Decizia nr. 3369/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 247/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2013, reclamanta S.C. A. S.A. Vaslui a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, contestație împotriva Deciziei de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 18.04.2013 și înregistrat la D.P.D.R.P. sub nr. x/25.06.2013, cât și împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x/18.04.2013, solicitând, în principal, anularea actelor administrative, iar în subsidiar menținerea actelor administrative contestate doar pentru procentul de 25% din valoarea decontată de APDRP pentru contractele de achiziție în cauză.

Hotărârea recurată Prin sentința nr. 247 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 247 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., casarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate, iar în subsidiar, admiterea acțiunii.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2017, Înalta Curte a admis cererea recurentei – reclamante privind suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2012

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 8.03.2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 20 iunie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți"; Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2017, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere înrâurirea pe care hotărârea ce urma a fi pronunțată în dosarul nr. x/2012 ar avea-o asupra soluționării prezentei cauze. Reține instanța că prin referatul din data de 15.02.2023 întocmit de Primul grefier s-a învederat că nu mai subzistă motivul avut în vedere la luarea măsurii suspendării, în condițiile în care dosarul nr. x/2012 a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 904/A/16.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția Penală. De la data pronunțării hotărârii din dosarul nr. x/2012 începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține faptul că, în cauză, deși au trecut aproape 2 ani, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.