ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2015

Decizia nr. 2295/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit încheiat la data de 20 mai 2013 și înregistrat sub nr. x din 23 mai 2013, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 609.628,60 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat societății beneficiare a contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2504 din 10 septembrie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2504 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, a promovat recurs reclamanta SC "A." SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în sensul că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

În argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În aceste sens, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, având în vedere că procesul-verbal a cărui suspendare a solicitat-o nu este motivat, aspect care în aparență este de natură să trezească o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură orice act administrativ.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, recurenta a arătat că, față situația prezentată, executarea intempestivă a creanței în cuantum de 630.312 lei ce a fost aplicată subscrisei de către intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în mod inexplicabil, nu a fost privită de instanța fondului ca "fiind totuși așa de mare încât să genereze stare de insolvență a societății".

Mai mult decât atât, recurenta a arătat că, așa cum reiese din practica judiciară, suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului contestat, fiind echitabil ca acesta din urmă să nu mai producă efecte asupra celor vizați.

II. Hotărârea instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția rămânerii fără obiect a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 23 mai 2013 emis în legătură cu ajutorul financiar nerambursabil acordat în cadrul contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, până la pronunțarea instanței de fond.

Conform informațiilor furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3539 din 19 decembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării fiind dispusă până la pronunțarea instanței de fond, respectiv până la data de 19 decembrie 2014, când Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3539, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă, reținând că actele administrative contestate sunt legale.

În concluzie, hotărârea primei instanțe prin care s-a respins cererea de suspendare a executării și-a încetat efectele la data pronunțării instanței de contencios administrativ asupra fondului cauzei, astfel că prezenta cale de atac este lipsită de eficacitate juridică, nemaiavând obiect.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC "A." SRL împotriva Sentinței civile nr. 2504 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 03 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN