ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." S.R.L. a solicitat anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de către Serviciul Medical din cadrul Ministerului Transporturilor.

Prin sentința civilă nr. 102 din 8 mai 2017 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., cu sediul în mun. Galați, str. x, jud. Galați, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Medical din cadrul Ministerului Transporturilor, cu sediul în București, bd. x.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 102 din 8 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC "A." S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că notificarea nr. x/16.05.2016 emisă de către pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor nu este un act administrativ.

Astfel, reclamanta arată că notificarea anterior menționată este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind unicul înscris prin care reclamanata a fost sancționată și încunoștiințată despre sancțiunea retragerii certificatului de agregare nr. x/2014 pentru o perioadă de 2 ani, iar Nota nr. x/13.05.2016 este un act intern al pârâtului, acesta nefiind comunicat în mod expres reclamantei.

În ceea ce privește nota nr. x/13.05.2016 reclamanta arată că este un act intern al pârâtului care are o dublă reprezentare și semnificație juridică, pe de o parte este o notă prin care Serviciul Medical propune conducerii instituției retragerea Certificatului de agregare nr. x/2014, iar pe de altă parte acest înscris conține viza de "APROB-SECRETAR DE STAT". Or, ca un act să producă efecte juridice trebuie să-i fie opozabil subiectului de drept, respectiv să fie comunicat, însă această notă nu a fost comunicată anterior sau concomitent cu notificarea nr. x/16.05.2016.

1.4. Apărările intimatelor Intimatul pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legala a hotărârii instanței de fond.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Ministerul Transporturilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical.

Prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea promovată de către SC "A." S.R.L., ca inadmisibilă, motiv pentru care reclamanta a declarat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material și nu a unor norme procesuale.

De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, cererea de chemare în judecată vizează anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 -, Semnificația unor termeni:

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

……….

c)*) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;"

Din conținutul dispozițiilor anterior citate rezultă că actul administrativ pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Or, notificarea care face obiectul cauzei de față, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la autorități publice, scopul încheierii lui nu a fost producerea prin el însuși de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci doar de a constitui un instrument de informare/comunicare, în condițiile legii, în îndeplinirea atribuțiilor cu care părțile sunt învestite prin lege.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de Notificarea nr. x/16.05.2016 prin care i se comunică reclamantei SC "A." SRL faptul că, prin Nota nr. x/13.05.2016 s-a dispus aplicarea sancțiunii administrative de retragere a certificatului de agregare pentru examinări medicale pe siguranța transporturilor nr. 232/13.05.2016 pe o perioadă de 2 ani, conform dispozițiilor art. 4 lit. b) din OMT nr. 1263/2013.

Pe cale de consecință, înscrisul anterior citat nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, întrucât nu produce prin el însuși efecte juridice, servind doar la îndeplinirea formalităților de comunicare a actului administrativ deja emis, reprezentat de Nota nr. x/13.05.2016, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii administrative.

Totodată, susținerea recurentei potrivit căreia s-ar fi aflat în imposibilitatea contestării Notei nr. x/13.05.2016, întrucât nu a fost comunicat nici anterior, nici concomitent cu Notificarea nr. x/16.05.2016, nu poate fi reținută.

Or, Nota nr. x/13.05.2016 este actul administrativ emis de autoritatea publică Ministerul Transportului, în regim de putere publică, în vederea organizării executării sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, prin care șeful Serviciului medical din cadrul Ministerului Transporturilor a stabilit conținutul actului, în sensul respingerii acordării vizei anuale și aplicarea sancțiunii prevăzute de OMT nr. 1263/2013 la art. 4 lit. b), respectiv retragerea certificatului de agregare nr. x/07.04.2014, pe o perioadă de 2 ani, iar Secretarul de stat din același Minister i-a conferit forță executorie prin aprobare.

Înalta Curte constată, împărtășind opinia instanței de fond, că reclamanta avea posibilitatea să solicite comunicarea in extenso a Notei în discuție, urmând ca de la această comunicare completă să curgă termenele pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.

În acest context, rezultă cu evidență faptul că Notificarea nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical a cărui anulare o solicită reclamantul nu are caracterul unui act administrativ, ci este un act intern al instituției Ministerul Transporturilor, având ca obiect instrumentarea unui schimb de informații între instituția Ministerului Transporturilor și unitatea medicală SC "A." S.R.L.. Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical reprezintă o procedură scrisă încheiată între părți, în baza unor prevederi legale exprese, prin care se prevăd operațiuni administrative complexe pe care autoritățile semnatare trebuie să le efectueze în comun, în vederea exercitării atribuțiilor legale și comune.

Deși este un act juridic, protocolul nu naște, modifică sau stinge drepturi și obligații noi instituite în vederea organizării generale a legii sau a executării în concret a legii, ci reia fidel, texte din legi, ordonanțe sau hotărâri, după caz, ce privesc atribuțiile comune ale celor două autorități în domeniile lor de activitate. Constatăm astfel că protocolul însuși izvorăște din acte administrative normative și individuale, fiind simple forme scrise de executare în concret, unitar și imediat a atribuțiilor legale. Astfel, efectele juridice nu sunt unele noi și directe, ci ele rezultă chiar din textul actelor normative în temeiul cărora s-au încheiat protocoalele. În acest sens, este de reținut că manifestarea de voință a celor două instituții publice semnatare, în sensul configurării conținutului dreptului/obligației de cooperare/colaborare instituțională prin stabilirea unui corp comun de proceduri interne, reguli procedurale de urmat de către acestea cu ocazia diferitelor proceduri, inclusiv judiciare, nu a fost exprimată în regim de putere publică și nici nu a fost emisă în vederea executării/organizării în concret a legii, nefiind aptă, prin ea însăși, a schimba realitatea juridică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 102 din 8 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 102 din 8 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.