ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3164/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal (prin declinare de la Tribunalul Galați), reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a solicitat suspendarea executării notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor privind retragerea Certificatului de Agreare.

Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2015 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

Prin sentința nr. 270 din data de 06.11.2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "suspendare executare act administrativ", promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării Notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva actului administrativ menționat.

Atât împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 15.10.2015 pârâtul Ministerul Transporturilor, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței recurate și, soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, a solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că Notificarea ce face obiectul prezentei acțiuni nu este un act administrativ, neîntrunind cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv nu produce efecte prin ea însăși, în condițiile în care acest act reprezintă doar înștiințarea reclamantei cu privire la sancțiunea care s-a dispus împotriva acesteia.

De asemenea, față de împrejurarea că plângerea prealabilă nu respectă termenul imperativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se impunea ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea făcând o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept material și în considerarea unor motive străine de natura pricinii, reținând în mod greșit îndeplinirea condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii atât a încheierii cât și a sentinței recurate, ca fiind legale și temeinice.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică.

În mod evident, Notificarea nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor (aflată la dosarul Tribunalului Galați) reprezintă un act administrativ, producător de efecte juridice, cum este acesta definit de legea contenciosului administrativ, având în vedere că aceasta privește aplicarea sancțiunii de retragere a Certificatului de agreare.

Susținerea recurentului-reclamant referitoare la faptul că sancțiunea a fost aplicată prin Nota nr. x/27.03.2015, nu poate fi avută în vedere atât timp cât din conținutul acesteia reiese că, prin aceasta, comisia de control propune retragerea certificatului de agreare.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către prima instanță caracterul de act administrativ al notificării ce face obiectul cererii de chemare în judecată, cât timp retragerea autorizării nu s-a concretizat în alt act juridic anterior sau ulterior.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că plângerea prealabilă împotriva Notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor a fost formulată de intimata-reclamantă cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că, în condițiile în care documentele care au stat la baza retragerii Certificatului de agreare, solicitate de către intimata-reclamantă prin adresa din 07.04.2015, i-au fost comunicate la data de 17.04.2015 prin adresa nr. x - dosar tribunal, plângerea prealabilă înregistrată la data de 12.05.2015 (data poștei - dosar tribunal), apare ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei, suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că, în speță, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că actul contestat nu este motivat în fapt și în drept.

De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actului.

Alături de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte are în vedere și soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ.

Astfel, prin sentința nr. 13 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2015 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor prin Serviciul Medical, și s-a dispus anularea Notificării nr. x/02.04.2015 privind aplicarea sancțiunii de retragere a Certificatului de agreare pentru examinări psihologice, notificare emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

Această soluție conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Ministerul Transporturilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, cu întrucât culpa procesuală pentru declanșarea prezentului litigiu îi aparține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva sentinței nr. 270 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Ministerul Transporturilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.