ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3350/2015

Decizia

nr. 3350/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, suspendarea executării actului administrativ - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16753 din 5.06.2013, întocmit de pârâtă, cu privire la contractul de finanțare nr. C312C011012900015/2011, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a actului administrativ menționat.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2471 din 9 septembrie 2013, a admis cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16753 din 5.06.2013 formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, până la soluționarea în fond a cererii de anulare a actului administrativ anterior menționat.

Cererile de recurs

Împotriva sentinței nr. 2471 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.250 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material conținute în prevederile art. 453 C. proc. civ., referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicită admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, ca nefondată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material conținute în prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, prin avocatul Monica Banu Angela, înregistrată la dosar la data de 17.02.2014, în termenul legal.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca nefondat, fără a invoca excepții.

Recurenta-pârâtă nu a formulat întâmpinare la recursul reclamantei și nici răspuns la întâmpinarea acesteia.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 15 septembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, recursurile îndeplinesc condițiile de admisibilitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursurilor.

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, excepție invocată de recurenta-reclamantă, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit privind, suspendarea executării actului administrativ - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16753 din 5.06.2013, întocmit de pârâtă, cu privire la contractul de finanțare nr. C312C011012900015/2011, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată până la pronunțarea instanței de fond, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestuia.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată.

În speța de față, pretenția concretă a reclamantei a reprezentat suspendarea executării actului/actelor administrative - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16753 din 5.06.2013, întocmit de pârâtă, cu privire la contractul de finanțare nr. C312C011012900015/2011, emis de pârâtă, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât din verificările efectuate în sistemul ECRIS a rezultat faptul că, prin Sentința civilă nr. 1741 din 02 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea privind anularea actului administrativ care formează obiectul cerere de suspendare a executării.

Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de recurs a rămas fără obiect.

Referitor la recursul promovat de recurenta-reclamantă SC A. SRL.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cadrul acestei proceduri, curtea de apel a apreciat, în mod greșit instanța a respins în mod greșit, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată pe considerentul că cerere de suspendare a executării actului administrativ, nu se statuează asupra legalității acestuia, nu se poate stabili o culpă a părții adverse, pe care să se fundamenteze culpa procesuală necesară obligării la plata cheltuielilor de judecată generate de această procedură.

A mai reținut instanța că situația îndreptățirii ori neîndreptățirii părții la recuperarea cheltuielilor de judecată se poate soluționa numai de către instanța învestită cu soluționarea fondului acțiunii în anularea actului.

Contrar acestei abordări, Înalta Curte constată că potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecata.

Așadar, partea care pică în pretenții va fi obligată să plătească părții care a câștigat cheltuielile de judecată printr-o procedură distinctă de cea inițială, generatoare la rândul ei de alte cheltuieli de judecată, la a căror plată va fi în mod cert obligată partea care a picat în pretenții în primul ciclu procesual, prin însăși efectul dispoziției legale criticate.

Cum s-a arătat și în doctrină, la fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții, ce rezultă din chiar împrejurarea că a pierdut procesul.

Tot în doctrină, se precizează că nu vor face parte din cheltuielile de judecată, susceptibile a fi suportate de partea adversă, amenzile judiciare, despăgubirile datorate pentru tergiversarea soluționării pricinii (cu excepția situației în care contestatorul a fost de rea credință, cheltuielile făcute de mandatarul părții în afara limitelor mandatului, cele efectuate pentru depunerea de diferite memorii la dosar sau pentru solicitarea de copii de pe actele din dosar, aspecte care nu au legătura cu soluționarea cauzei și cu pronunțarea hotărârii.

Mai mult decât atât, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul sau. Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor.

Așadar, față cele menționate anterior, Înalta Curte va obliga pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2.250 lei.

Totodată, în raport de soluția pronunțată, văzând prevederile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată în recurs către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2.000 lei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei și va casa, în parte, sentința recurată, în sensul celor ce rezultă din motivarea prezentei decizii și va obligă pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2.250 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în recurs către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2.000 lei.

În ceea ce privește recursul pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 2471 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Obligă pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2250 lei.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 2471 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Obligă intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuielilor de judecată în recurs către reclamata SC A. SRL, în cuantum de 2.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2015.