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că instanța de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt și temeiurile de drept pe baza cărora și-a format opinia juridică.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Prin urmare, instanța nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părților, ci să examineze în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, în considerentele hotărârii urmând să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

Totodată, împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege, și nu de cele invocate de pârât.

Astfel, susținerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât prima instanță a preluat argumentele pârâtului sunt nefondate, dat fiind faptul că preluarea de către instanță a unora dintre argumentele unei părți pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate, de vreme ce, în considerente, instanța a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății.

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondat.

O primă critică a recurentei privește faptul că nota nr. x/14.09.2020 nu întrunește caracterele unui act administrativ, constituind doar un act preparator. Susține recurenta că prin această notă se constată o pretinsă situație de fapt și se apreciază posibilitatea aplicării unei sancțiuni, dar acest înscris, în concret o operațiune prealabilă, nu a fost urmat de emiterea de către autoritatea publică a unui act administrativ sancționator, act care să cuprindă descrierea în fapt și în drept a abaterii, sancțiunea aplicată și momentul de la care aceasta începe să curgă și să se finalizeze, după cum nu conține nici posibilitatea contestării și procedura de contestare a acestui act.

Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată, întrucât, în urma întocmirii procesului-verbal care conține totalitatea constatărilor de fapt privitoare la respectarea reglementărilor legale în cazul concret, se întocmește o notă care, prin efectul aprobării, dobândește caracterul de act administrativ, îndeplinind toate condițiile de fond și formă pentru a produce efectele juridice specifice.

Instanța de control judiciar reține în acest sens dispozițiile art. 7 și 8 din Ordinul nr. 1262/2013 al MT: "Verificarea menținerii condițiilor de agreare și a respectării reglementărilor legale privind efectuarea examinărilor medicale și/sau psihologice pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța transporturilor este urmată de încheierea unui proces-verbal, conform modelului prevăzut în anexa nr. xd." ART. 8 "În urma verificării efectuate, în baza procesului-verbal, direcția de specialitate propune conducerii Ministerului Transporturilor acordarea/respingerea vizei sau sancționarea unității conform prevederilor legale".

Astfel cum a reținut și instanța de fond, aprobarea reprezintă o manifestare de voință a unui organ superior prin care acesta se declară de acord cu un act deja emis de un organ inferior, act care, fără această manifestare de voință ulterioară lui, nu ar produce, conform legii, efecte juridice. Pe de altă parte, motivarea actului administrativ, ca și operațiune administrativă concomitentă emiterii actului, este cuprinsă în notă, notă care face referire inclusiv la sancțiunea aplicabilă.

A mai susținut recurenta că pretinsa abatere a avut loc cu mai bine de un an înainte de data controlului și că acesta a fost efectuat în baza Ordinului MT nr. 1262/2013; membrii echipei de control au bifat ca fiind îndeplinite și menținute toate cerințele ce au stat la baza avizării acestei activități, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar. A mai arătat recurenta că nu apar în acest proces-verbal mențiunile regăsite în Nota nr. x/14.09.2020, relativ la pretinsa lipsă a registrului de procese-verbale sau faptul că a fost înlocuit vreun medic.

Cu privire la aceste susțineri, Înalta Curte reține că, în urma controlului efectuat la sediul societății reclamante de către comisia de control a fost întocmit procesul-verbal de control din data de 08.09.2020, constatându-se, potrivit mențiunilor care apar în acesta – dosar fond, că fără aprobarea direcției de specialitate din cadrul MTIC, conform art. 6 din OMT 1263/2013 a fost înlocuit medicul de specialitatea neurologie care a examinat în perioada iulie 2019- octombrie 2019. De asemenea, s-a constatat lipsa registrului de procese-verbale în care sunt consemnate hotărârile luate de comisia medicală pentru siguranța în transporturi privind analizarea fișelor medicale și stabilirea avizelor medicale – dosar fond.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că prin adresa nr. x/22.05.2019, Ministerul Transporturilor – Serviciul medical comunică acordul privind înlocuirea definitivă, în Comisia Medicală de Siguranța Transporturilor ce activează în cadrul societății reclamante a medicului neurolog B. cu medicul de aceeași specialitate C.. Ulterior, prin adresa nr. x/3.06.2019, Ministerul Transporturilor comunică acordul Serviciului Medical privind înlocuirea definitivă, în aceeași comisie, a medicului C. cu medicul D.. Prin adresa din 14.11.2019 se comunică acordul de înlocuire a medicului specialist neurologie D. cu medicul C., începând cu data de 15.11.2019.

Prin urmare, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că pentru perioada iulie - octombrie 2019, înlocuirea medicului de specialitatea neurologie s-a făcut fără aprobarea direcției de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor, situație reținută prin nota contestată în prezenta speță, cu trimitere la textele legale incidente și cu propunerea sancțiunii legale a retragerii certificatului de agreare pe o perioadă de 4 ani.

În ceea ce privește susținerile referitoare la îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente, acestea nu vor fi analizate, având în vederea precizarea recurentei în sensul că memoriul de recurs vizează doar soluția de anulare a actului administrativ.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 83/2021 din 4 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 83/2021 din 4 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 iunie 2023.